CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Luceafărul“ II
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
 
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
 
  
„Luceafărul“  
  
 
  
II  
  
(continuare din ediţia 2556)  
  
 
  
Luceafărul (Bucureşti, redactor-şef: Nicolae Dan Fruntelată, redactor-şef adjunct: Mihai Ungheanu, secretar responsabil de redacţie: A. I. Zăinescu), anul al XXIX-lea, nr. 36 (1269), sâmbătă, 6 septembrie 1986 (pagini mari, 42 / 60 cm: 8). Şi „construcţia strategică“ a primei pagini a revistei de literatură, Luceafărul, nr. 36 / 1986  
  
(cu fotografia „tovarăşului Preşedinte pe întâia filă, în centru“, cu editorial semnalând / elogiind – indiferent de profilul publicaţiei – evenimente din viaţa / activitatea secretarului general al Partidului Comunist Român, făuritorul „societăţii socialiste multilateral-dezvoltate“ etc.),  
  
spre a trece („voios-pioniereşte, ...tot înainte...!“) de Direcţia Presei de la „Casa Scânteii“ (de pe-atunci, devenită azi, „Casa Presei Libere“), din Bucureşti, ca la mai toate periodicele de cultură de pe segmentul temporal al cumplitei cenzuri ceauşiste dintre Tezele din 6 iulie 1971 şi Revoluţia Anticomunistă Valahă din Decembrie 1989, se înfăţişează Distinsului Receptor, cu un articol de fond (semnat: Luceafărul, cu «Continuare în pagina a 2-a») sub un lung titlu cules cu „majuscule-hematii de-o şchioapă“: Congresul al III-lea al oamenilor muncii / înalt forum al democraţiei muncitoreşti. Pe ultimul sfert al acestei pagini se mai poate citi: Comunicarea creatoare, de Vasile Macoviciuc  
  
(«Operele semnate de Adrian Marino – n. 5 septembrie 1921 – surprind prin soliditate, vehemenţa ideii, meticulozitatea arhitecturii argumentative şi setea epuizării teritoriului vizat [...]. Tocmai de aceea, scrierile lui Adrian Marino sunt pătrunse de un anume titanism, chiar dacă latent, situat pe orbita majoră a moştenirii călinesciene.» − cu „Continuare în pag. a 6-a“);  
  
2500 – Spiritualitatea geto-dacilor, de Sorin Paliga  
  
(«În ultimii ani au fost publicate câteva lucrări ce vin să aducă noi date privitoare la civilizaţia tracilor – inclusiv a traco-dacilor – [...]: N. Branga, Urbanismul Daciei romane, Timişoara, 1980; S. Stoica, Ethosul daco-geţilor, Bucureşti, 1982; Gh. Muşu, Din mitologia tracilor, Bucureşti, 1982; N. Gostar, V. Lica, Societatea geto-dacă de la Burebista la Decebal, Iaşi, 1984. La acestea ar fi de adăugat o lucrare de excepţie, datorată unui erudit german, M. Oppermann, Thraker zwischen Karpatenbogen und Ägäis / „Tracii dintre Curbura Carpaţilor şi Marea Egee“, Leipzig-Berlin, 1984, în care sunt prezentate cititorului de limbă germană ultimele cuceriri ale cercetării istorice şi arheologice, lucrarea fiind tipărită în condiţii grafice excepţionale [...]. În sfârşit, recent a apărut o nouă carte de excepţie, asupra căreia dorim să ne oprim o clipă : Ion Horaţiu Crişan, Spiritualitatea geto-dacilor – repere istorice, Bucureşti, Editura Albatros, 1986, 449 pagini, cu ilustraţii...» − cu „Continuare în pag. a 7-a“);  
  
Elogiul muncii, de Mihai Stoian  
  
(«Mâna este prelungirea inteligenţei [...]. Cândva, cu un secol în urmă, Eminescu scria: „Munca este legea lumii moderne, ce nu are loc pentru leneşi [...]. Temeiul unui stat e munca [...]“. Mai aproape de noi, în 1973, un om de ştiinţă cu suflet de poet, Grigore C. Moisil, mărturisea în ultimul său interviu: „Munca noastră, contribuţia-ne la renumele poporului nostru, de la un şurub bine strunjit la o mare teoremă, e moştenirea din care vor trăi urmaşii noştri. Fiecare din noi trăim pe credit şi n-avem dreptul să compromitem creditul generaţiilor viitoare“ [...]. Pe această orbită suntem înscrişi să evoluăm în timp...»);  
  
dar „închiderea paginii“ nu se putea face decât cu o „vibrantă“ odă „bolduită“ pentru „mult-iubit-genialul-conducător” al României, Legământ, de Viorel Varga:  
  
«Sunt fagurii de miere ai Patriei mai grei / Şi mai aproape vremea viitoare / Şi visele mai pline de temei / Şi pruncii noştri râd duios în soare. // Hambarul ne e de roade încărcat / În epoca măreaţă şi-atotbiruitoare / Având cârmaci pe marele Bărbat / Înfăşurat în trei culori solare. // Acum când ţara-ntreagă în strai sărbătoresc / Izbânda şi-o vesteşte şi-un falnic viitor / Cinstim prin legământ muncitoresc / Pe Ceauşescu, brav conducător.» (s. n.).  
  
Din celelalte pagini ale Luceafărului, nr. 36 / 1986 (de din vale de „rovinele“ primei, pagini cu valoroase materiale, îndeosebi, de ţinută universitară / academică, fireşte, aparţinând stilurilor funcţionale ale limbii valahe, îndeosebi, celui beletristic, celui ştiinţific şi publicistic), mai reţinem:  
  
cronica literară (din pagina a doua), susţinută de criticul literar „titular“, Mihai Ungheanu („pe trei coloane“), care are în obiectiv cartea lui Mihai Giugariu, Nepoţii lui Anton Pann (Bucureşti, Editura Eminescu, 1986);  
  
în vecinătatea cronicii ungheniene se aşterne (dar pe „două coloane luceferiste“) un profil poetic al lui Corneliu Vadim Tudor realizat de titularul cu „condei de aur de douăzeci şi patru de carate“ al rubricii, Eugen Barbu:  
  
«Poeta vates, extrovertit dar nu superficial, organizator de spectacole de masă pe care le împodobeşte cu versuri memorabile, într-o regie plină de fantezie, cu o erudiţie istorică bine pusă la punct, Corneliu Vadim Tudor a dovedit că în genul baladesc nu are concurenţi, că stampele patriotice pe care le înfăţişează unui auditoriu larg, cu ajutorul sunetului şi luminii, pot fi alcătuite cu artă atunci când sunt încărcate cu o muniţie textuală de calitate. Retorica lui nu e găunoasă şi-mi evocă, nu ştiu de ce, pompa napoleoniană ce recurgea la cei mai aleşi artişti ai timpului, ce-şi meritau numele.»;  
  
recenzii obiectiv-critice publică în secunda pagină luceferistă şi Alexandru Condeescu, Adrian Dafir şi Alexandru Horia;  
  
a treia pagină luceferistă este focalizată (de „titularul“ Artur Silvestri) pe Viitor dicţionar literartineri poeţi :  
  
«Ecloziunea literaturii române în ultimii douăzeci de ani este un fapt indiscutabil pentru toată lumea. Această dezvoltare în evantai aduce noi nume, titluri noi, propune treptat sau violent o modificare a ierarhiilor valorice. Faptul este propriu oricărei literaturi în plină dezvoltare [...]. Descrierea fenomenului literar actual este una din obligaţiile prime ale criticii şi istoriei literare [...]. O nouă geografie literară se conturează şi asupra acestui lucru revista noastră a atras atenţia mai de mult încercând să fixeze noile centre de interes [...]; ...revista Luceafărul îşi propune în rubrici ca Noua geografie literară şi Viitor dicţionar literar să înfăţişeze, fără prejudecăţi limitative, seriile de autori care întregesc faţa literaturii de azi. Pentru a judeca trebuie să cunoaştem, pentru a ierarhiza trebuie mai întâi să analizăm. Atragem astfel atenţia asupra unor scriitori formaţi sau în devenire, urmând ca scara de valori să se alcătuiască natural, chiar în procesul devenirii literare.» (Poezia originilor);  
  
în acest sens − „ascendent-spiralic“, nicidecum „giratoriu“ −, se relevă cinci valoroase materiale: Chemarea arhaicului, de Artur Silvestri  
  
(«Sigur este că odată cu „Getica“ lui Vasile Pârvan şi cu studiile lui Nicolae Iorga existau întrunite toate posibilităţile de a vedea, spiritualiceşte, substratul. Când Lucian Blaga veni cu „spaţiul mioritic“ şi exprimă o fenomenologie a conservării spirituale, punând accent pe energia formatoare a geografiei, nimic nu mai împiedică să se consolideze ideea de continuitate pe deasupra dezastrelor provocate de eveniment. Poporaţie de sedentari, stabilită într-o Europă răsăriteană cu esenţă în Carpaţi, geţii se dovediră a fi, pentru scriitorul român, mitul spiritual fundamental. De la Eminescu şi până la Blaga, Sadoveanu şi Călinescu, înclinaţia cea mai puternică e, de altfel, aceea a „regresiunii înspre arhaic“. „Origini“ vrea să spună, la Dunărea de Jos, un document de străvechime, un europeism de dinainte de Europa, o scoborâre într-o materie tracică...»);  
  
Redescoperirea mitului, de Constantin M. Popa  
  
(«...vedea în tânărul poet un impetuos ce iese din rânduri „cu cel puţin un pas înaintea celor din generaţia sa“, iar în poezia lui „un ozon al spiritului“ [...]. Odată cu asumarea destinului artistului [...], începe desprinderea discipolului de model, pătrunderea în maturitate. Parabola sculptorului de păduri conţine reflexe din mitul fundamental al jertfei pentru creaţie – maestrul cade de pe schele – sau din mitul marii treceri – apariţia câinelui cu funcţie de psihopomp, orientând omul în noaptea morţii prefigurate...»);  
  
Istoria ca sentiment, de Ion Spânu  
  
(«Astăzi, când versul liber este un teritoriu câştigat, când vechile canoane par a-şi fi pierdut conţinutul, un paradox începe să se elibereze de sensurile sale paradoxale: se vorbeşte din ce în ce mai mult de perfecţiunea formelor libere.»);  
  
Definirea fiinţei, de Valentin Urban  
  
(«Volumele de poezie publicate de către Ion Pachia-TatomirescuMunte, 1972; Încântece, 1979; Zoria, 1980; Lilium breve, 1981, Peregrinul în azur, 1984 – dezvăluie un autor matur, profund, a cărui lirică plină de substanţă pare că îşi trimite sevele din adâncimile pământului românesc. Cărţile pe care le-am menţionat cuprind o poezie cu tematică diversificată de la o etapă la alta, caracterizată de un tumult al sentimentelor, de o vibraţie profundă în faţa mirajului lumii. Acest zbucium, cu timpul, capătă o nouă profunzime, aglomerarea elementelor telurice fiind înlocuită cu o sublimare a formelor ce alcătuiesc un univers structurat în aşezări de o linişte caldă, blândă şi dominatoare totodată [...]. De la titlul de început al volumelor sale – Munte – şi până la una dintre ultimele cărţi – Peregrinul în azur – se observă o sublimare a tonurilor, o filtrare a culorilor care duce de la agresivitaea impunătoare a primelor poezii la o cristalizare superioară, la o formă finită simplificată, pură. Odată cu viziunea asupra lumii se modifică şi maniera poetică, ajungând în ultimele creaţii la o eliberare de formă, la dispariţia abundenţei în favoarea unei simplităţi ce ascunde, în spatele său, esenţialul. În fond, năzuinţa poetului este aceeaşi acum ca şi altădată : el vrea să surprindă lumea şi să o organizeze prin cântecul său, să structureze universul într-un cosmos dedicat vieţii şi omului care este făptura supremă a devenirii. Dacă la început acest lucru se realiza printr-o încercare de cuprindere a tuturor elementelor dominante, tipice, arhetipale, mai apoi lumea este mai mult sugerată cu ajutorul unui fapt caracteristic, definitoriu, lucrurile devin simbolice, obiectele construiesc o arhitectură semnificativă, puţinătatea lor sugerând apropierea de ultim, de esenţial...»);  
  
şi Armonia ca principiu poetic, de Nicolae Oprea  
  
(«La al treilea volum, în răstimp de un deceniu, Dan Damaschin se dovedeşte unul dintre poeţii profunzi ai generaţiei tinere. Într-un moment de proliferare a poeziei cotidianului, peste limitele normalului, el ambiţionează să reabiliteze lirismul marilor viziuni, restituind Logosului puterea magică originară.»).  
  
Din celelalte pagini cu articole de critică, istorie, ori teorie literară, se relevă, în complementaritatea „direcţiei luceferiste, UngheanuSilvestri“ : Ilie Bădescu («Timpul dominant, II» / p. 6); Nicoale Georgescu («Vâstele poetului» / p. 6); Dumitru Velciu («Elocvenţa izvoadelor» / p. 6); George Alboiu («Dialog între Poet şi Critic, III» / p. 7); Cezar Ivănescu («Kira Iorgoveanu, IX» / p. 7); Al. Raicu («Un mare cărturar [Ion Clopoţel]» / p. 7); Andreas Rados («Anghelos Sikelianos – un nume care rămâne» / p. 8); ş. a.  
  
Proza luceferistă din acest număr este în seama lui Viorel Sâmpetrean («Muntele minerilor» / p. 4) şi a lui Oprea Georgescu («Biografii» / p. 5); articole „incisive şi la obiect“ se află sub distinse nume de buni cunoscători ai domeniilor artistice abordate în rubricile: Teatru – Nicoleta Gherghel, «Teatrul şi educaţia tineretului» (p. 4); Film – Călin Stănculescu, «Scriitorii şi filmul» (p. 4); Plastică − Grigore Arbore, «Imagini semnificative» (p. 5); Muzică – Viorel Creţu, «Panoramic XX» (p. 6); Post-restant − Iulian Neacşu, «Există semeni de-ai noştri ce au obiceiul...» (p. 7); Rememorări – Mircea Micu, «Singur în Mongolia, XIII» (p. 7).  
  
Bogat-reprezentată este şi poezia din Luceafărul, nr. 36 (1269) / 6 septembrie 1986, unde-s publicaţi „tineri poeţi valahi ai anotimpului deschis de „Răpciune“: Victor Nistea (p. 4), Grigore Coman (p. 4), Petre Novac-Dolângă (p. 5), Ion Mărgineanu (p. 5) şi Corneliu Zeana (p. 5); în fereastra rubricii Mapamond (p. a 8-a), sunt publicaţi şapte poeţi bulgari (traduşi în limba valahă de Valentin Deşliu, cu câte un poem „reprezentativ“) – Nikolai Zaiakov, Gheorghi Konstantinov, Petea Alexandrova, Gheorghi Djagarov, Kolio Sevov, Zdravko Kisiov şi Vasilka Hinkova –, un poet din Kazahstan, Eset Aukebaev (prezentare şi traducere: Stelian Gruia), şi un poet din Grecia, Anghelos Sikelianos (tâlmăcit în limba valahă de Andreas Rados şi Ioanid Romanescu). *  
  
_____________________________  
  
 
  
*Distinsul Receptor este invitat să revadă şi prima parte a articolului Luceafărul, de Ion Pachia-Tatomirescu, care a fost publicată în revista online, Confluenţe literare ‒ ISSN 2359-7593, directori-fondatori: Octavian Lupu / Bucureşti şi George Roca / Australia ‒, anul al VII-lea, ediţia nr. 2556, de sâmbătă, 30 decembrie 2017 ‒ cf. http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1514630707.html.  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Luceafărul“ II / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2609, Anul VIII, 21 februarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!