CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



Titu Maiorescu şi deschiderile moderne ale culturii valahe dintre anii 1860 şi 1917 (III)*
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
 
  
Titu Maiorescu şi deschiderile moderne ale culturii valahe dintre anii 1860 şi 1917  
  
 
  
(III)*  
  
 
  
Titu Maiorescu despre problemele culturii în Valahime: «În contra direcţiei de astăzi în cultura română» (1868). Cel mai dur atac al lui Titu Maiorescu şi al junimiştilor – aprobat „în unanimitate“ şi cu „susţinere concentrică“ – împotriva „importului“ de civilizaţie european-occidentală, împotriva „importului“ de „forme fără fond“, în România din orizontul anului 1868, se relevă, după majoritatea cercetătorilor / specialiştilor interdisciplinari, graţie articolului În contra direcţiei de astăzi în cultura română:  
  
«„Convorbirile literare“ au publicat un şir de cercetări critice asupra lucrărilor mai însemnate prin care s-a caracterizat cultura română în timpul din urmă, asupra poeziei de salon şi poeziei populare, asupra etimologismului d-lui Cipariu şi Lepturariului d-lui Pumnul, asupra dreptului public al românilor după şcoala Bărnuţiu şi asupra limbei române în jurnalele din Austria. Aceste critice nu au rămas fără răspuns...» (MCrit, I, 160).  
  
Între revistele care dau un răspuns junimiştilor se află şi Transilvania nr. 8 / august 1868, „Organul Oficial al Asociaţiunii Transilvănene pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român“, „redactat de unul din cei mai cunoscuţi bărbaţi ai noştri, de d. Bariţ“ (cf. PTTr-2545)  
  
‒ revistă care «începe prin a reproduce anticritica Familiei din Pesta, care este de opinie că erorile limbistice criticate de noi sunt numai nişte „bagatele“; Transilvania însăşi recunoaşte că jurnalele austriace scriu rău româneşte...» (MCrit, I, p. 161).  
  
Însă stârnirea „tirurilor“ maiorescian-junimiste se datorează faptului că Transilvania «are inspiraţiunea de a ne răspunde că este opieptenare de babă“, dacă în anul 1868 îi cerem gramatică, stil şi ortografie !» (ibid., p. 162 / s. n.).  
  
Şi în aceste circumstanţe, Titu Maiorescu scrie cu indignare:  
  
«Foaia „Transilvania“ şi atâtea alte foi literare şi politice ale românilor sunt aşa de slab redactate, aşa de stricăcioase prin forma şi cuprinsul lor, fiindcă trăiesc într-o atmosferă stricată şi se inspiră de ideile şi de simţămintele ce caracterizează marea majoritate a „inteligenţelor şi anteluptătorilor“ români. Viţiul radical în ele, şi, prin urmare, în toată direcţia de astăzi a culturei noastre, este neadevărul, pentru a nu întrebuinţa un cuvânt mai colorat, neadevăr în aspirări, neadevăr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr pănă în gramatică, neadevăr în toate formele de manifestare a spiritului public.» (ibid.).  
  
Titu Maiorescu mai subliniază că până pe la 1820, adică până în orizontul temporal al Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, Valahimea a stat cufundată în „barbaria orientală“; dar sub înrâurirea benefică a ideilor „Revoluţiunii Franceze“ – care «au străbătut pănă în extremităţile geografice ale Europei» –, societatea valahă, îndeosebi, Junimea, se îndreaptă spre Occident  
  
‒ şi înregistrează «acea emigrare extraordinară spre fântânile ştiinţei din Franţa şi Germania, care pănă astăzi a mers tot crescând şi care a dat mai ales României libere o parte din lustrul societăţilor străine. Din nenorocire, numai lustrul din afară !» (MCrit, I, 163).  
  
Mai departe, Titu Maiorescu abordează teoria formelor fără fond, evidenţiind:  
  
«În aparenţă, după statistica formelor dinafară, românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală. Avem politică şi ştiinţă, avem jurnale şi academii, avem şcoli şi literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituţiune. Dar în realitate toate acestea sunt producţiuni moarte, pretenţii fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr, şi astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă şi fără valoare, şi abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adânc. Singura clasă reală la noi este ţăranul român, şi realitatea lui este suferinţa, sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare. Căci din sudoarea lui zilnică se scot mijloacele materiale pentru susţinerea edificiului fictiv ce-l numim cultură română, şi cu obolul cel din urmă îl silim să ne plătească pictorii şi muzicanţii noştri, academicienii şi atenianii din Bucureşti, premiele literare şi ştienţifice de pretutindenea, şi din recunoştinţă cel puţin nu-i producem nici o singură lucrare care să-i înalţe inima şi să-l facă să uite pentru un moment mizeria de toate zilele. Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputinţă. Plângerea poporului de jos şi ridicolul plebei de sus au ajuns la culme. Pe de altă parte, prin înlesnirea comunicărilor, vine acum însăşi cultura occidentală la noi, fiindcă noi nu am ştiut să mergem înaintea ei.» (MCrit, I, 168).  
  
Titu Maiorescu vorbeşte de „o răzbunare“ «a formelor deşerte cu care ne-am îngâmfat pănă acum»; fiind „vidate de fond autohton“, „incompatibile cu fondul valah“, fireşte, aceste „forme de import“ răzbuna-se-vor, «atrăgând cu lăcomie fondul solid din inima străină» (MCrit, 169).  
  
„Salvarea“ ar putea fi doar în tinerimea valahă menită să pună «fundamentul adevărat acolo unde se află astăzi numai pretenţii iluzorii»; şi acest fundament nu poate fi decât rod al valorilor reale, al adevărului ştiinţific, istoric etc.  
  
Şi pentru această „salvare naţională“, Titu Maiorescu vede necesitatea deschiderii unui „front“ împotriva „încurajării mediocrităţilor“:  
  
«De aici să învăţăm marele adevăr că mediocrităţile trebuiesc descurajate de la viaţa publică a unui popor» (ibid.).  
  
Dar cel mai însemnat adevăr «de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură» (MCrit, I, 170; s. n.).  
  
În finalul studiului În contra direcţiei de astăzi în cultura română (1868), Titu Maiorescu atrage atenţia asupra unui alt adevăr zguduitor, nu numai pentru acel sezon, ci şi pentru anotimpurile prezentului:  
  
«Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi şi această formă binefăcătoare a vieţii omeneşti; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor, şi dacă stăruieşte în ea, atunci dă un exemplu mai mult vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată şi între o naţiune rezistentă se nimiceşte naţiunea, dar niciodată adevărul» (MCrit, I, 171 / s. n.)**.  
  
 
  
Bibliografia siglatăşi nota de sub asterisc :  
  
 
  • CILR = George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită –îngrijită şi cu prefaţă de Al. Piru), Bucureşti, Editura Minerva, 1982.
  • MCrit, I, II = Titu Maiorescu, Critice (ediţie îngrijită şi tabel cronologic de Domnica Filimon; introducere de Eugen Todoran), vol. I, II, Bucureşti, Editura Minerva, 1973.
  • PTTr-2545 = Ion Pachia-Tatomirescu, Transilvania, în revista online, Confluenţe literare ‒ ISSN 2359-7593, directori-fondatori: Octavian Lupu / Bucureşti şi George Roca / Australia ‒, anul al VII-lea, ediţia nr. 2545, marţi, 19 decembrie 2017 ‒ cf. http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1513662975.html.
 
* Variante ale întregului studiu, Titu Maiorescu şi deschiderile moderne ale culturii valahe dintre anii 1860 şi 1917, de Ion Pachia-Tatomirescu, pot fi aflate de Distinsul Receptor în revistele: Rostirea Românească (Timişoara, ISSN 1224-0478, redactor-şef: Anghel Dumbrăveanu), anul XI, nr. 4-5-6 / 7-8-9 (aprilie-mai-iunie / iulie-august-septembrie), 2005 (partea I : în paginile 154 – 162), şi (partea a 2-a) în nr. 10-11-12 (octombrie-noiembrie-decembrie) / 2005; Noi, Nu ! (Cluj-Napoca, «revistă de atitudine şi cultură»), numărul din 24 decembrie 2008 ‒ cf. http://www.revistanoinu.com/arata/personalitati-simboluri/titu-maiorescu-si-deschiderile-moderniste-ale-culturii-literaturii-romane-dintre-1862-si-1917; etc.  
  
**Fotografia lui Titu Maiorescu (apud CILR, 410 / supra) este din orizontul anului 1880.  
  
Referinţă Bibliografică:
Titu Maiorescu şi deschiderile moderne ale culturii valahe dintre anii 1860 şi 1917 (III)* / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2586, Anul VIII, 29 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!