CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



Titu Maiorescu şi deschiderile moderne ale culturii valahe dintre anii 1860 şi 1917 (I)*
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
 
  
Titu Maiorescu şi deschiderile moderne ale culturii valahe dintre anii 1860 şi 1917  
  
 
  
(I)*  
  
 
  
«Ce e drept, patriotismul, ca element de acţiune politică, nu este materie de artă [...]. Cu toate acestea, patriotismul este în inimile sincere, în afară de orice tendinţă politică, un simţimânt adevărat şi adânc, şi întrucât este astfel, poate fi, în certe împrejurări, născător de poezie» (Titu Maiorescu, Poeziile d-lui Octavian Goga – MCrit, II, 394).  
  
 
  
Unul dintre marii critici literari şi esteticieni valahi moderni de talie europeană, unul dintre arhitecţii de bază ai modernei culturi a Valahimii şi, totodată, unul dintre politicienii demnităţii şi verticalităţii României prin epoca marcată „la extremităţi“ de Războiul de Independenţă din 1877 şi de Primul Război Mondial (1914 1918) se dovedeşte a fi, prin operă original-incontestabilă, Titu Maiorescu (Craiova, 15 februarie 1840 – 18 iulie 1917, Bucureşti).  
  
Datorită interesului deosebit al tatălui său, Ioan Trifu Maiorescu, teolog cu studii la Viena, profesor şi inspector la Şcoala Centrală din Craiova, şi prin grija mamei, Maria Maiorescu (născută în familia Popazu, din Vălenii de Munte), soră cu marele cărturar, Ioan Popazu, episcop al Caransebeşului, Titu Maiorescu îşi face studiile primare în oraşul natal, Craiova, între anii 1846 şi 1848, şi, după o scurtă întrerupere datorată revoluţiilor burghezo-democratic-paşoptiste din Principatele Valahe, la şcoala proto-diaconului Iosif Barac din Braşov, între anii 1848 / 1849 şi 1850; în anul şcolar 1850 – 1851 este înscris la Gimnaziul Valah din Schei-Braşov; în septembrie 1851, când Ioan Maiorescu, în calitate de salariat al Ministerului de Justiţie, se stabileşte la Viena, Titu Maiorescu este înscris în anul al II-lea, la Gimnaziul Academic – anexă a Academiei Theresiane.  
  
Din 1855, gimnaziastul de la Academia Theresiană îşi începe interesantul Jurnal, care, până în iulie 1917, însumează 42 de caiete (aflate în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române şi al Bibliotecii Centrale de Stat din Bucureşti).  
  
În iulie 1858 este absolvent al Academiei Teresiane din Viena şi la 9 noiembrie 1858 se înscrie la Facultatea de Filosofie de la Universitatea din Berlin; ultimii doi ani de studii de la Theresianum-Viena i se consideră lui Titu Maiorescu drept studii universitare; în anul următor se transferă la Universitatea din Giessen ‒ tot din Germania ‒ ca, în 2 iulie 1859, să-şi susţină teza de doctorat, Das Verhältnis („Relaţia“ / „eseu despre un nou fundament al filosofiei“); primeşte calificativul magna cum laudae şi, astfel, Titu Maiorescu devine doctor în filosofie al Universităţii din Giessen.  
  
În toamna anului 1859, Titu Maiorescu se află la Paris pentru desăvârşirea studiilor la Universitatea Sorbonei, cea de pe primul loc din clasamentul „faimei planetare“ a acelor anotimpuri.  
  
În anul 1860 «scrie lucrarea Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form [ / „Consideraţii filosofice pe înţelesul tuturor“], cu care dobândeşte, la 17 decembrie, şi titlul de licenţiat în litere la Sorbona» (DGLR-L / O, 178).  
  
Tot la Paris, la Facultatea de Drept de la Universitatea Sorbona, în 28 noiembrie 1861, Titu Maiorescu îşi susţine lucrarea De jure dotium. Du régime dotal („Despre dreptul / regimul dotal“), în urma căreia i se acordă şi Diploma de Licenţă în Drept.  
  
În corola operei lui Titu Maiorescu se relvă lucrările: Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Consideraţii filosofice pe înţelesul tuturor“ / Berlin, 1861); Regulele limbei române pentru începători (Iaşi, 1864); Despre scrierea limbei române (Iaşi, 1866); Poesia română. Cercetare critică. Urmată de o alegere de poesii (Iaşi, 1867); Critice, I (Bucureşti, 1874); Logica, I (Bucureşti, 1876); Critice, vol. I, II, III (Bucureşti, 1892, 1893); Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, în cinci volume (Bucureşti: vol. I, II / 1897; vol. III / 1899; vol. IV / 1904; vol. V / 1915); etc.  
  
Lucrarea de „debut editorial-berlinez“ a lui Titu Maiorescu, Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Consideraţii filosofice pe înţelesul tuturor“), a cunoscut şi în postumitate aprecieri înrăzărite, cum, de pildă, cea din monumentala Istorie a literaturii române de la origini până în prezent (1941), de George Călinescu:  
  
«...scrisă în tinereţe, după o criză sufletească stârnită de faptul că nu se putuse „convinge“ că e un Dumnezeu, n-a avut intenţia de a populariza idei filosofice, ci de a răspunde pentru sine la problema nemuririi. Maiorescu citează o dată în text pe Schopenhauer, însă polii sunt Herbart şi Ludwig Feuerbach. De la cel dintâi împrumută o mecanică simplistă a vieţii sufleteşti pe baza reprezentării, de la cel de-al doilea concepţia antropologică a lumii [...]. Hegel e un progresist metafizician ca şi gânditorii Renaşterii, admiţând fuziunea treptată a spiritului din zonele cele mai joase ale cosmosului până la gradele (infinite) de sus. Dialectica lui îmbrăţişează şi regnurile inferioare şi presupune o promovare a spiritului pe trepte superioare umanităţii strict „logice“, un stadiu îngeresc, capabil de contradicţii inedite. Astfel de contemplaţii nu conveneau minţii prudente a lui Maiorescu şi opusculul este interesant fiindcă defineşte structura etică şi intelectuală a criticului. Demonstraţia are caracterele raţionalismului de tip francez...» (CILR, 419 / s. n.).  
  
Cert este că şi prin aceste Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Consideraţii filosofice pe înţelesul tuturor“) se relevă – încă din orizontul anului 1860 – elementele european-occidentale, germano-franceze, din fundamentele maioresciene puse culturii / literaturii valahe moderne.  
  
 
  
Bibliografia siglatăşi nota de sub asterisc :  
  
 
  
  • CILR = George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită –îngrijită şi cu prefaţă de Al. Piru), Bucureşti, Editura Minerva, 1982.
  • DGLR-L / O (IV) = Academia Română, Dicţionarul general al literaturii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic (ISBN 973-637-070-4 / 973-637-111-5), volumul al patrulea, L / O, 2005 (pagini 20,5 × 26 cm : 746).
  • MCrit, I, II = Titu Maiorescu, Critice (ediţie îngrijită şi tabel cronologic de Domnica Filimon; introducere de Eugen Todoran), vol. I, II, Bucureşti, Editura Minerva, 1973.
 
  
* Variante ale întregului studiu, Titu Maiorescu şi deschiderile moderne ale culturii valahe dintre anii 1860 şi 1917, de Ion Pachia-Tatomirescu, pot fi aflate de Distinsul Receptor în revistele: Rostirea Românească (Timişoara, ISSN 1224-0478, redactor-şef: Anghel Dumbrăveanu), anul XI, nr. 4-5-6 / 7-8-9 (aprilie-mai-iunie / iulie-august-septembrie), 2005 (partea I : în paginile 154 – 162), şi (partea a 2-a) în nr. 10-11-12 (octombrie-noiembrie-decembrie) / 2005; Noi, Nu ! (Cluj-Napoca, «revistă de atitudine şi cultură»), numărul din 24 decembrie 2008 ‒ cf. http://www.revistanoinu.com/arata/personalitati-simboluri/titu-maiorescu-si-deschiderile-moderniste-ale-culturii-literaturii-romane-dintre-1862-si-1917; etc.  
  
Referinţă Bibliografică:
Titu Maiorescu şi deschiderile moderne ale culturii valahe dintre anii 1860 şi 1917 (I)* / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2584, Anul VIII, 27 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!