CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: Revista «Steaua» şi generaţia resurecţional-modernistă de întemeiere a paradoxismului (VIII)*
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
 
  
Revista «Steaua» şi generaţia resurecţional-modernistă de întemeiere a paradoxismului  
  
 
  
(VIII)*  
  
 
  
Împotriva programului resurecţional-modernist de la revista Steaua se ridică majoritatea revistelor / ziarelor proletcultiste din ţară («Contemporanul», «Flacăra», «Gazeta literară», «Iaşul literar», «România liberă», «Viaţa Românească» etc.), inclusiv „organul central al Partidului Muncitoresc Român“, «Scânteia», de unde, în numărul 3381, din 14 aprilie 1957, între altele, Distinsul Receptor află că, de fapt, „tirul“ baconskyan-steliştilor de Cluj-Napoca a avut în „cuiul cătării“ creaţia proletcultisă a poeţilor Eugen Jebeleanu, Mihu Dragomir, Dan Deşliu, Eugen Frunză, Gavril Mihai, Ion Brad şi Ştefan Iureş:  
  
«Revista „Steaua“ combate de altfel vehement metoda insinuărilor, dar din păcate numai atunci când este folosită de alţii la adresa „Stelei“. O metodă la fel de nedemnă şi reprobabilă este aceea a denigrării unor scriitori. Rubrica de „Menţiuni şi opinii“ din „Steaua“ dă impresia că revista are o listă de „proscrişi“, începând cu poeţi consacraţi ca Eugen Jebeleanu, Mihu Dragomir, Dan Deşliu şi până la tineri poeţi ca Ion Brad sau Ştefan Iureş.».  
  
Revista «Steaua» (anul VIII, nr. 4 / 86), din aprilie 1957, răspunde cu promptitudine printr-un „articol de fond“, spre a da impresia că „şi-a însuşit critica“, aplicând principiul strategic al mişcării în direcţia din care vine lovitura:  
  
«În articolul Polemici principiale sau invective ?, publicat în Scânteia, nr. 3381, din 14 aprilie 1957, se arată unele greşeli ale revistelor literare, printre care şi revista Steaua. E vorba de acele note şi polemici care vizează nu atât slăbiciunile reale ale unor lucrări literare, cât persoana autorilor. Aceste articole şi note „de scandal“ se disting, aşa cum arată Scânteia, „printr-un mare vid în ce priveşte principiile“ şi par a avea ca singur scop compromiterea şi distrugerea adversarului. În legătură cu revista noastră se remarcă pe de o parte prezenţa unor note în care, „nu se face un schimb argumentat şi deschis de opinii“, ci rămânând la abstract şi anecdotic „se lansează diferite insinuări“, iar pe de altă parte, aceeaşi rubrică „dă impresia că revista are o listă de proscrişi, începând cu poeţi consacraţi ca Eugen Jebeleanu, Mihu Dragomir, Dan Deşliu şi până la tineri poeţi ca Ion Brad sau Ştefan Iureş“, criticându-i adesea număr de număr, ironizând în bloc întreaga lor activitate. Considerând pe bună dreptate aceste manifestări ca fiind reprobabile şi incompatibile cu ţelurile nobile ale literaturii noastre noi, Scânteia arată că pentru a contribui la un „real progres al cunoaşterii şi creaţiei“, e nevoie ca revistele noastre să ofere ospitalitate în paginile lor numai discuţiilor corecte şi principiale. Privind în lumina de mai sus activitatea desfăşurată la rubrica Menţiuni şi opinii a revistei noastre, nu putem să nu recunoaştem că într-adevăr au existat asemenea manifestări. Au fost publicate note aluzive şi neargumentate, urmărind uneori denigrarea autorului care a publicat un material slab sau greşit. Au fost publicate note persiflatoare şi ironice, menite să ridiculizeze şi să nu contribuie la limpezirea unor probleme neclare. Un ton nejustificat de superioritate s-a strecurat, pe alocuri, şi s-a încercat, nu o dată, să se dea unei greşeli mici dimensiuni exagerate. Poate fi citată aici nota intitulată A treia dimensiune în care se susţinea că poezia lui Eugen Jebeleanu ar fi lipsită de adâncime, dar nu se aduceau argumente care să justifice o asemenea afirmaţie. Aceasta putea fi considerată, de către cititori, pe drept cuvânt, ca o denigrare şi putea stârni resentimente. Sau cum putea fi privită cu simpatie o critică de genul celei cuprinse în nota Criticul Y, în care urâţenia fizică, bunăoară, era trecută printre obiectivele criticii. De asemenea, găsind anumite slăbiciuni în versurile unor poeţi ca Dan Deşliu, Eugen Jebeleanu, Mihu Dragomir, Eugen Frunză, Gavril Mihai, Ştefan Iureş, Ion Brad, am lăsat să se înţeleagă că întreaga creaţie a acestor poeţi e lipsită de valoare. Bunăoară, în recenzia despre poemul Sergentul Belate Alexandru sunt desfiinţate printr-o trăsătură de condei patru cărţi şi un film. Nu putem apoi să nu considerăm greşite unele note ca: Diplomaţie literară şi Simţul monumentalului, în care sunt ironizate proiectele literare ale lui Eugen Jebeleanu [...]. De altfel spiritul nesănătos de zeflemea a dus uneori şi la un ton de agresivitate nejustificată, cum a fost bunăoară cazul articolului Farsa aforismelor şi nu putem de asemenea să nu legăm aceste manifestări de confuziile prezente în anumite materiale, cum ar fi bunăoară articolul despre Rilke semnat de Lucian Blaga. În acest articol activitatea poetului german e privită unilateral şi astfel printr-o eroare de optică se denaturează nu numai creaţia lui, ci şi sensul real al dezvoltării filozofiei contemporane [...]. De bună seamă, concluziile pe care le trage Scânteia pe marginea acestor manifestări nesănătoase şi străine eticii scriitoriceşti sunt şi concluziile noastre [...]. Şi ne vom strădui ca pe viitor toate aceste practici care amintesc moravurile presei burgheze să lipsească din paginile Stelei.» (St-86, 11 sq. ‒ evident, articolul este semnat: Steaua).  
  
Reamintesc Distinsului Receptor că autorul capodoperei proletcultiste, Cuvânt despre sergentul Belate Alexandru (din anul 1956), este Dan Deşliu.  
  
Atacurile Scânteii, „organul central“ al Partidului Muncitoresc Român, împotriva redactorului-şef, A. E. Baconsky, şi împotriva grupării resurecţional-moderniste de la revista Steaua, continuă cu o mai mare violenţă, peste un an, în aprilie 1958.  
  
Criticul literar proletcultist, Nestor Ignat, „expert“ în «bazele interpretării ştiinţifice, marxist-leniniste, a trecutului literaturii noastre» şi în «urmărirea valorificării critice a moştenirii literare întreprinsă în anii puterii populare», publică un amplu articol, în două părţi, False modele“, în Scânteia, nr. 4200 (26 aprilie 1958) şi 4201 (27 aprilie 1958), articol reprodus imediat, „fără comentarii“, în revista Steaua (anul IX, nr. 4 / 98), din aprilie 1958.  
  
În obiectivul criticii lui Nestor Ignat se află studiul lui A. E. Baconsky despre autorul «Crailor de Curtea Veche», Mateiu I. Caragiale, publicat în Steaua (anul IX, nr. 1 / 95), din ianuarie 1958. „Îngrijorat“ de faptul că «unii dintre antitradiţionalişti, ce nu mai contenesc invocând în fel şi chip „spiritul modern“, nu sunt chiar aşa de antitradiţionalişti, ci se dovedesc în fapt partizanii unor anume „tradiţii“ antirealiste, pe care caută să le împingă pe primul plan, sub pretextul „marii“ lor însemnătăţi» (St-98, 58) şi dând promptă „replică fermă din partea Partidului Muncitoresc Român“, Nestor Ignat mai arată: «...unii, căutând pe semne să lanseze o modă, citează din fuga peniţei nume ca acela al lui Ion Barbu, al lui Lucian Blaga şi al altor reprezentanţi mai mult sau mai puţin pronunţaţi ai decadentismului», denaturând «principiile esteticii marxist-leniniste» (St-98, 57 / s. n.).  
  
Pentru Nestor Ignat, «Mateiu I. Caragiale (1885 – 1936), fiu al lui Ion Luca Caragiale, a fost un izolat de problemele şi frământările epocii şi a lăsat o operă relativ restrânsă, versuri şi proză, din care se detaşează „Craii de Curtea-Veche“ (reeditată de curând de E. S. P. L. A.)»;  
  
a fost „un decadent“, „un reacţionar“, un „creator de «„poezie“ morbidă»; în încheierea primei părţi, Nestor Ignat evidenţiază că «poziţia de clasă a lui Mateiu I. Caragiale, admiraţia sa faţă de boierimea în descompunere au dăunat profund „Crailor de Curtea-Veche“» (St-98, 61).  
  
Cu toate acestea, consideră Nestor Ignat:  
  
«recent, printre alte luări de poziţie faţă de autorul „Crailor de Curtea-Veche“, a apărut şi în revista „Steaua“ (nr. 1, anul IX) un articol semnat de tov. A. E. Baconsky, care exprimă opinii extrem de subiective, profund nejuste, asupra operei lui Mateiu I. Caragiale. „Craii de Curtea-Veche“ ar fi investită – se spune în „Steaua“ – cu „atributele marii literaturi“; ea ar „rămâne pentru noi una din cărţile de căpătâi, una dintre acele cărţi care fiecărei epoci îi rezervă noi revelaţii, stimulând gândirea şi sensibilitatea oamenilor, deschizându-le mereu perspective nebănuite“ [...]. Cu greu s-ar putea crede că aceste rânduri pioase din „Steaua“ înseamnă altceva decât un elogiu a ceea ce constituie nocivitatea „Crailor de Curtea-Veche“: poetizarea trivialităţii (poetizată suplimentar în articol prin adăugarea epitetului „splendid voluptoasă“), a falsei „distincţii“ aristocratice decadente. După părerea autorului articolului din „Steaua“, Paşadia şi Pantazi „sunt mai curând un soi de aristocraţi ai spiritului, perpetuându-şi viaţa sub semnul scepticismului şi al blazării superioare“» (St-98, 62).  
  
Proletcultistul Nestor Ignat îi mai impută lui A. E. Baconsky:  
  
că «s-a lăsat pătruns de „strania poezie“ a cărţii»; că atribuie «„sufletului românesc“ poezia din „Craii de Curtea-Veche“»; că încheie studiul dedicat lui Mateiu I. Caragiale cu fraza de un „sunet straniu“: Vom putea epuiza vreodată tâlcurile amare ale măscăriciului Pirgu şi ale asfinţitului Crailor...; că afirmă: «Facilitatea şi schematismul de rigoare îndeamnă poate la calificarea lui drept demascator al putregaiului» – e vorba despre „calificarea“ lui Mateiu I. Caragiale; că «îndreaptă această săgeată împotriva schematismului „de rigoare“»; că «renunţă la dezvăluirea sensului obiectiv al operelor literare» şi «încearcă să şi teoretizeze această renunţare»; că «nu are nimic comun cu critica marxistă, cu valorificarea leninistă a moştenirii literare», cu atât mai surprinzător, «cu cât autorul [...] este redactor-şef al revistei „Steaua“, organ al Uniunii Scriitorilor» (St-98, 63).  
  
În ciuda tuturor denigratorilor, la 15 iulie 1958, revista Steaua îşi sărbătoreşte apariţia celui de-al 100-lea număr (Steaua, anul IX, nr. 6 / 100, iunie 1958); A. E. Baconsky publică în acest număr al revistei Steaua şi o Scurtă retrospectivă, «din care nu lipsesc ironii subtile la adresa unor confraţi» (ŢCron, CXV):  
  
«În cele 100 de numere s-a vădit un stil, s-a profilat cu destulă claritate un contur al revistei. Lupta pe care am căutat să o ducem împotriva a ceea ce e vechi şi perimat nu numai în lumea ideilor ci şi în tehnica scrisului, chiar dacă nu ne-a ferit de unele rătăciri asupra cărora presa de partid ne-a atras la timp atenţia, ne-a păstrat în permanenţă pasiunea investigaţiei şi interesul pentru ceea ce e nou. Pe drumul acesta care e al tinereţii şi al îndrăznelii vom merge întotdeauna, creând o literatură pătrunsă de spirit de partid...» (St-100, 10).  
  
George Călinescu ‒ prin „cuvântul său de salut, ţine parte înrăzărit-baconskyan-steliştilor“:  
  
«Fără a fi o revistă de specialitate, Steaua este o publicaţie culturală şi literară de un mare nivel cultural, ideologia marxist-leninistă fiind asimilată în profunditate şi vastitate, istoriceşte şi geograficeşte, cărturăreşte şi în grai înţeles oricui. Pătrunsă de comandamentul timpului, ea face sforţarea de a se ridica desupra superficialităţii. De unde întoarcerea cu interes a tuturor intelectualilor vârstnici şi tineri de pretutindeni spre această publicaţie aşa de bine, în liniile fundamentale, condusă de redactorul ei şef A. E. Baconsky şi de ceilalţi redactori. [...] Cimentul îl constituie mai ales critica. Admirabilă la Steaua este marea echipă mereu lărgită de tineri critici, care studiază şi analizează, în spiritul nou, literatura universală şi cea română, plastica şi muzica, ideile şi formele, dovedind competenţă, însuşiri de dialecticieni, curajul opiniilor şi acela de a-şi recunoaşte greşelile, calmi şi după un examen viril de conştiinţă. Steaua e lumină clară, expresivă viguroasă a creaţiei şi inteligenţii tineretului nostru pornit voios pe drumurile infinite ale vremurilor noi şi-i urez să strălucească îndelung pe cer, făcând mii de traiectorii de scântei şi flăcări în jurul nostru.» (St-100, 14 sq.).  
  
Calea resurecţional-modernistă deschisă liricii valahe de napocan-clujeana grupare de la revista Steaua, având în frunte pe A. E. Baconsky, de pe acum, din anotimpurile anului 1958, an al retragerii Armatei Roşii din România, se dovedeşte a fi ireversibilă, „în ordinea firii“, dinspre o irepresibil-nouă estetică, estetica paradoxismului cu afirmare vertiginoasă între 1960 / 1965 şi 1970 / 1975, în ciuda neopaukerism-stalinismului şi a ceauşistelor „teze din 6 iulie 1971“.  
  
 
  
Bibliografia siglată“:  
  
 
  
  • St-86 = Steaua (Cluj-Napoca), anul VIII, nr. 4 (86), aprilie 1957.
  • St-98 = Steaua (Cluj-Napoca), anul IX, nr. 4 (98), aprilie 1958.
  • St-100 = Steaua (Cluj-Napoca), anul IX, nr. 6 (100), iunie 1958.
*Prima parte a studiului a fost publicată în revista online, Confluenţe literare (ISSN 2359-7593, directori-fondatori: Octavian Lupu / Bucureşti şi George Roca / Australia), anul al VII-lea, ediţia nr. 2557, duminică, 31 decembrie 2017 ‒ cf. http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1514739549.html ; Distinsul Receptor poate afla o amplă variantă a acestui studiu în lucrarea Generaţia resurecţiei poetice, de Ion Pachia-Tatomirescu, Timişoara, Editura Augusta, 2005, pp. 152 ‒ 172.  
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: Revista «Steaua» şi generaţia resurecţional-modernistă de întemeiere a paradoxismului (VIII)* / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2582, Anul VIII, 25 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!