CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: Revista «Steaua» şi generaţia resurecţional-modernistă de întemeiere a paradoxismului (II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
 
  
Revista «Steaua» şi generaţia resurecţional-modernistă de întemeiere a paradoxismului  
  
 
  
(II)*  
  
 
  
Un rol deosebit în ieşirea literaturii valahe din „şabloanele“ proletcultismului pecetluitor al întregului „obsedant deceniu (1948 ‒ 1958)“ l-a avut Steaua, prima revistă literară de după al II-lea război mondial, din Cluj-Napoca / Dacia ‒ partea-i constituindu-se, evident, „prin voinţa noastră printre imperii“, în statul României contemporane.  
  
După cum se ştie, din decembrie 1949 şi până în martie 1954, revista a apărut cu titlul Almanahul literar (în „subtitlu“, menţionându-se: revistă lunară de cultură), schimbându-şi-l, din aprilie 1954, în Steaua, astfel apărând, fără întreruperi, şi în prezent (cf. http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1514739549.html).  
  
Primul redactor-şef al revistei Steaua ‒ dintre 1 decembrie 1949 şi iulie 1952 ‒ a fost poetul Miron Radu Paraschivescu (cf. ŢCron, CIV / PDlrc, 525) ‒ ce are şi marele merit de a fi reuşit să impună un literar spirit resurecţional-valah (în ciuda „directivelor stalinist-paukerist-moscovite“ şi a năpădirii ogoarelor artei cuvântului de buruienile proletcultismului):  
  
a) prin promovarea creaţiei autohtone, a valorilor literaturii naţional-valahe, în paginile revistei Almanahul literar / Steaua;  
  
b) prin traduceri valoroase din marii scriitori ai lumii (însuşi Miron Radu Paraschivescu tălmăcind din opere poetice semnate de San Juan de la Cruz, Charles Péguy, Max Elskamp, Rainer Maria Rilke, Federico Garcia Lorca, Robert Desnos, Arthur Rimbaud, Louis Aragon, Stefan George, Iannis Ritsos ş. a. – cf. PScr, II, 169 sqq.), deoarece, în acelaşi timp cu lumina de la Răsărit / Moscova (cf. Mihail Sadoveanu, «Lumina vine de la răsărit», 1945), trebuie să vină şi lumina din Apus;  
  
c) printr-o „mereu-primenită geografie literară“, graţie publicării tinerilor scriitori de talent din toată Valahimea în paginile revistei «Steaua» ca „după programul Daciei literare din debutul epocii paşoptist-valahe“ (în acest sens promovând / angajând în redacţie poeţi „afirmaţi recent“: A. E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Aurel Rău ş. a.).  
  
Impunând, pe cât era posibil în acele vremuri, un tot mai bogat program estetic-resurecţional, lui Miron Radu Paraschivescu i-au urmat la conducerea revistei Almanahul literar / Steaua poeţii: Geo Dumitrescu  
  
(iulie 1950 – iunie 1952, ori mai exact spus, în calitatea de redactor-şef adjunct, de „locţiitor“ al autorului «Cânticelor ţigăneşti», „în perioada îndelungatului său concediu medical“; în vara lui 1952, Geo Dumitrescu, la rându-i, „predă ştafeta“ lui A. E. Baconsky, spre a merge „în documentare“ printre muncitorii / hidrotehnicienii realizatori ai barajului şi lacului artificial Bicaz / Bistriţa, dintre „Muntele Gicovanu şi Obcina Horştei“ ‒ cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Izvorul_Muntelui ‒, din «dorinţa de a studia de aproape fenomenul „şantier“» – DumV, XXIX),  
  
A. E. Baconsky (iulie 1952 – decembrie 1958; cf. ŢCron, CVI), Aurel Rău (ianuarie 1959 – noiembrie 2000) ş. a.  
  
În februarie 1954, redacţia Almanahului literar «propune biroului Uniunii Scriitorilor reorganizarea revistei, schimbarea numelui etc.»; drept urmare, în aprilie 1954, la Cluj-Napoca, în loc de Almanahul literar, apare Steaua, anul V, nr 1 (51), «având ca redactor şef pe A. E. Baconsky» (ŢCron, CVII); din 1956, după cum ne încredinţează şi criticul literar, Marian Popa, la Steaua «se conturează o a doua generaţie: D. R. Popescu, Mircea Tomuş, Virgil Ardeleanu ş. a.» (PDlrc, 526).  
  
Apariţia la Cluj-Napoca a Tribunei, în 10 februarie 1957 – cu Ioanichie Olteanu, în funcţia de redactor-şef, cu „transferarea, din colegiul de la Steaua“, a acad. I. Agârbiceanu, a lui E. Isac şi a lui Iosif Pervain ‒, atrage după sine şi reorganizarea colegiului redacţional al revistei Steaua; în aprilie 1957, colegiul redacţional stelist se prezenta astfel: «redactor şef – A. E. Baconsky, membri: acad. M. Beniuc, Ion Breazu, Teofil Buşecan (redactor şef adjunct), acad. C. Daicoviciu, Aurel Rău (redactor-şef adjunct)» (ŢCron, CXII); din 1965, revista Steaua a promovat un resurecţional modernism „fără frontiere“, alăturându-i-se „majoritatea revistelor“ de cultură / literatură din ţară.  
  
În gruparea de la «Steaua», în programul de acţiune culturală din Cluj-Napoca, în realizarea primei breşe în proletcultism, drept „buzduganal resurecţiei poetice ‒ se relevă A. E. Baconsky încă din orizontul anului 1950, când este angajat ca redactor – în acelaşi timp cu Victor Felea, Aurel Rău şi Dumitru Micu – la Almanahul literar, încredinţându-i-se funcţia de «secretar de redacţie».  
  
Şi ‒ după cum mărturiseşte Dumitru Micu, în 1979 (Steaua, nr. 12) ‒, A. E. Baconsky, «în special, voia cu tot dinadinsul să eclipsăm Viaţa Românească; nu era zi în care să nu ne reamintească îndatorirea de a-i face să... turbe de invidie pe „bucureşteni“» (apud ŢCron, CIV).  
  
Deşi „se arată prea devreme“, pentru „orizontul temporal-1950“ (când stalinismul / paukerismul cultural se afla „la apogeu“), A. E. Baconsky, în calitatea de redactor la Almanahul literar din Cluj-Napoca, formează totuşi un grup de „acţiune literară“ din prietenii săi, poeţii Aurel Rău, Victor Felea, Aurel Gurghianu ş. a., având în obiectiv resurecţia lirismului valah din acel anotimp dinspre modernismul poeziei interbelice, reînviind, îndeosebi, lirica expresionist-gândiristă, refuzând „modelele oficiale“, impuse de la Moscova, şi alegându-şi ca „jaloane“ autohtone, poezia lui Lucian Blaga, poezia lui Adrian Maniu, ori poezia lui Bacovia.  
  
Fenomenul resurecţional-baconskyan a fost semnalat şi de criticul Mircea Martin:  
  
«alături de ceilalţi poeţi cu care a făcut echipă la Steaua ‒ Aurel Rău, Victor Felea, Aurel Gurghianu ‒, [A. E. Baconsky] a încercat să redefinească poezia astfel încât lirismul să-şi recapete importanţa lui primordială; resurecţia lirismului urma să se facă în dauna anecdoticii şi a retorismului, asupra cărora notele critice, cronicile, articolele-bilanţ publicate în Steaua deschideau un foc concentric susţinut; deretorizarea poeziei, conceperea ei ca rostire firească“, după formula [...] lui Blaga, asumarea subiectivă a cotidianului, deschiderea spre experienţele recuperabile ale modernităţii şi, în primul rând, spre marea lecţie a poeziei interbelice autohtone, acestea au fost principalele repere ale direcţiei literare de la Steaua; la care trebuie să adăugăm spiritul citadin manifestat chiar în pasteluri, precum şi o intelectualizare a viziunii poetice, inaparentă la început din cauza rafinatei simplităţi a mijloacelor» (MarEx, XIV; s. n.).  
  
Aşadar, gruparea de la revista «Steaua», programul resurecţional-modernist de la Cluj-Napoca se constituie în „prima breşă“ în aria proletcultismului din România anilor 1949 / 1954 – 1958 / 1960.  
  
Ion Negoiţescu – într-o Prefaţă la antologia publicată în 1967 de Aurel Rău, în colecţia Cele mai frumoase poezii (cu „buchete de versuri“ din volumele: Focurile sacre, 1956; Unde apele vorbesc cu pământul, 1961; Jocul de-a stelele, 1963; Stampe, 1964; Pe înaltele reliefuri, 1967) – observa – referindu-se la poemele Pastel şi Moment rar, din „deschidere“ – că «în cele mai vechi versuri», cele din „zorii stelişti“, desigur, este un veritabil „discipol al lui Blaga şi al lui Adrian Maniu“:  
  
«...pentru poetul foarte tânăr, dar cu o sensibilitate dureros de trează, satul se prezintă ca loc sacralizat, cu misterul încă viu, asemeni începuturilor; nu numai cel care îl contemplă, în noapte, cade într-un fel de stare extatică: înseşi elementele descriptive din Pastel duc spre o gesticulaţie rituală, iar în Moment rar versul se lungeşte, devenind aproape prozaic, pentru ca o muzică mai ciudată să-l străbată, sporind hieratismul formei.» (RăuP, 5).  
  
Volumul Pe înaltele reliefuri (1967) de Aurel Rău prilejuieşte criticului literar Mircea Tomuş, în Carnet critic (1969), şi câteva observaţii „venite din interior“ despre poezia resurecţională de la revista din Cluj-Napoca:  
  
«Poezia făcută la Steaua – o putem spune în afara unor preocupări mai insistente pentru o istorie a ei – a cunoscut un destin destul de curios. Raportată la succesivele momente ale liricii actuale cu diferitele lor orientări, ea a trezit aprecieri şi încadrări contradictorii, derutante, nu odată nedrepte, mergând de la ostilitatea agresivă cu care era înconjurată acum un deceniu până la mai recenta atitudine de politicoasă semiignorare. [...] Astfel, în urmă cu zece ani, poezia Stelei era pusă în directă legătură cu experimentările extremist-moderniste dintre cele două războaie; e drept că din rea credinţă ori ignorare nu se făcea deosebirea între un Blaga şi un Saşa Pană, ori între diferitele orientări ale creaţiei lui Vinea, dar aceasta nu făcea altceva decât să sporească ponderea incriminării. [...] ...cu tot jocul derutant al oglinzilor care i-au fost puse în faţă, poezia Stelei a păstrat, în cadrul unor anumite limite, o linie de conduită egală, ferită de accidente şi, poate din această cauză, nu şi de oarecare monotonie.» (TCar, 115);  
  
în ceea ce priveşte volumul lui Aurel Rău, Pe înaltele reliefuri, criticul mai remarcă:  
  
«E o carte de vârstă, de unde şi titlul de o simbolică evidentă, poate prea evidentă. Ea cuprinde un nucleu de foc, o problematică umană dramatizantă; poezia se naşte din combustia internă a eului cât şi din repetatele lui confruntări cu exteriorul care poate fi amintirea......» (TCar, 116)*.  
  
 
  
Bibliografia siglată“:  
  
 
  
  • DumV = Geo Dumitrescu, Versuri (cu o Prefaţă de Lucian Raicu şi cu Elemente bio-bibliografice de G. D.), Bucureşti, Editura Minerva (colecţia Biblioteca pentru Toţi), 1981.
  • MarEx = Mircea Martin, „Extatica trecere a poetului, în A. E. Baconsky, Scrieri – I – Poezii, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1990, pp. V – LXXXIII.
  • PDlrc = Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1977.
  • PScr, I, II = Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, vol. I – II, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969.
  • RăuP = Aurel Rău, Poezii (cu o Prefaţă de Ion Negoiţescu), Bucureşti, Editura Tineretului (colecţia „Cele mai frumoase poezii“), 1967.
  • TCar = Mircea Tomuş, Carnet critic, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969.
  • ŢCron = Pavel Ţugui, Cronologie, în A. E. Baconsky, Scrieri – I – Poezii, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1990, pp. LXXXV – CXLVIII.
  
  
* Prima parte a studiului a fost publicată în revista online, Confluenţe literare (ISSN 2359-7593, directori-fondatori: Octavian Lupu / Bucureşti şi George Roca / Australia), anul al VII-lea, ediţia nr. 2557, duminică, 31 decembrie 2017 ‒ cf. http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1514739549.html ; Distinsul Receptor poate afla o amplă variantă a acestui studiu în lucrarea Generaţia resurecţiei poetice, de Ion Pachia-Tatomirescu, Timişoara, Editura Augusta, 2005, pp. 152 ‒ 172.  
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: Revista «Steaua» şi generaţia resurecţional-modernistă de întemeiere a paradoxismului (II) / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2576, Anul VIII, 19 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!