CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Patrimoniu >  



Raportul lirosofic „etern / peren - efemer“ în «Revedere»
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Ion Pachia-Tatomirescu  
  
Raportul lirosofic etern / peren – efemer în «Revedere»  
  
Indiscutabil, este o capodoperă a liricii romantice şi Revedere, de Mihai Eminescu, din perimetrul macrotemei elogiul meditativ-extatic al redescoperirii naturii, macrotemă aparţinând momentului „Câmpul Cerbului“. Poezia a fost publicată în Convorbiri literare, din 1 octombrie 1879. Se structurează în patru strofe dialogate, dialogul întreţinându-se între Eroul Liric – voce a Geniului Valah ca eternitate clipită“ / „clipială“ – şi Codru – ca eternitate absolventă“; este un dialog „firesc“, într-o „notă de familiaritate“, deşi codrul se relevă, „în final“, într-o impresionantă constelaţie a cosmicului trans-simbolizat.  
  
În „deschidere“, eroul liric se adresează codrului cu arhicunoscuta expresie valahă, de o „clasică simplitate întâmpinător-fermecătoare“: Ce mai faci…? Este pusă această „întrebare neutrală“ codrului, motivând că nu s-au mai văzut de multă vreme, iar de la despărţirea lor „a umblat / colindat“ multă lume:  
  
«– Codrule, codruţule, / Ce mai faci, drăguţule, / Că de când nu ne-am văzut / Multă vreme au trecut / Şi de când ne-am depărtat / Multă lume am îmblat.» (EP, I, 96).  
  
Mihai Eminescu valorifică şi aici lamura mitosofică pelasgă > valahă, firescul versurilor populare, pe măsura 7 / 8, ritmul trohaic şi rimele perechi (a–a, b–b).  
  
În strofa a doua, care este „prim-răspunsul“ codrului, eroului liric i se spune că nu face altceva decât ceea ce a făcut dintotdeauna ca martor al trecerii şi petrecerii lumilor („motiv“ nu numai romantic de meditaţie extatică):  
  
iarna ascultă viscolul care-i rupe crengile, care-i astupă şi-i troieneşte cărările, după ce i-a alungat cântările;  
  
vara ascultă doinele viersuite de frumoasele valahe pe cărările ce duc spre izvoare.  
  
Scurgerea anilor, trecerea timpului „se fixează“ în cele două anotimpuri de la solstiţii, cel hibernal şi cel estival, aşadar, într-o „antiteză“ / „simetrie“ („simetrizare“).  
  
Strofa a treia îşi arcuieşte tonalitatea-enunţ – „relevarea“ / „revelarea“ liric-eroică din „scurgerea“ anotimpurilor –, angajând, meditativ-extatic, din perimetrul macrotematic al „floreştenei“ redescoperiri a naturii, „o limită tragică“, un filosofic „binom al fiinţării“, bătrâneţe („apropiere şi vectorizare paralel-inversă, reintegrativ-extincţională“, în microunivers)tinereţe („apropiere şi vectorizare genezică“, în macrocosmos), ori, în şi mai precisă zicere, ireversibilitate a timpului, a temporalităţii („eternitate clipită / clipială“ la geniul îngemănat în ens > ins întru Logos) – „reversibilitatea vremii (fie aceasta „nonspiralică“, fie „spiralată“) pentru „perenul“ codru surprins ca eternitate absolventă“:  
  
«– Codrule cu râuri line, / Vreme trece, vreme vine, / Tu, din tânăr precum eşti / Tot mereu întinereşti...» (EP, I, 96).  
  
Observaţia întru priveliştea fiinţei – „de la Platon citire“ – rămâne ca şi a eroului eminescian din «Glossă» („scurgerea“ / „petrecerea“ timpului fiind „ireversibilă“ pentru cele umane, dar „reversibilă“, fireşte, pentru codru.  
  
În finalul poemei, în „răspunsul dat“ de codru, impresionează nu numai „suprafaţa cristalelor gândirii din orizontul metaforic“, ci şi „adâncimea cosmică“ a proiectării raportului filosofic etern / peren efemer:  
  
«– Ce mi-i vremea, când de veacuri / Stele-mi scânteie pe lacuri, / Că de-i vreme rea sau bună, / Vântu-mi bate, frunza-mi sună; / Şi de-i vremea bună, rea, / Mie-mi curge Dunărea, / Numai omu-i schimbător, / Pe pământ rătăcitor, / Iar noi locului ne ţinem, / Cum am fost aşa rămânem: / Marea şi cu râurile, / Lumea cu pustiurile, / Luna şi cu soarele, / Codrul cu izvoarele.» (EP, I, 97).  
  
Mihai Eminescu proiectează liricul demers în problematica profundă a existenţei, pornind chiar de la tonalităţile limbajului „cotidian-folcloric“; dar teluricul şi celestul se întrepătrund, deşi par într-o „permanentă“ simetrie, într-o „perenă“ oglindire de „stele ce scânteiază în lacuri“; şi în rotirea spaţiilor / anotimpurilor, numai omul e supus metamorfozelor marii treceri“ / petreceri, de la lumină la întuneric, de la viaţă la moarte: «numai omu-i trecător, / pe pământ rătăcitor...».  
  
Codrul se evidenţiază în poezia «Revedere» ca simbol al spaţiotemporalităţii, al perenităţii / eternităţii, al „neclintirii legilor cosmice“, al timpului „universal“, al „muzicii“ sferelor etc., fiind „din aceeaşi categorie“ cu „ziua“ şi cu „marea“, cu „pustiul“ şi cu „oceanul“ / „celesta mare roşie“, cu „Luna“ şi cu „Soarele“, cu „stelele“ şi „gospodărit-pelasgele > valahele constelaţii“ ; şi, prin urmare, „cum a(m) fost aşa rămâne(m)“; dar, înainte de toate, ca „trăire“ („element vieţuit“), simbol autohton al permanenţei Pelasgimii > Valahimii în bazinul sacrului fluviu fundamental al planetei, însă pentru codru, rămâne „fluidă“, adică „dinamică“ Dunăre („dimensiune fiinţial-cogaionică / dacică, indisolubilă spaţilui şi „născătoare“ de timp):  
  
«Şi de-i vremea bună, rea, / Mie-mi curge Dunărea...».  
  
Chiar dacă vitregiile istoriilor ne-au veştejit doinele valahe prin milenii, chiar dacă „vremea-i bună, sau rea“, curge Dunărea, fluviul sacru al celor cu cogaionic-zalmoxiana ştiinţă de „a produce / zămisli nemuritori“, curge (în primul rând, pentru războinicii demnităţii absolut-făt-frumoase), desigur, mai ales, Dunărea din codrul Pelasgimii > Valahimii lui Zalmoxis I şi al lui Burebista / Decebal / Regalian, pe valea timpului, până dincoace de pădurea / zăvoiul lui Mihai Viteazu şi al lui Alexandru Ioan Cuza...  
  
(cf. PTEt, 95 sq. / PTRap, 10 sq.).  
  
Bibliografiasiglată“:  
  • EP, I, II = Mihai Eminescu, Poezii proză literară, ediţie de Petru Creţia, vol. I – II, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978.
  • PTEt = Ion Pachia-Tatomirescu, Etern / peren – efemer în «Revedere» de Mihai Eminescu, în revista Rostirea Românească (Timişoara, redactor-şef: Anghel Dumbrăveanu), anul VIII, nr. 1-2-3 / ianuarie-februarie-martie, 2002, p. 95 sq.
  • PTRap = Ion Pachia-Tatomirescu, Raportul lirosofic etern / peren efemer în «Revedere», în revista Banchetul (Petroşani, ISSN / ISSN-L 2501-1332, redactor-şef: Dumitru Velea), anul I, nr. 7-8-9 / iulie-august-septembrie, 2016, p. 10 sq.
 
 
  
 
Referinţă Bibliografică:
Raportul lirosofic „etern / peren - efemer“ în «Revedere» / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2573, Anul VIII, 16 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!