CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Caietele Dacoromâniei“
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
 
  
ION PACHIA-TATOMIRESCU  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
Caietele Dacoromâniei“  
  
 
  
CAIETELE DACOROMÂNIEI. «Periodic de cultură pelasgo- > valaho-dacă / thracă (dacoromânească) şi de educaţie a Duhului Naţional-Valah», ivindu-se în lumina tiparului mereu, „zigzagat“, „din solstiţiul iernos, în echinocţiul primăvăros“, de-aici, „în solstiţiul văros-minunos“, de unde-i elansare-„n echinocţiul tomnos“, şi-apoi, din nou, „în solstiţiul iernos-crăciunos“, Caietele Dacoromâniei (ISSN 1224-2969) îşi află „temeliile“ la Timişoara, în 22 iunie 1996, prin strădania lui Ion Pachia-Tatomirescu, devenit redactor-şef (în perioadele: 22 iunie ‒ 22 decembrie 1996 şi 23 decembrie 1998 ‒ 22 decembrie 2000) / director (în perioadele: 23 XII 1996 ‒ 22 XII 1998 şi 22 martie ‒ 22 decembrie 2001), cu eforturile pecuniare ale Editurii Aethicus ‒ S. c. Salmos-Tat s. r. l., sprijinit „din plan secund“ şi de un distins colegiu redacţional (potrivit casetei de la nr. 7 / 1998 şi de la încă două „de-mprimăvărare“, „mai de din valea anotimpurilor“) alcătuit din prof. univ. dr. Decebal Bucurescu, în postul de redactor-şef, în perioada 23 XII 1996 ‒ 22 XII 1998, şi în cel de secretar general de redacţie, în perioada 23 XII 1998 ‒ 22 XII 2001, şi din redactorii / „şefii de rubrici“: Dacian Bradua, Anca Brandusia, Marin Brădilă, I. D. Breianu, B. Masicua, Mugur Murgescu, Gabriela Pachia şi Sarmis Pordu, colegiu „împrospătat pe parcurs cu forţe noi“: Ana Arnika, Tomiria Bodiana, Ioan Cârssia, Dochiana Dunăreanu şi Bânduşa Ghionescu.  
  
Trimestrialul Caietele Dacoromâniei (infra, sub sigla: CDr) şi-a structurat materialele în 11 rubrici permanente: Cartea de debut, Cronica-fulger a cărţilor („mai vechi şi mai noi“), primite la redacţie („în anotimpul trecut“), Cronica presei („fără frontiere“), Curcubeu de grai, Cuvânt din Cogaion, Debut, Etimologii, Lira din Cogaion, Tezaur, Vitralii Dacoromâneşti şi (mai târziu, din numărul al 3-lea) Vitraliile Zânei Utu.  
  
Rubricile şi materialele publicate încorolează programatic principiile / „punctele“ („jaloanele“ / „reperele“):  
  
(I) Limba pelasgă > valahă s-a constituit dintotdeauna în liant fundamental al Poporului Pelesg > Valah, al „întregului“ Pelasgimii > Valahimii, adică al Dacoromânităţii din cele mai vechi timpuri şi până în anotimpul prezent;  
  
(II) Pelasgo- > Valaho-Dacul s-a remarcat prin istorii încă din vremurile antic-homerice drept om sfânt şi înţelept datorită nu numai cultivării Sfintei Grădini a Limbii Pelasge > Valahe, ci şi a Zalmoxianismului credinţei sale în Dumnezeu, în marele Unu (> Uniilă din mitosofia pelasgă > valahă), în Sacrul Întreg Cosmic, în care nemuritorul Dac este parte, Zalmoxianism devenit în Pelasgimea > Valahimea de azi Creştinism Cosmic(în accepţiunea semnalată de unul dintre cei mai mari cunoscători ai religiilor lumii, Mircea Eliade);  
  
(III) Limba Pelasgă > Valahă antic-zalmoxiană / precreştină este născătoarea / zămislitoarea unităţii civilizatoare arhaic-euroasiatice, de la Atlanticul Iberico-Altamirico-Scandinav, peste Munţii Urali, până la Pacificul de Chormacinata > Kamchatka (Peninsula Camceatca)  
  
v. Aethicus de Dacia, Cosmografie, din orizontul anului 466 d. H. / André Leroi-Gourhan, Les religions de la préhistoire, Paris, Presses Universitaires de France, 1964 ‒,  
  
imensul spaţiu pelasgofon > valahofon paleo-mezo-neolitic tot restrângându-se de pe orizontală, pe verticala majorităţii lanţurilor muntoase încât, în secolul al XX-lea d. H., să se limiteze la aria familiei celor zece popoare, glăsuind pe direcţia celor zece gemene ramuri“ / „limbi“ ‒ valahă (sau dacoromâna carpato-dunăreano-balcano-anatoliană), dalmată (despre care se spune că-i „dispărută“ încă din primul deceniu al secolului al XX-lea), italiană  
  
(ram pelasgo-rasenian, care, prin cultivare antico-evmezică, a dat umanităţii limba latinăvie“, a Catolicismului, limbă care, urmând soarta oricărei limbi impuse „imperial“, este considerată firesc de contemporaneitate dreptlimbă moartă“),  
  
retoromană, sardă, provensală, franceză, catalană, spaniolă şi portugheză;  
  
(IV) Afirmarea adevăratei istorii a Pelasgimii > Valahimii şi angajarearăzboiului permanentîmpotriva pseudoistoriei Pelasgimii > Valahimii dictate de imperii începând cu Imperiul Roman, continuând cu imperiile evmezice  
  
(Otoman / Turc, Habsburgic / din 1867, Austro-Ungar şi Ţarist / Rus)  
  
şi cu imperiile contemporaneităţii  
  
(politico-socialiste / comuniste ‒ „marele Imperiu Sovietic / U. R. S. S., în mai tot secolul al XX-lea, ori cele de sub măştile globalizator-economice“, înlocuitoarele clasicelor imperii capitaliste“ etc.),  
  
împotriva pseudoistoricilor şi a tuturor scursorilor dirijate din imperiiîn spaţiul Daciei dintre roţile dinţate de se îmbină la Dunăre / Carpaţi ale respectivelor imperii care mai sunt şi astăzi, dar deghizate, „sub măşti economice“ (imperii-hiene ce mereu vor să sfârtece şi România, şi Moldova, şi Macedonia etc.),  
  
împotriva imperial-scursorilor semănătoare de confuzii prin istorii contemporan de antice între Pelasgo- > Valaho-Daci / Thraci şi migratorii asiatico-europeni: Sciţi (în vremea Imperiului Roman), Goţi (în vremea Imperiului Romano-Bizantino-Grec) şi din 1980 încoace („de la Olimpiada din Moscova, începând), Ţigani / Rromi  
  
(pornindu-se de la cele trei euro-imperii din secolul al XIX-lea în idioată / criminală cârdăşie“, Ţarist / Rus, Habsburgic / Austro-Ungar şi Otoman / Turc, „în idioată / criminală cârdăşie prin care popoarelor din Peninsula Blachanică / Valahică“ ‒ metatezare: Blachanică > Balcanică ‒ „li s-au făcut plocoane“, „li s-au impus dinastii germanice: Hohenzollern, Saxa-Coburg-Gotha etc., „în idioată / criminală cârdăşie prin care, în orizontul anului 1859, al re-Unirii Pelasgo- > Valaho-Dacilor între hotarele Daciei Nord-Dunăreano-Pontice, nu ne-au permis a ne numi ca stat naţional nici Dacia, nu ne-au îngăduit a ne numi ca popor, nici Valah şi nici tot ca stat, Principatele [re-]Unite ale Valahilor ‒, spre a nu se trezi Conştiinţa Naţională a întregului Valahimii împărţite între cele trei imperii ‒ „Deşteaptă-te, Române !“ ‒, ci augăsit că-i mai potrivit imperialelor interesea ne numi: România / Poporul Român);  
  
(V) „tămăduirea“, „ştergerea tuturor cicatricelor făcute de imperii în ceafa şi pe spinarea măreţului nostru Popor Pelasg > Valah şi resurecţia Pelasgimii > Valahimii şi a Zalmoxianismului / Creştinism-cosmicului între fostele hotare ale Daciei lui Burebista / Regalian (v. supra, foto); etc.  
  
La o privire „tomnoasă“, în mai toate rubricile din Caietele Dacoromâniei întâlnite de Distinsul Receptor pe segmentul temporal dintre 22 iunie 1996 şi 22 decembrie 2001, al existenţei revistei, s-au înrăzărit notabile „reliefuri de Suflet / Spirit Valah“ (infra).  
  
Cartea de Debut. Titularul rubricii, Dacian Bradua, „radiografiază“ aici cărţile debutanţilor ‒ ca, de pildă, în „Frunza“, „piatraşi ochiulîn cuprindere de radiani, recenzie, la volumul de poeme, Piatra cu geam spart, de Adrian Marta (Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-97530-2-7], 1998; pagini A-5: 56).  
  
Cronica-fulger a cărţilor (mai vechi şi mai noi) primite la redacţie (în anotimpul trecut). În primele numere ale revistei Caietele Dacoromâniei (mai exact, în nr. 1 şi nr. 2 / 1996), recenzarea ‒ în seama redactorului Dacian Bradua ‒ s-a făcut deopotrivă, atât la „cărţile noi“, cât şi la revistele trimise / primite „la Redacţie“, rubrica purtând numele de Vitralii dacoromâneşti...  
  
(din Winnipeg-Canada ‒ unde D. Bradua publică Emigrarea ca untranspalant de cord“, recenzie la Jurnal pe frunze de arţar, de Corneliu Florea, prezentându-i, totodată ‒ în CDr, nr. 1 / 1996, p. 12 ‒ şi periodicul Jurnal liber, nr. 21 ‒ 22 / primăvara ‒ vara, 1996; ori din Statele Unite ale Americii ‒ în nr. 2 / 1996, p. 12 ‒ unde titularul rubricii scrie despre volumul de poeme apărut în 1995, Lumina Cuvântului, de Th. Damian, şi despre periodicul Symposium ‒ vol. III, nr. 1 / 1996 ‒ al Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York),  
  
apoi, crescând numărul cărţilor / revistelor şi al recenzenţilor, s-a schimbat numele rubricii în Vitraliile zânei Utu,  
  
(Utu fiind „zâna-mireasă-medic“, protectoarea „din hălţi“ a Cavalerilor Zalmoxianismului de pe calea-spirală-planetară, cât şi a nemuritorilor războinici apărători ai sacrelor pământuri ale Daciei Zalmoxianismului),  
  
angajarea „protecţiei divine“ făcându-se doar în „războiniciri“ pentru pacea, pentru apărarea valorilor spirituale, estetico-literare incontestabile, ale Valahimii, după cum se vede în Caietele Dacoromâniei, numerele 3 / 22 martie ‒ nr. 5 / 22 septembrie, 1997 (sarcinile împărţindu-se între „cei trei D“, D. Bradua, D. Breianu şi D. Bucurescu), pentru ca, în ultima instanţă a numărului 8 / 22 iunie 1998, rubrica dedicată opurilor să fie Cronica-fulger a cărţilor, ceea ce a angajat, din nr. 10 / 23 decembrie 1998 şi Cronica preseifără frontiere“.  
  
Curcubeu de Grai. În fereastra acestei rubrici sunt publicate poeme din volume de debut aflate în razele tiparului sub egida timişorenei Edituri Aethicus; de pildă, din volumul Piatra cu geam spart, de Adrian Marta, sunt reproduse poemele Vultur cu bot de cal şi Aorta verbului, în Caietele Dacoromâniei, anul al II-lea, nr. 5 / 1997 (p. 8).  
  
Cuvânt din Cogaion. În fereastra acestei rubrici apare sfântul valah Ioan Cassian  
  
(s-a născut în 29 februarie 360 d. H., în Vicus Cassii / Cassiani ‒ lângă Şeremet-Istria / Constanţa, din Dacia Dunăreano-Pontică / Dynogaethia, devenită provincia imperial-romană, Scythia Miror, Dobrogea României de azi şi a decedat în 23 iulie 435, la Massalia > Marseille, din Franţa de azi),  
  
din a cărui impresionantă operă  
  
(Despre aşezămintele mânăstirilor de obşte şi despre tămăduirile celor opt păcate principale, cărţile I ‒ XII, în anul 420 d. H.; Conlaţiuni sau convorbiri cu Părinţii, 24 la număr, după numărul celor 24 de bătrâni din Apocalipsă, datându-se între anii 420 şi 429; Despre Întruparea Domnuluicontra lui Nestorie, în şapte cărţi, din anul 430; etc.)  
  
a fost extras pentru Cuvânt din Cogaion, fragmentul Noul eretic... :  
  
«...noul eretic este odraslă a vechii erezii şi osândirea dreaptă a părtaşilor acestei erezii trebuie să i se dea şi lui. De vreme ce îşi are aceleaşi rădăcini şi creşte din aceeaşi răsadniţă, este şi el condamnat în înaintaşii săi, mai ales având în vedere faptul că rătăcirile acestora au fost osândite şi la cei ce le-au urmat după ei. De aceea, trebuie să fie de ajuns pildele lor pentru toţi, pilde fiind şi cei ce s-au îndreptat, şi cei ce au fost osândiţi. Noii rătăciţi, dacă se pot îndrepta, au leacul în corectările înaintaşilor şi, dacă nu se pot îndrepta, au ispăşirea în osândirea celor nepocăiţi [...]. De îndată ce greşeala de acum e aceeaşi cu a celor de atunci, retezarea acelora trebuie să fie şi a acestora. Dar fiindcă viperele care renasc aduc un duh veninos în Biserica Domnului şi îmbolnăvesc pe unii cu şuieratul lor, pentru noile îmbolnăviri trebuie unit leacul cel nou cu vechile îngrijiri, încât dacă s-a făcut mai înainte ceea ce n-ajută la vindecarea bolii, să ajute la însănătoşirea celor bolnavi ceea ce facem acum.» (CDr, nr. 4 / 1997, p. 1).  
  
Debut. În paginile destinate literaturii din Caietele Dacoromâniei debutează cu poeme nu numai Veronica Vlaşca-Vidin (n. 10 februarie 1954, în Dacia Sud-Dunăreano-Balcano-Anatoliană, la Gumătariţ-Timoc, ‒ partea timoceană ce ţine de Bulgaria de azi / CDr, nr. 8 / 1998, p. 12), ci şi talentaţi membri ai Cenaclului Aethicus de la Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara-Dacia: Carmina Abiastrela, Codruţa Ancău, Diana Anton, Beatrice Arnika, Valentina Brânduş, Silvana Breianu, Floriana Pachia, Mihai Pachia, Ciprian Popa şi Cristian Răducă (CDr, nr. 9 / 1998, pp. 16 ‒ 18).  
  
Etimologii. În vitrina acestei rubrici se înrăzăreşte veridica etimologie: la termenul Pelasg, graţie studiului semnat de prof. dr. Dacian Breianu, Lucrarea legilor fonetice în etnonimul Pelasg şi în toponimul Pelasgia, evoluând în contemporanele Valah / Vlah şi Valahia (CDr, nr. 5 / 1997, p. 8); la toponimului Ardeal ‒ prin acribiosul studiu, Un toponim pelasgo- > valaho-dac / thrac (dacoromânesc-arhaic): Arutela / Arudela (Terra Aruteliensis / Arudeliensis) > Arudeal / Ardeal (Ţara Ardelenilor / Ardealului), de Ion Pachia-Tatomirescu (CDr, nr. 19 / 2001, pp. 1 ‒ 14); etc.  
  
Liră din Cogaion. Distinsului Receptor i se relevă ‒ prin texte „conjugate“ în cel mai profund-vibrant şi incandescent-wolframic mod liric, prin poeme încorolate în fereastra acestei rubrici, ‒ adevăruri de suflet pelasg > valah potrivit cărora limba superlativ-neîntrerupt cultivată devine dintotdeauna liant indisolubil al unui Popor, al unei Naţiuni, liant a cărui tărie se face de diamant prin credinţa necontenită în Dumnezeu, în Sacrul Întreg Cosmic din care parte suntem, zalmoxian rostind-rostuind:  
  
«Limbă Pelasgă, stea din Carpaţi, / născătoare eternă luminii de fraţi, / roind printre nouri, lucind sub păduri, / bezna stufoasă ne-o-nflorişi în răsuri ! // Limbă Valahă, steauă-n Carpaţi, / ne-ai tot dus în lumină din taţi-împăraţi ‒ / şi-n partea de inimă-Don-Ares-tot-sfânt, / columnă de Munte ne-ai făcut şi Cuvânt; // şi Matca, de nuntă, îmbobocit-ai frumos, / la curcubeul ce flutură-n cerul de os, / lăstărindu-l zilnic în miresme şi-n zei, / cu-a laptelui spumă, cu-argele de miei... // Limbă Pelasgă, stea din Carpaţi, / ne-ai strâns între raze ca mama pe fraţi; / pustiuri de hoarde printre noi au trecut: / ne-nvinşi, ne-ntremaşi sub al soarelui scut ‒ / scut care are-n Alba Iulia casă / şi Mihaiul Viteaz, lumânare la masă ‒ / el, flacără sacră, în boltă semeţ, / din Tisa la Nistru, sub cer-Voroneţ: / chiar dacă imperii tăiară zarea la Prut, / Mihaiul-Viteaz e-n toţi renăscut...! // Limbă Pelasgă, stea-n Vârful cu Dor, / nuntitu-ne-ai sorii în val-Tricolor, / Limbă Valahă, fagure de miere, / lamură-flamură, eternă-nviere...!» (Odă la steaua limbii valahe, de Ion Pachia-Tatomirescu ‒ CDr, nr. 1 / 1996);  
  
«Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim, / Pe Tine, Eterne-Părinte, tot pământul Te cinsteşte, / Ţie, toţi îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile, / Ţie, heruvimii, serafimii, ne-ncetat glăsuind: / Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul, Dumnezeul celestelor armii…! // Pline sunt cerurile şi pământul de-nălţarea gloriei Tale, / Doar pe Tine Te laudă coruri de-apostoli, / Droaia de vrednici prooroci, / Armatele-albind ale martirilor…! // Doar pe Tine Te mărturiseşte Biserica pe-ntregul pământ, / Tată nesfârşitei înălţări, / Fiul, Unu-Născutu-n-Adevărată-Cinstire, / Duhul Sfânt, mereu apărător-mângâietorul…! // Tu, Hristoase,-mpărat slavei, / Tu, veşnicit Tată, eşti Fiu, / Tu, Întrupatul-în-Om întru mântuirea-i, / n-ai strigat frica-n pântecul Fecioarei, / Tu, Biruitorul-din-Suliţa-Morţii, deschis-ai credincioşilor poarta-mpărăţiei cerurilor; // Tu, dumnezeiască mână-dreaptă-ntru-slava Tatălui, / Mare-Judecător veni-vei, după cum credem: / Aşadar, Te rugăm să vii-n ajutor fidelilor Tăi, răscumpăraţi cu nepreţuitul Tău sânge – / Eternă glorie dăruieşte-le cum sfinţilor Tăi…! // Poporul Tău, Doamne,-l mântuieşte, binecuvântează moştenirea Ta, / Diriguieşte-l, înalţă-l etern ! / Zilnic, Te slăvim, / Lăudăm Numele-Ţi în vecii-vecilor…! // Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără păcat să ne păzim, / Miluieşte-ne, Doamne, miluieşte-ne, / Fie, Doamne, al Tău har peste noi, după cum nădăjduit-am în Tine – / În Tine, Doamne, sperat-am, spre-a nu mă tulbura în veac…! » (Te, Deum, laudamus... / Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm..., de sfântul pelasg > valah, Niceta Remesianu, text scris în orizontul anului 370 d. H. şi devenit imn al întregii Creştinătăţi, se prezintă Distinsului Receptor, astăzi, în tâlmăcirea din latină în valahă a prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu ‒ v. Caietele Dacoromâniei, nr. 3 / 1997);  
  
«Cine-şi face zid de pace, / turnuri de frăţie, / duce viaţă fără greaţă / ’ntr-a sa bogăţie; // că-i mai bună depreună / viaţa cea frăţească / decât armă ce destramă / oaste vitejească...!» (Psalm / ...Zid de pace, publicat în anul 1673, de Dimitrie Bărilă-Dosoftei ‒ ‒ CDr, nr. 5 / 1997); etc.  
  
Tezaur. Titularul rubricii, Ion Pachia-Tatomirescu, publică aici o serie de „fulminante studii“: Sfinţii Valahilor: Niceta Remesianu / Sfântul Niceta de Remesiana (aprox. 340 416) / CDr, nr. 1 / 1996, pp. 2 ‒ 11; Dicţionar de plante medicinale din orizontul Sarmisegetusei anilor 50 şi 400 d. H. / CDr, nr. 2 / 1996, pp. 1 ‒ 11; Eminescu înCâmpul Cerbului“: (1) „Momentulbibliografic eminescianCâmpul Cerbului“: aprilieaugust 1878; (2) „Freamăt de codru“ şi „crăiasa cu păr moale şi ochi vineţi“, Elena Duţescu (Stoiculescu); (3) Eminescu traduce aici volumul I deFragmente din Istoria Românilor, de Eudoxiu Hurmuzaki; (4) Elaborarea poemului Scrisoarea III la Floreşti-Filiaşi în paralel cu traducerea Fragmentelor din Istoria Românilor; (5) Alte poeme scrise în Câmpul Cerbului (CDr, nr. 3 / 1997, pp. 3 ‒ 7); Scriitori valahi din mileniul I : Iulian Apostatul (331 ‒ 363) de la Zalmoxianism la Creştinism şi din nou la Zalmoxianism; Auxenţiu Durostoreanu / Auxentius Durostorensis (348 420) ‒ autorul primei monografii despre Lupilă / Ulfila (CDr, nr. 4 / 1997, pp. 2 ‒ 5 / 5 ‒ 8); Filosoful Aethicus de Dacia (Aethicus Histricus, Ister, Dunăreanu) ‒ „Cosmografiaşi alfabetul pelasg > valah-dacic (CDr, nr. 5 / 1997, pp. 1 ‒ 7); Din Pelasgia Arhaică (30000 8175), la Dacia lui Regalian (258 268 / 270) şi la România lui Constantinescu (1996 2000), I (CDr, nr. 6 / 1997, pp. 1 ‒ 20), II (CDr, nr. 8 / 1998, pp. 13 ‒ 17), III (CDr, nr. 9 / 1998, pp. 1 ‒ 15); 21 iunie 1998 ‒ de la Dacia lui Regalian la România lui Constantinescu au trecut 1740 de ani...! (CDr, nr. 7 / 1998, pp. 1 ‒ 20); Paradoxismul (CDr, nr. 8 / 1998, pp. 1 ‒ 11); Zalmoxianism şi Creştinism în Dacia (Dacoromânia), Patria Sfântului Ioan Cassian..., I (CDr, nr. 10 / 1998, pp. 2 ‒ 17), II (CDr, nr. 11 / 1999, pp. 2 ‒ 19), III (CDr, nr. 12 / 1999, pp. 2 ‒ 20), IV (CDr, nr. 13 / 1999, pp. 2 ‒ 8, cu continuare în: nr. 14 / 1999, pp. 2 ‒ 16; nr. 15 / 2000, pp. 2 ‒ 10); De la Gaie şi Ghion, până dincolo de Cogaion o perpendiculară din mitologia pelasgă > valahă de azi pe orizontul cultural-rupestru al Peşterii Chindiei (dintre anii 10000 şi 8175 î. H.), I (CDr, nr. 16 / 2000, pp. 3 ‒ 11), II (CDr, nr. 17 / 2000, pp. 3 ‒ 7), III (CDr, nr. 18 / 2000, pp. 3 ‒ 14); etc.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Caietele Dacoromâniei“ / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2509, Anul VII, 13 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!