CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Cenaclul de la Păltiniş“, „ Cetatea culturală“, „Gândirea“, „Memoria“, „Renaşterea Daciei“, „Sæculum“, „Scara“, „
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
 
  
ION PACHIA-TATOMIRESCU  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
Cenaclul de la Păltiniş“, „ Cetatea culturală“, „Gândirea“, „Memoria“, „Renaşterea Daciei“, „Sæculum“, „Scara“, „Sfârşit de mileniuşi Symposium“  
  
 
  
CENACLUL DE LA PĂLTINIŞ (Sibiu, ISSN 2066-7957; redactor-şef: Valentin Leahu; secretar general de redacţie: Ovidiu Calborean), anul IV, nr. 26 /septembrie 2012, „revistă lunară de cultură şi civilizaţie“, publică ‒ la rubricile Editoriale şi Eseu, (p. 3 sqq.) ‒ interesante eseuri închinate lui I. L. Caragiale (1852 – 1912): Silviu Guga, Anii Caragiale; Valentin Leahu, Turmentaţie; Ioan Radu Văcărescu, Ştefan Bănulescu în căutarea lui I. L. Caragiale; Dragoş Varga; I. L. Caragiale. Tatonări euphorioniste;  
  
poezie de calitate semnează Sorin Lucaci (p. 15),  
  
Felix Romescu  
  
(ce debutează cu micropoeme-haiku – în clasicul tipar japonez: Foşnetul verii / prin iarba paşilor mei, / descântă iar, ori „sărite“ nu departe de trunchiul-tipar:  
  
Roiuri de noapte / umblă în stele, / mustul etern doar ambră;  
  
De Sânziene / în miez de noapte, pleoapa de jar / a lunii etc. – p. 20),  
  
Ioan Gligor Stopiţa  
  
(ce surprinde la „autostop“ chiar pe celebrul erou al lui Mircea Ivănescu, Mopete – p. 21),  
  
Daniel Dăian (p. 26), Marian Dragomir (p. 26), Ioan Vintilă Fintiş (p. 27);  
  
elevate „cronici de întâmpinare“ scriu Octavian Mihalcea (la volumul Ioanei Greceanu, «Fragment dintr-un viu», 2012) şi Ioan Evu (la volumul lui Ioan Barb, «Babilon», 2011).  
  
(Varianta din 18 reviste de cultură / literatură în cronica de iarnă 2012 2013, de Ion Pachia-Tatomirescu, a fost publicată în revista «Singur» ‒ Târgovişte, ISSN 1584-0557; fondator / redactor-şef: Ştefan Doru Dăncuş ‒, numărul de 6 martie 2013 ‒ cf.  
  
  
 
  
CETATEA CULTURALĂ (Cluj-Napoca, ISSN 1842-4791, redactor-şef: Dan Brudaşcu), anul VIII, nr. 10 (70), octombrie, 2007. Un foarte documentat articol de fond, sub un titlu-interogaţie, Asistăm la o adâncire a Schismei din 1054 ? – semnat de preot dr. Ioan Marin Mălinaş din Austria –, atrage atenţia asupra lărgirii şi adâncirii riftului dintre cele două „plăci tectonice“ ale Creştinismului:  
  
«...Schisma din 16 iulie 1054 a fost desăvârşită în mod canonic mult mai târziu, în zilele noastre, prin decizia pontificală, ca începând cu data de 1 ianuarie 2006, Sfântul Părinte să nu mai poarte titlul de Patriarh al Occidentului. Abia de acum, adică de la 1 ianuarie 2006, suntem în schismă, pentru că prin această decizie, Pentarhia a fost formal anulată, prin desfiinţarea unuia din cele cinci Patriarhate Apostolice, act consimţit sau exprimat în formă canonică, prin renunţarea la titlul de Patriarh al Occidentului.» (p. 3).  
  
Unul dintre cei mai distinşi istorici valahi contemporani, prof. univ. dr. Mircea Dogaru, publică foarte documentatul, densul studiu, Un român pe tronul Ungariei: „Ştefan cel Sfânt“, din care spicuim:  
  
«Referitor la istoria românească a anilor 1002 – 1003, izvoarele scrise semnalează consumarea unui violent conflict armat care a opus proaspăt unsului rege „de Unguar“ (25 decembrie 1001), Ştefan „cel Sfânt“ (997 – 1038), pe „Geula cel Tânăr“ (Gyla, Jula, Gelu etc., al gestelor ungureşti, adică Iuliu), dinastul de la Bălgrad (Alba cetate a lui Iuliu, Ialba Iulia). Acesta era urmaş al unificatorului întregii „Ţări de dincolo de Codru“ (Silvania), ţară numită „Ultrasilvana“ şi, ulterior, Vlachia Trans Siuana“ (Codex Latinus Parisinus) – „Geula“ cel Bătrân. [...] Potrivit gestelor, adversarul lui „Geula cel Tânăr“, Ştefan cel Sfânt“ se trăgea, pe linie paternă, din româno-maghiarul Toxun [...] Acesta era nepotul lui Arpad – şi avea un fizic singular printre maghiarii finici şi turcici care-l însoţeau, fizic moştenit de la mama sa, fiica lui „Menumorut“ – ducele Bihorului (între Tisa şi Carpaţii Occidentali): „ochi frumoşi şi mari“, „părul negru şi moale“, căzând în „plete ca de leu“.» (p. 9).  
  
Mai semnează: Ştefan Petra («Turcia turistică», pp. 19 – 22), Corneliu Leu («Vacanţă la Neptun», pp. 23 – 27), Dan Tărchilă («Omul din cuşca gorilei – IV», pp. 30 – 38), Constantin Cubleşan («Romancierul Rebreanu», pp. 48 – 51), Ion Buzaşi («George Coşbuc şi literatura sanscrită», pp. 53 – 55), Gabriel Argeşeanu («Cred, în sinea mea, că Marin Preda a fost omorât» – interviu acordat de Alexandru Preda, „fratele uterin“ al lui Marin Preda; pp. 72 – 74), Angela-Monica Jucan, Victoria Milescu, Nicolas Catanoy, Petra Vlah ş. a.  
  
Poezie producătoare de veritabil catharsis de 24 de carate semnează Teofil Răchiţeanu, Miron Scorobete, Ion Pachia-Tatomirescu, Mihail Tănase, Lucian Mănăilescu, Maria Birtocean, Luminiţa Suse, cărora li se adaugă câţiva poeţi coreeni contemporani – Bok-Sun Chung, Jung-Ran Song, Jung-Ae Ko, Myung-Su Ko, Kyung-Lim Joo, Keum-Nyu Choi, Soo-Young Lee, Jung-Koo Yoon, Nam-Joo Park, Yoon-Ha Kim, Hyon-Sue Kwon, Jae-Rok Jeong şi Garam Kang – tâlmăciţi în limba valahă de Dan Brudaşcu.  
  
(Articolul a fost publicat în Anuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, nr. 3 / 2008, p. 116).  
  
 
  
GÂNDIREA. Primul număr al revistei Gândirea ‒ seria veche ‒ a apărut în mai 1921, la Cluj-Napoca, având ca fondatori pe Cezar Petrescu, Adrian Maniu şi Gib. I. Mihăescu; după un an napocan-clujean devine revistă bucureşteană, „schimbându-se la faţă“ datorită lui Pamfil Şeicaru şi Nichifor Crainic ‒ ajuns director la retragerea lui Cezar Petrescu şi, mai presus de toate, iniţiatorul unei puternice mişcări naţional-valahe, purtând arhicunoscutul nume derivat de la al revistei, gândirismul (curent cultural susţinut şi de alte foarte mari personalităţi ale epocii dintre cele două războaie mondiale: Vasile Băncilă, Lucian Blaga, Al. Busuioceanu, Olga Caba, Dimitrie Caracostea, Aron Cotruş, Nicolae Crevedia, Radu Gyr, Petru P. Ionescu, Adrian Maniu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Ion Petrovici, Ion Pillat, Victor Ion Popa, Ion Marin Sadoveanu, Zaharia Stancu, D. Stăniloae, Emilian Vasilescu, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu ş. a.); seria veche îşi încetează apariţia în anul 1944.  
  
Gândirea ‒ serie nouă ‒ şi-a făcut reapariţia prin grija Societăţii Andrei Şaguna, în anul 1991, la Sibiu, având director onorific pe Pan M. Vizirescu (din „vechea grupare“ dintre anii 1921 şi 1944) şi redactor-şef: Mihai Marinică, între anii 1991 şi 1993, iar din 1994 şi până în prezent pe pr. dr. Călin Sămărghiţan, secundat de un colegiu redacţional, reunind distinse nume: Aurel Cosmoiu, Iuvenalie Ionaşcu, Vasile Oltean, Ion Topolog, Mariana Vasilescu şi Rodica Teodorescu-Ciocârdel.  
  
Din Gândirea, anul al VI-lea, nr. 3 ‒ 4 / 1997 (pagini A-4: 112), semnalăm Distinsului Receptor: «Mihai Eminescu», de Nichifor Crainic; «Altă faţă a lui Eminescu», de mitropolit Nicolae Corneanu; «Un sfert de veac de la moartea lui Nichifor Crainic», de Pan M. Vizirescu; «Cuvântare ţinută la înmormântarea lui Nichifor Crainic», de Radu Gyr; «Poezia filosofică la Eminescu», de I. Petrovici; «Optimismul lui Eminescu», de Simion Mehedinţi; «Anamnesis», de Pan Izverna; «Avram Iancu pe cărări de suflet», de Romulus Neag; «Cronici ‒ idei, oameni, fapte»; etc.  
  
(Prima variantă a acestui articol a fost publicată de Ion Pachia-Tatomirescu sub pseudonimul Mugur Murgescu, în Caietele Dacoromâniei ‒ Timişoara, ISSN 1224-2969, fondator / redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, anul al V-lea, nr. 16 / 22 iunie ‒ 21 septembrie, 2000, p. 18 sq.).  
  
 
  
MEMORIA. „Revista gândirii arestate“, editată de Fundaţia Culturală „Memoria“, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Memoria (Bucureşti / Dacia), nr. 20 / iunie, 1997, publică şi câteva documente de mare valoare istorică în acest recent număr:  
  
Discursul Majestăţii Sale Regele Mihai al României la Institutul Regal de Studii Militare din Londra – 26 martie 1997,  
  
Răpirea Bucovinei după documente autentice  
  
(dintre care sunt reproduse: 1. Depeşa lui Ghica Vodă către Poartă, citată de Thugut, în 4 ianuarie 1775; 2. Scrisoarea adresată de ambasadorul Vienei la Constantinopol, Thugut, către şeful său de la Viena, Kaunitz – din care rezultă «bacşişurile pe care Austria le-a dat înalţilor demnitari turci, mituindu-i să cadă de acord cu răpirea Bucovinei, în dauna Moldovei») etc.  
  
După reproducerea impresionantelor documente despre răpirea Bucovinei, revista Memoria conchide în cel mai înalt spirit justiţiar:  
  
«Ne tot luptăm pentru „imaginea României în lume“. Nu e zi să nu auzim că ea trebuie îmbunătăţită, fiindcă prea a fost deformată de regimul comunist şi de cripto-comuniştii care i-au urmat. Pentru această atât de invocată imagine, noi nu avem decât o singură cale: a stabilirii adevărului. Cu bunele şi relele lui. Asta trebuie să facă istoricii noştri. Dar mai trebuie să facem ceva: să răspândim acest adevăr în întreaga lume, cu forţă. Acest rol revine nu numai istoricilor, ci şi politicienilor şi diplomaţilor noştri (ambasadori, ataşaţi culturali etc.). Dacă nu cumva e şi sarcina elementară a fiecăruia dintre români ca, pe oriunde intră în contact cu străinii, să nu ostenească să se lupte pentru implementarea drepturilor noastre istorice în conştiinţa lumii (s.n.). Aşa, tragedia românilor bucovineni trebuie arătată tuturor cum a început, şi cum, din păcate, mai continuă şi astăzi. Datoria noastră, a celor trăitori azi dar şi a celor ce vor veni după noi, este ca să nu permitem niciodată închiderea vreunui dosar conţinând asemenea rapturi, până când nu se va face dreptate.» (p. 49).  
  
Problema ţine de dezvoltarea conştiinţei naţionale a Pelasgimii > Valahimii, de şcolirea temeinică a politicienilor, a diplomaţilor (ambasadori, ataşaţi culturali etc.), a istoricilor, a maselor de liceeni / studenţi, profesori, dar numai după ce se înlătură toate aberaţiile roesleriano-staliniste etc., din tratate / cărţi, manuale etc., în baza documentării cu acribie, cu ştiinţă / logică, diplomaţie, măiestrie / viitorologie pedagogică.  
  
(Prima variantă a acestui articol-semnal a fost publicată de Ion Pachia-Tatomirescu sub pseudonimul Mugur Murgescu, la rubrica purtătoare a titlului Cronica presei fără frontiere, din revista Caietele Dacoromâniei ‒ Timişoara, ISSN 1224-2969, fondator / redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, anul al IV-lea, nr. 10 / 23 decembrie, 1998 ‒ 21 martie 1999, p. 18).  
  
 
  
RENAŞTEREA DACIEI. Mensualul Renaşterea Daciei (Bucureşti; director: Luca Manta; redactor-şef: Magda Ghinea) şi-a făcut apariţia din luna octombrie 1992 şi până în martie 1993 ‒ „anul I“, nr. 1 / octombrie, 1992; nr. 2 / noiembrie, 1992; nr. 3 / decembrie, 1992; „anul II“, nr. 4 / ianuarie, 1993; nr. 5 / februarie, 1993; şi nr. 6 / martie, 1993 ‒ ca «revistă cultural-ştiinţifică pentru tineret».  
  
Potrivit articolului-program La început de epocă ‒ elaborat de Luca Manta, Magda Ghinea, Paul Tonciulescu şi Mircea Trifulescu, articol-program publicat în primul număr al Renaşterii Daciei şi semnat: Redacţia ‒, s-a avut în obiectiv „cercetarea pluridisciplinară“ pe domeniile: „limbă, credinţă, pământ strămoşesc“:  
  
«Pornind de la constatarea tristă – a pierderii, risipirii, sau necunoaşterii multor acte de identitate istorică şi culturală ale poporului în diferite părţi ale pământului Daciei de odinioară – publicaţia noastră îşi propune, o dată cu cercetările şi descoperirile noi pe care le va cultiva în primul rând, să reamintească şi să reînsufleţească nestematele marii unităţi ale poporului nostru. Revista noastră nutreşte ambiţia de a se afla în fiecare sat românesc, oferind astfel tuturor o tribună de cunoaştere şi recunoaştere a fraţilor între ei, mai ales din afara graniţelor statului român. Prin obiectivele noastre, sperăm ca R[enaşterea] D[aciei] să marcheze nu numai un început de drum, cum se spune de obicei, ci şi de epocă.».  
  
Renaşterea Daciei fu salutată / girată şi de prof. univ. dr. doc. I. C. Chiţimia, de sub titlul O publicaţie binevenită:  
  
«Noua gazetă merită semnalarea pentru o proiecţie de lumină asupra culturii autohtone din trecut precum şi spre realizările posibile din viitor. Pentru trecut, cercetările arheologice sau de cultură scrisă străveche şi veche au scos şi scot în continuare mereu la iveală valori ce intră şi înnobilează patrimoniul cultural naţional. Pentru viitor, sintagma „Renaşterea Daciei“ este un simbol al căutării şi valorificării fondului de cultură tradiţională, aşa cum a procedat Kogălniceanu cu „Dacia literară“, reluată în aceeaşi accepţie în anii din urmă, pentru numai o anumită vreme (din nefericire). Aceasta în plan cultural. În plan ştiinţific înseamnă regăsirea poporului român modern pe acelaşi teritoriu prin străbatere de secole şi milenii, tinzând spre unirea naţională ineluctabilă, cum s-a întâmplat cu Unirea cea Mare, din 1918. În concluzie, revista „Renaşterea Daciei“ deschide o platformă largă pentru colaborare privind istoria, cultura şi civilizaţia poporului român, iar iniţiativa pentru publicarea ei este de salutat cu deosebită căldură.»  
  
Numai că nu fu să fie, ambiţiile şi „platforma largă“ anunţate de articol-programul revistei Renaşterea Daciei prăbuşindu-se în „nouraşi de pulbere“, luaţi de uraganul de hârtie din câmpiile Dunării de Jos. Desigur, această „prea-iute-extincţiune / anihilare“ s-a datorat în primul rând „fragilei“ Ligi pentru Renaşterea Daciei, în care s-au strecurat „neostaliniştii / neopaukeriştii de serviciu“, în care şi-au arătat prompt lucrarea câteva „scursori ale imperiilor“, stăpânind arta de a inocula / reinocula „viruşii (auto)distrugerii noastre dintotdeauna“.  
  
(Prima variantă a acestui articol a fost publicată de Ion Pachia-Tatomirescu sub pseudonimul Mugur Murgescu, la rubrica de poartă titlul Cronica preseifără frontiere“, în revista Caietele Dacoromâniei ‒ Timişoara, ISSN 1224-2969, fondator / redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, anul IV, nr. 11 / 22 martie ‒ 21 iunieie, 1999, p. 20).  
  
 
  
SÆCULUM. „Revista trimestrială de sinteză culturală“, Sæculum, serie nouă, este editată de departamentul de Jurnalistică de la Facultatea de Litere, Istorie şi Jurnalistică ‒ Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, în colegiul redacţional distingându-se: Ion Dur ‒ în calitate de redactor-şef ‒. Ilie Guţan ‒ ca redactor-şef adjunct ‒. Margareta Kamla, Didi Cenuşer şi Eugéne van Itterbeek.  
  
Din Sæculum (Sibiu), serie nouă, anul I (III), nr. 34 (12), 1995 (pagini A-4: 208), semnalăm Distinsului Receptor: Rezistenţa la cultură sau intelectualizarea kitschului, de Ion Dur; Blaga, Nietzsche şi Spengler. Demersuri moderne asupra paradigmei stil“, de Al. Boboc; Extazul în teatrul lui Blaga, de Ioan Mariş; Rugul aprins moment de spiritualitate românească, de Antonie Plămădeală; şi Creştinismul cosmic o paradigmă pierdută, de V. Avram.  
  
(Articolul a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu sub iniţialele A[nca] B[randusia], în Caietele Dacoromâniei ‒ Timişoara, ISSN 1224-2969, fondator / redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, anul al V-lea, nr. 15 / 22 martie ‒ 21 iunie, 2000, p. 17).  
  
 
  
Sæculum (Sibiu; redactor-şef: Ion Dur), anul II (IV), nr. 1 4 (16), 1996 (pagini A-4: 208), cuprinde articole / studii de înaltă ţinută universitară / academică într-o superbă corolă de rubrici:  
  
Feţele veacului  
  
(de unde semnalăm Distinsrului Receptor admirabilele eseuri: Cioran şi Apostolul Pavel, de Ileana Marinescu; Imposibila convertire sau între ţipăt şi aforism, de Vasile Avram);  
  
Istorie şi memorie  
  
(rubrică înrăzărită de Ştefan Aug. Doinaş : „Noi nu am fost niciodată dărâmători de zei“),  
  
Generaţia ’30  
  
(unde Distinsul Receptor poate fi surprins de un Emil Cioraninedit şi de eseul lui Ion Dur, Blaga sau triumful românescului în filosofie“);  
  
Argumentul operei  
  
(unde-s memorabile contribuţii ale lui Ilie Guţan ‒ Un tradiţionalist sui-generis / Capcanele cercetării ‒ şi ale lui Ioan Mariş ‒ Românesc şi universal);  
  
nu lipsesc nici „căutatele“ rubrici: Salonul literar, Religie şi spirit, Convergenţe / divergenţe şi RecenziiNoteÎnsemnări.  
  
(Şi acest articol a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu tot în Caietele Dacoromâniei, nr. 15 / 2000, p. 17 sq.).  
  
 
  
Sæculum (Sibiu; ISSN 1221-2245; redactor-şef: Ion Dur), anul al IX-lea, nr. 2 (30), 2010. „Revista de studii culturale şi de comunicaţie“, Sæculum, nr. 2 / 2010, are ca de obicei valoroase materiale, dispuse în „strategice“ rubrici ‒ unele semalate de noi în ultimul deceniu al mileniului trecut ‒, materiale înrăzărindu-se deja „dintr-o tradiţie universitară“: Eminescu fără laptop, wireless şi celular, de Ion Dur; Radicalitatea nihilismului metafizic, de Vasile Chira (din fereastra rubricii Argumentul operei); Corporealitatea arhetipurilor, de Radu Stănese (din rubrica de Convergenţe Divergenţe); Spaţiul ca factor sufletesc creator, de Ioan Radu Văcărescu (în rubrica Feţele veacului); Real şi ireal, de Gabriel Hasmaţuchi (de la rubrica: Experienţe estetice); Te, Deum, Laudamus…, de Ion Pachia-Tatomirescu (în rubrica Identitate Alteritate); Oralitatea şi limbajul publicitar, de Adriana Năstasă (din Comunicarecuminecare); la rubrica de literatură comparată, Lancea lui Dorifor, Rodica Grigor surprinde cu farmec mitosofic balcanico-mediteranean şi un Fernando Pessoa între Orfeu şi Proteu.  
  
(Articolul a fost publicat în Anuarul de martie, Timişoara, ISSN 1842-0974, nr. 6 / 2011, p. 74.)  
  
 
  
SCARA. Asociaţia Română de Antropologie Audio-Vizuală din capitala României editeză din 1997 încoace, Scara revistă de oceanografie ortodoxă politică şi cultură, pare-se, „cu deosebit succes“, în ciuda „cicloanelor de hârtie“ din ultimul deceniu al mileniului al II-lea d. H.  
  
Sub lupa noastră se află Scara (Bucureşti), anul III, decembrie 1999 (pagini A-4: 192), aşadar, numărul de „închidere de an“, prin care „Oceanografia Ortodoxă“ încearcă „Marea Veacului“, nu „marea cu sarea“, prin „penele“ înrăzăritoare ale unei serii de articole / studii incitante:  
  
Despre sensul unei resurecţii, unde Răzvan Codrescu arată „drumul de la idealismul materialist la realismul spiritual“ (pp. 12 ‒ 14);  
  
Neamul şi Biserica ‒ pentru o comunitate de iubire, în care Marcel Petrişor spune că «Statul Român actual se defineşte mai ales printr-un accentuat caracter anticreştin», că «o revoluţie conservatoare ar fi singura ieşire din impas» (pp. 15 ‒ 17);  
  
în România subterană, IV, Mihai Gheroghiu „creionează“ «perspectiva sumbră a României actuale» (pp. 18 ‒ 20);  
  
în articolul Despre domnia politicului asupra sacrului, Roland Hoffman-Negulescu evidenţiază că „în societatea modernă lucrurile stau pe dos: deasupra sacrului stă politicul“;  
  
în cele puse sub titlul Despre istoria interzisă sau politically correct, Andrei Burz-Pânzaru abordează „metoda celor care, neputând să accepte realitatea aşa cum este, încearcă să rescrie istoria conform cu slăbiciunea minţii lor“;  
  
Un autoportret de intelectual, de Mircea Gherboveţ, pune în tuşă „separarea planurilor de valorificare a vieţii [ce] rezolvă problema intelectualului“;  
  
în eseul Despre dezintegrarea spiritualităţii rurale, Florica Elena Laurenţiu subliniază că „în condiţiile unei agresivităţi sporite a contextului social şi ideatic general şi ale impactului masiv al mediatizării, intervenţia elitelor este un imperativ“;  
  
Costion Nicolescu încearcă o „relatare“ Despre războaiele şi pacea religiilor (fireşte, ocolind „marele război milenar din Dacia Zalmoxianismului şi a Creştinismului“).  
  
Predica despre Rai se datorează Părintelui Cleopa (pp. 129 ‒ 134).  
  
La rubrica Omul Creştin, Distinsul Receptor poate descoperi: «Luptătorii noştri de dincolo de lume» şi (în paginile 139 ‒ 146) partea a II-ade la nr. 527 / Băleanu Dumitru, consul, până la nr. 1118 / Buzoianu Ion, ţăran ‒ din «Lista parţială a numelor celor angajaţi în rezistenţa românească anticomunistă, ucişi prin detenţie, muncă forţată, torturi, asasinaţi sau executaţi în urma condamnării la moarte, după 23 august 1944».  
  
(Acest „articol-semnal“ a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu sub pseudonimul Mugur Murgescu, la rubrica intitulată Cronica presei fără frontiere, din Caietele Dacoromâniei ‒ Timişoara, ISSN 1224-2969, fondator / redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, anul al V-lea, nr. 16 / 22 iunie ‒ 21 septembrie, 2000, p. 20.)  
  
 
  
SFÂRŞIT DE MILENIU. Într-adevăr, în anul 1998, Editura „Cugetarea Tigero“ din Craiova ‒ prin strădaniile directorului acesteia, Valentin Dascălu, şi ale profesorului / publicistului Mircea Moisa ‒ şi Cenaclul „Clepsidre“ din Bechet ‒ prin coordonatorul activităţilor literare din portul de pe malul stâng al Dunării, profesorul / publicistul Gheorghe Boaghe ‒ fondează «revista de climat cultural», Sfârşit de mileniu, care, „în aval“ de anul 2001, vrând-nevrând, trebuie să se numească ‒ graţie îngăduinţei mileniului al III-lea ‒ Început de mileniu; dar până atunci este timp să citim toate numerele revistei din anul al II-lea şi al III-lea de „existenţă asigurată“ în cel mai grăbit „sens giratoriu al celor câteva sute de zile înrăzăritoare“. Colegiul de redacţie al revistei Sfârşit de mileniu, în afară de cei trei fondatori ‒ Valentin Dascălu, „director“ / „redactor-şef“, Mircea Moisa, „secretar general de redacţie“, şi Gheorghe Boaghe, „redactor principal“ ‒ , mai cuprinde încă opt membri, trei fiind „parte universitar-craioveană“: Marin Beşteliu, Ovidiu Ghidirmic şi Octavian Lohon, iar patru, constituindu-se în parte „clepsidric-dunăreană“: prozatorul Mitre Arambaşa, poeta Elena Chiţimia-Armenescu, poetul Janet Nică, poeta Mirela Oclei şi poetul Sever Constantin Răduică.  
  
Sfârşit de mileniu (Craiova / Bechet, fondator / director: Valentin Dascălu), anul al II-lea, nr. 56 / 1999 (pagini A-4: 48; pe „paginile-copertă, 1 şi 48“, ca material iconografic, „nu oltean, ci simbolic-istoric-blăjean“: Faţada Bibliotecii Centrale din Blaj în anul 1933 şi, respectiv, Câmpia şi Piaţa Libertăţii din Blaj, iarna ‒ o acuarelă semnată: Marian).  
  
Articolul de fond, Eminescu şi cosmogonia indiană (p. 3 sq.), este semnat de Ov. Ghidirmic.  
  
„Departamentul poeziei“ este bine reprezentat de Valentin Dascălu (p. 5), Elena Chiţimia-Armenescu (p. 11), Camil Moisa (p. 16), Arcadie Suceveanu (p. 16), Ion Pachia-Tatomirescu (p. 17), Janet Nică (p. 29), Vasile Barbu (de Uzdin-Serbia / p. 37), Radu Sorescu (p. 38 sq.) ş. a.  
  
„Compartimentul prozei“ este rezervat unui fragment din romanul Sfântul drac sau Judecata de... acum, de Jean Băileşteanu (p. 14 sq.); mai semnează aici: Mitre Arambaşa («Clenciul privatizării» / p. 23), Passionaria Stoicescu («Împotriva florilor şi-a mării» / «Jurnal de redactor» ‒ p. 30 sq.), Nicolae Petre Vrînceanu («America, America» / «Jurnal de călătorie» ‒ p. 43) ş. a.; două pagini (26 şi 27) din acest număr sunt acordate lui Nicolae Iliescu spre a publica traducerea din limba rusă în limba valahă a unui fragment din romanul Eşafodul, de Cinghiz Aitmatov ‒ sub titlul Concertul de la Muzeul Puşkin.  
  
„Sectorul de eseistică“ are câteva notabile contribuţii: Biografii hispano-americane, descoperitori, cuceritori şi cuceriţi, de Octavian Lohon (p. 13 sq.); Shuichi Kato..., de Leon Talpă (p. 21 sq.); Tehnici narative în proza lui Mateiu I. Caragiale, de Corneliu Rizea (p. 32 sq.).  
  
„Despărţământul interviuri“ aparţine lui Gheorghe Boaghe ce publică ‒ sub titlul Ovidiu Ghidirmic saupatosul lucidităţii“ ‒ un incitant interviu luat criticului rămurist în martie 1980:  
  
«Rep. [Gh. Boaghe]: „Poezia patosului civic“, articol apărut în „Ramuri“ din 15 septembrie 1978, lasă să se înţeleagă destul de limpede că Eugen Jebeleanu, pe care îl numiţi „Theseu modern al liricii contemporane româneşti“, se bucură [...] de aprecierea deosebită a dumneavoastră [...] Rugăm, pe această cale, să numiţi şi alţi poeţi din constelaţia actuală pe care criticul să-i aibă ca îndreptar întru setea lui de poezie.  
  
O[vidiu] G[hidirmic]: Îmi pare bine că aţi menţionat „Poezia patosului civic“. Într-adevăr, unul dintre poeţii actuali preferaţi este Eugen Jebeleanu. Ultimul său volum, „Hanibal“, este o parabolă de o supremă demnitate împotriva dictaturii şi terioarei în istorie. [...] Eugen Jebeleanu e un poet al demnităţii umane, un „Theseu al liricii actuale“. După cum Theseu ducea în antichitate lupta cu Minotaurul, tot aşa şi poetul trebuie să ducă, în contemporana epocă, lupta cu toate reprezentările contemporane ale răului, dinlăuntrul şi din afara noastră.» (p. 44 sq.). Şi fără a mai fi numiţi şi alţi valahi „poeţi-Thezeu“, se trece la o nouă chestiune, cea legată de „Critica lui Dinu Pillat“.  
  
Tot în acest număr este publicată şi o uimitoare Scrisoare necunoascută a lui Petre Pandrea către C. S. Nicolăescu-Plopşor (din 2 martie 1967 / p. 20 sq.)  
  
În Cronica dramatică (p.47), Nicolae Petre Vrînceanu se ocupă de modernitatea punerii în scenă, la Teatrul Naţional din Craiova, a piesei Timon din Atena, de Wiliam Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuţiu:  
  
«Credem că Mihai Măniuţiu urmează, în stilul său inconfundabil, calea deschisă la Naţionalul craiovean de regizorul Silviu Purcărete cu piesele „Titus Andronicus“ şi „Ubu Rex cu scene din Macbeth“ [...]. Spectacolul cu piesa „Timon din Atena“ (piesă jucată pentru prima dată între anii 1607 ‒ 1610) constituie o nouă performanţă strălucită a Naţionalului craiovean în abordarea modernă a uimitoarei opere shakespeariene.» (p. 47).  
  
 
  
Sfârşit de mileniu (Craiova / Bechet, fondator / director: Valentin Dascălu), anul al III-lea, nr. 1516 / 2000 (pagini A-4: 36). După cum se ştie de către Distinsul Receptor, Sfârşit de mileniu se relevă şi prin numărul 15 ‒ 16 / 2000, de sub lupa noastră, drept „o inconfundabilă revistă europeană de cultură din spaţiul spiritual valah-oltenesc“, revistă de pe a cărei pagină secundă te întâmpină acelaşi colegiu de redacţie, având un etaj universitar-craiovean şi un parter înfipt / ancorat în portul dunărean, Bechet (v. supra), un colegiu de redacţie „în cea mai înaltă literă profesionist-publicistică“, închinând notabile pagini anului Eminescu: „în deschidere“, o microantologie din lirica eminesciană (Numai poetul..., Noi amândoi avem acelaşi dascăl, Odă în metru antic, Cărţile şi De vorbiţi mă fac că n-aud ‒ p. 3); articole de „alpină ţinută universitară“ semnează: Constantin Popescu («Eminescu în Franţa» ‒ p. 3, cu continuare în p. 34); Valeriu Călin («Geniul şi posteritatea la cumpăna mileniilor» ‒ p. 4 / 34); Georgeta Lepădat («Eminescu şi universul folclorului» ‒ p. 6); Corneliu Rizea («Eminescu şi Ovidiu ‒ afinităţi elective») ş. a.  
  
O „aniversară“ analiză „de centenar“, Un arheolog al spiritului oltenesc: C. S. Nicolăescu-Plopşor (III), este consacrată de distinsul critic literar, Ov. Ghidirmic, desigur, capodoperei plopşoriene, «Tivisoc şi Tivismoc», „scrisă pentru copiii de la şapte, la şaptezeci şi şapte de ani“, C. S. Nicolăescu-Plopşor venind ‒ după cum subliniază exegetul ‒ «chiar din preistoria pământului oltenesc» (p. 8), mai precis, de la Bugiuleşti / Valea lui Grăunceanu, pe unde arheologul a descoperit osemintele unor antropoizi dintr-un orizont cultural de-acum două milioane de ani.  
  
Din acest număr al revistei, mai sunt de reţinut de către Distinsul Receptor : «Sensul Romei la poetul creştin Prudentius», de Gh. Ceauşescu (p. 9); «N. Stănescu: evoluţia lirismului», de Valentin Dascălu (p. 10); «Modelul matematic ca expresivitate poetică», de Mircea Moisa (p. 18); dar şi poeme sub semnături „de douăzeci şi patru de carate“: de Anghel Dumbrăveanu (p. 20), de Mircea Dinescu (p. 12 sq.), de Gabriel Chifu (p. 21 sq.), de Efim Tarlapan (p. 28) ş. a.  
  
(Prima variantă a articolului a fost publicată de I. P.-T., sub pseudonimul Mugur Murgescu, în Cronica preseifără frontiere“, din trimestrialul Caietele Dacoromâniei ‒ Timişoara, ISSN 1224-2969, fondator / redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, anul al V-lea, nr. 17 / 22 septembrie ‒ 22 decembrie, 2000, p. 19 sq.).  
  
 
  
SYMPOSIUM. O impresionantă activitate religios-valahă, de înaltă, ozonată respiraţie intelectuală, desfăşoară Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă / The Romanian Institute of Orthodox Theology and Spirituality şi Capela Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, din New York, după cum se vede şi din buletinul de informaţii pe anul 1995 şi 1996, Symposium, trimis de preotul, de profesorul universitar, de poetul, de publicistul Th. Damian, spiritus rector şi al revistei de cultură Lumină Lină / Gracious Light.  
  
Periodicului Symposium (New York), nr. 1 / 1996, este consacrat ‒ din 3 decembrie 1995 ‒ foarte generoasei teme: Divine Creation and Human Responsibility in the Context of Contemporary Ecological Preoccupation / Creaţie Divină şi responsabilitate umană în contextul ecologicei griji.  
  
Abordarile de înaltă specialitate se înrăzăresc sub semnăturile lui Th. Damian, Eugen Pentiuc, John A. Blackwell, Thomas E. Schirmer, Anthony J. Sansone, Constantin Tennyson, Şerban C. Andronescu ş. a.  
  
(Prima variantă a acestui articol-semnal a fost publicată de Ion Pachia-Tatomirescu sub pseudonimul Dacian Bradua, la rubrica Vitralii dacoromâneşti din Statele Unite ale Americii, din revista Caietele Dacoromâniei ‒ Timişoara, ISSN 1224-2969, fondator / redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, anul al II-lea, nr. 2 / 23 decembrie, 1996 ‒ 21 martie 1997, p. 12).  
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Cenaclul de la Păltiniş“, „ Cetatea culturală“, „Gândirea“, „Memoria“, „Renaşterea Daciei“, „Sæculum“, „Scara“, „ / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2484, Anul VII, 19 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!