CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  



Etica şi patima Verbului în opera poetică a lui Mircea Ciobanu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ION PACHIA-TATOMIRESCU  
 
Etica şi patima Verbului în opera poetică a lui Mircea Ciobanu  
 
Opera poetică a lui Mircea Ciobanu (numele-i din certificatul de naştere fiind Mircea Sandu: Bucureşti, 13 mai 1940 – 23 aprilie 1996) se constituie din volumele: Imnuri pentru nesomnul cuvintelor (Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966), Patimile (Bucureşti, Editura Tineretului, 1968), Etica (Bucureşti, Editura Albatros, 1971), Cele ce sunt (Bucureşti, Editura Eminescu, 1974), Vântul Ahab (Bucureşti, Editura Eminescu, 1984), Marele scrib (Bucureşti, Editura Albatros – colecţia „Cele mai frumoase poezii“, 1985), Viaţa lumii (Bucureşti, Editura Eminescu, 1989), Anul tăcerii (Bucureşti, Editura Vitruviu, 1997) etc. (cf. PTGrp, 420 – 422).  
 
Încă de la debut, Mircea Ciobanu atrage atenţia criticii literare printr-un fermecător „balet al semnificanţilor“, în rimuri clasicizant-parnasiene, în „trenă“ obscurizant-barbiană, într-o direcţie resurecţională căutătoare de „mister“ în „sonorităţile textualizate“, frizând un hermetism văduvit de semnificat, dorindu-se imnică a Logosului, „nedetectabilă“ la exercitarea cenzurii acelor anotimpuri:  
 
Salpetru-n ziduri, acru vânt –  
 
o, bruma-n var o, lepra sură.  
 
Ca după vis aud şi sânt  
 
pierdut de nume şi măsură.  
 
Sub legea şoldurilor nalte  
 
Şi-a umerilor moi, pe chei  
 
se clatină – pendule-n alte  
 
cadrane – umbre de femei.  
 
Le sfâşie şi-alungă câinii –  
 
pe-acel contur de sân rotit  
 
de după zidul prăbuşit  
 
să mai amân cu um¬bra mâinii.  
 
Să mai amân. Mă vinde umbra  
 
pe limba morţii. Cheiul ud  
 
încape jocul surd de-a sumbra  
 
crucificare-n aşternut.  
 
(«O amânare» – CPat, 8 sq.).  
 
Luată ca ars poetica, din „deschiderea“ volumului secund, publicat în 1968, Patimile, prelungire a „imnurilor“ (prin ciclurile: «Scara», «Pururi vuind», Requiem», «Insula», «Asediu la mal», «Suită pentru ieşirea din noapte» şi «Idele») pentru ţinerea trează a cuvintelor, pentru a nu cădea „în somnul cel de moarte“ al poe¬mului, poetul îşi proiectează „umbra“ – „topos“ deja „supraetajat“ –, existenţa întru Cuvânt / Logos, într-un cadru cenuşiu, de foburg bacovian, cu muri asediaţi de azotaţi de sodiu, de potasiu, de cal¬ciu, de amoniu (din sfera salpetrului), deci într-un mediu igrasios, unde se simte şi acreala „vântului“, şi „lepra sură“, dar unde ochiul poate descoperi şi „bruma-n var“, adică „alb peste alb“, o sugestie sinestezică voind a tălmăci vreo „puritate ereditară“, ori, mai degrabă, întru realizarea binomului oximoronic:  
 
bruma-n var – umbra suprapusă / cartea umbrei.  
 
Pentru „textualizarea“ um¬brei, fără a prinde vreo „direcţie lirică“, Laurenţiu Ulici întocmeşte şi inventa¬rul sintagmelor în care vocabula (umbră) se iveşte în volumele Imnuri pentru nesomnul cuvintelor şi Patimile: «lucrurile toate ... s-au rupt de umbra lor, astre devorate / de foamea umbrelor, eu însumi cânt, dar înrudit / prin umbră cu argila, păsări /.../ ţipând cu tot cu umbra lor, mâna umbrită coboară, pleoapa ta mi s-a părut / fără umbră că se zbate, cu umbra palidă a mâinii, mă vinde umbra pe limba morţii» (supra, «O amânare»), «umbra care-nşeală, prisosului de trup, din aer / îi cade um¬bra la pământ» (fără vreo „cădere şi-n cer“), «ai vrea să fii dar umbra de trup ţi se desparte»  
 
(în mitologia română, când trupul nu mai are umbră, «s-a desprins de umbră, a fost părăsit de umbră», înseamnă moarte, „strigoire“ etc.),  
 
«umbra sfâşiată presară lut şi ară locul sterp, doar o plajă / sub repezi norii umbrei, şi soarele-i o umbră ca şi tine / pe care-o mut la dreapta şi la stânga, / pierdută-n mers, aflată când mă nărui / şi iar pierdută-n mâlurile nopţii»  
 
(oricum, oximoronizarea-i derulată memorabil-fastuos, în avantajul eroului liric cam narcisist de vreme ce se crede la înfăţişare „mai luminos decât soarele“, încât „îl face o umbră“ de muritor „ca şi tine“, că doar şi soarele are „pete, fel de fel“, este „aurit şi mozaic“ etc.),  
 
«cine mă priveşte / cu pleoapa jumătate vede numai / o umbră de statură-ngenuncheată, trupul ca umbra ţi se clatină-n odaie şi umbra suprapusă».  
 
Concluzia lui Laurenţiu Ulici cade astfel:  
 
«Numeroasele sintagme conţinătoare de „umbră“ din prima carte a poetului şi din Patimile (1968) luminează nuanţa expresionistă a poeziei fără a îngădui însă o fi¬xare fermă a sensurilor lirice. Câtă vreme lumina nu e / de partea mea decât în somn – şi-atunci e doar cenuşa verde care suie / din scorburile putredelor lunci s-ar putea crede că umbra joacă şi rolul de echivalent plastic al staturii sufleteşti, ceea ce, chiar dacă se poate susţine, n-ar face decât să diminueze semnificaţia motivului ca orice reducere la univoc; comparând însă feluritele apariţii textuale ale umbrei» –  
 
şi aici fraza „continuă“ cu paranteza în care dă „o seamă din ele“, adică „inventarul umbrei“, supra –,  
 
«observăm o anume inconsecvenţă în tratarea simbolică a motivului, mai exact o coexistenţă – de la un text poetic la altul dar şi înlăuntrul aceluiaşi text – a sensului pro¬priu şi a sensului simbolic»; «...atât cât se lasă receptat în primele două cărţi, propune un angaja¬ment dureros al fiinţei psihice întru eliberarea de nestatornicia trupului şi presupune un şir de patimi dezlegătoare; până la a deveni un imperativ moral despărţirea de umbră e, mai întâi, o posibili¬tate de cercetare a întunericului ultim, ca într-un recviem în care străbate un ciudat ecou de psalm arghezian» (ULrc, I, 74).  
 
În binomul oximoronic amintit mai sus, bruma-n var – umbra suprapusă / cartea umbrei, termenul secund se tălmăceşte într-o interesantă polivalenţă lirică: de la umbră, „viaţă de simplu muritor“, ori „iubită / soţie netrădătoare până la moarte“, până la umbra suprapusă, „carte a vieţii lumeşti“, sau cartea umbrei, cartea a tot ce-i umbră / viaţă pe pământ, sau în spaţiul teluric-celest, în ultimă instanţă, «Biblie» etc.; pentru acest ultim înţeles, adu¬cem ca „martor“ din Viaţa lumii (1989), mai limpedele Faust către Margareta („închiderea“):  
 
Şi drept să spun, era frumos bătrânul.  
 
Ne jefuia, nu-i vorbă, însă Domnul,  
 
când l-a croit, şi-a amintit de fiinţa  
 
pe care un zugrav i-a-nchipuit-o,  
 
acum trei veacuri, într-un gol de boltă.  
 
E scris în cartea umbrei că zugravul  
 
era urât şi sta mereu să pice  
 
de la nălţimea schelelor – drept care,  
 
când l-a făcut, din ceţuri, să răcnească-n  
 
răcoarea zilei: „Unde eşti, Adame ?“  
 
nu s-a gândit la sine, ci la frica  
 
de-a nu cădea, când apuca s-adoarmă  
 
sub boltă, beat, cu pensula în mână.  
 
(CVia, 87).  
 
Lămurindu-se „binomul oximoronic“, inclusiv cel din ars poetica «O amânare», la „deschiderea“ Patimilor (1968), bruma-n var – umbra, ce îl „vinde morţii“ pe eroul liric, reluăm „anatomia textului“ de la versul terţ al catrenului prim: desigur, mediul, existenţa în gri-bacovian îşi exercită lucrarea în sensibilitatea poetului, oferindu-i „o vară buimacă“ de creaţie, cu un auz „ca după vis“, chiar „pierdut de nume“, submers în marea anonimităţii, chiar „pierdut de măsură“ – fie prozodică, fie socială; catrenul secund „fixează“ din alt unghi barbiana „foşnire mătăsoasă a mărilor cu sare“, după „legea şoldurilor înalte şi a umerilor moi“, acţionând pe cheiuri fluvial-heracliteene, ori ponto-marine, unde umbre-femei-pendule, la care se conturează – cum „se vede“ din catrenul terţ – „sânii rotiţi“ de după zidul prăbuşit, reverberează „alte cadrane“, adică alte vremuri; în aceste circumstanţe, în acest context, poetul nu trebuie să-şi mai amâne lu¬crarea întru eternizarea prin text, fiindcă „viaţa-i scurtă“ şi «mă vinde umbra pe limba morţii»; iar „cheiul ud“ este destul de mare şi poate „să mai încapă“ jocul surd de-a sumbra / crucificare-n aşternut, pentru alte naşteri de poeţi din alte anotimpuri.  
 
Dar o parte foarte valoroasă, originală, a creaţiei poetice a lui Mircea Ciobanu se angajează din direcţia uşor hermetică a parnasianismului psalmic:  
 
Şi mi s-a zis: rămâi tu singur treaz –  
 
am adormit şi se lăsa-ntuneric.  
 
Cum morţii asudau întinşi pe dale  
 
din somnul lor luam somn cu împrumut  
 
şi pleoapele-mi bătură-n agonie.  
 
Să nu adormi ! Când pleoapa-ţi va cădea  
 
în jur se vor deschide ochii lor  
 
şi-o să visezi c-afară-i jaf, că vin  
 
să te privească-n somn şi n-ai să poţi  
 
să te trezeşti. Rămâi aşa – când capul  
 
va sta-n tipsia umărului stâng,  
 
se vor scula şi vor ieşi afară  
 
lăsându-te cu trupul nevegheat.  
 
(«XVIII» – CPat, 122); sau:  
 
Tatăl tău n-a arat, n-a cosit, n-a intrat cu securea-n pădure,  
 
capătul podului nu l-a che¬mat niciodată la el  
 
să-l slujească-n genunchi şi cu mâna întinsă;  
 
tatăl tău rătăceşte şi-acum cu toiagul în dreapta,  
 
stârnind, printre resturi de hrană şi petice noi, mârâitul dulăilor tineri,  
 
tatăl tău nici nu ştie ce fiu mlădios a prăsit.  
 
(«Ziua pierdută», II – CVia, 62); etc.  
 
Bibliografia siglată:  
 
CPat = Mircea Ciobanu, Patimile, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968.  
 
CVia = Mircea Ciobanu, Viaţa lumii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989.*  
 
PTGrp = Ion Pachia Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice, Timişoara, Editura Augusta [973-695-198-7], 2005 (pagini B-5 : 496).  
 
ULrc, I = Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană: I – promoţia ’70, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995.  
 
Referinţă Bibliografică:
Etica şi patima Verbului în opera poetică a lui Mircea Ciobanu / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2454, Anul VII, 19 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!