CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





De la anul de trei zile la mitul comprimării timpului în creaţia lui Eminescu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ion Pachia-Tatomirescu 
  
De la anul de trei zile la mitul comprimării timpului în creaţia lui Eminescu 
  
Dimensiunea fundamentală a existenţei, ireversibilul timp, se află mereu în obiectivul meditaţiei eminesciene, de la mitul anului de trei zile, sau mitul comprimării timpului, până la perceperea timpului / anilor ca „umbră“ de „nouri lungi pe şesuri“, ori până la timpul „bivalent“, ca în «Scrisoarea I», unde se relevă individualul timp («Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, / Doar ceasorni-cul urmează lung-a timpului cărare...» – EP, I, 100, timp prin care oamenii se relevă schopenhauerian, „egali“, în faţa morţii), sau universalul / cosmicul timp (timp în care Luna – de dincolo de abordarea polivalentă, „de apogeu“ romantic, a motivului – „operează“ dinspre „cosmogeneză“: Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate / De dureri pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.), desigur, „comensurabil“ şi „incomensurabil“, până la anticiparea teoriei relativităţii einsteiniene (din anul 1905), ca în arhicunoscuta meditaţie, La steaua, din 1 decembrie 1886: «La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă. // Poate de mult s-a stins în drum / În depărtări albastre, / Iar raza ei abia acum / Luci vederii noastre... (EP, I 169) etc. 
  
Mitul comprimării timpului – desemnat în folclorul valah / dacoromânesc prin sintagma anul de trei zile – se relevă în basmele cogaionice ca şi în «Făt-Frumos din lacrimă», de Mihai Eminescu: pentru obţinerea calului năzdrăvan („cu şapte inimi“), Făt-Frumos-din-Lacrimă se angajează un an de trei zile să ducă la păscut cele „şapte iepe negre strălucite“ ale Babei Cotoroanţe; în prima noapte reuşeşte să îşi salveze capul (cerut de al şaptelea par care ţinea loc de gard la casa Babei Cotoroanţe) graţie intervenţiei prompte a „prietenului său“, împăratul ţânţarilor – ce trimite un «roi nemărginit de ţânţari» să scoată din ascunzătoarea pădurii cele şapte iepe; în a doua noapte îi vine în ajutor împăratul racilor ce dă ordin poporului său de crabi să scoată iepele ce se ascunseseră în abisurile mării; în cea de-a treia noapte este sfătuit de fecioara aflată în casa Babei Cotoroanţe, maltratată fără motiv de bătrâna vrăjitoare, să nu se mai atingă de mâncărurile cu somnoroasă; poveţele fecioarei vin şi după ce trece cu succes de „operaţiunea păscutului iepelor nărăvaşe“: «„– ...Da, bădică, mâne ţi se-mplineşte anul, ia-mă şi pe mine cu d-ta, că ţi-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii pe care ţi le găteşte baba.“ Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite şi vechi o cute, o perie şi o năframă. [...] de dimineaţă i se împlinise lui Făt-Frumos anul. Baba trebuia să-i dea unul din cai şi-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. Pe când prânzeau, baba ieşi până în grajd, scoase inimele din câteşişapte cai spre a le pune pe toate într-un tretin slab, căruia-i priveai prin coaste. Făt-Frumos se sculă de la masă şi după îndemnarea babii se duse să-şi aleagă calul ce trebuia să şi-l ieie.» (EP, II, 274); se subînţelege că sfătuit de fecioara de la casa Babei Cotoroanţe, Făt-Frumos reuşeşte să obţină murgul cu şapte inimi („tretinul / calul cel slab“). 
  
Ca majoritatea feţi-frumoşilor din basmele valahe şi Făt-Frumos-din-Lacrimă crescuse la palatul părintesc «într-o lună cât alţii într-un an» (EP, II, 263). 
  
Deosebit de interesantă este înrăzărirea eminesciană a mitemelor temporalităţii din «Scrisoarea I», din sonetul «Trecut-au ani...», din «Glossă», din «Luceafărul», din «Sărmanul Dionis» etc., raliindu-şi – din planuri complementare – şi: infinirea lumilor în „trinomul“ spaţiu (necomprimat / comprimat) – timp (necomprimat / comprimat) – mişcare, zborul intergalactic spre centrul potential al universurilor, la Scaunul lui Dumnezeu, la „reşedinţa Atoatecreatorului“: «Porni luceafărul. Creşteau / În cer a lui aripe, / Şi căi de mii de ani treceau / În tot de atâtea clipe. // ...Părea un fulger ne-ntrerupt / Rătăcitor prin ele. // [...] // Căci unde ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre-a cunoaşte, / Şi vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naşte.» (Luceafărul – EP, I, 132 sq.; s. n.); 
  
infinirea generaţiilor / lumilor în raportul filosofic etern / peren – efemer, în raportul clipă „în curgere“ – clipă „suspendată“, în polivalenţa temporalităţii: „timp individual“, „universal“ / „cosmic“, „timp ireversibil“ etc.: «Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi / Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi; / Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, / În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul / Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, / Că-ndărătu-i şi-nainte întuneric se arată. / Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, / Mii de fire viorie ce cu raza încetează, / Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, / Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă... / [...] // ...Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie, / Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, / Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace, / Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace...» (Scrisoarea I – EP, I, 102; s. n.); «Trecut-au ani ca nouri lungi pe şesuri / Şi niciodată n-or să vie iară... // [...] //...Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec.» (Trecut-au ani... – EP, I, 149 / ESon, 70 sq.; s. n.); «...Tu aşază-te deoparte, / Regăsindu-te pe tine, / Când cu zgomote deşarte / Vreme trece, vreme vine.» (Glossă – EP, I, 145; s. n.); «Şi de-i vremea bună, rea, / Mie-mi curge Dunărea, / Numai omu-i schimbător, / [...] / Iar noi locului ne ţinem, / Cum am fost aşa rămânem...» (Revedere); „palparea“ unui microcosmos cu „antenele gândului“, „trăirea unui anume viitor într-un dat prezent“ ca „posibil timp reversibil“, trăirea sentimentului „luciferic“ de a ritma cosmosul, bineînţeles, într-un misteric / iniţiatic „timp universal“ al muzicii sferelor etc.: «Presupuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, şi în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta şi ar cugeta tot atâta ca în evii noştri [...]. În ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători, în ce infinire de timp clipa de bucurie... [...] Bine zici, meştere Ruben... [...] Bine zici cum că în sufletul nostru este timpul şi spaţiul cel nemărginit şi nu ne lipseşte decât varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă ş-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în viitorul sufletului meu. [...] Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare, în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mişcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă ei îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] „...Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu ?... Oare nu se mişcă lumea cum voi eu ? [...] Oare fără s-o ştiu nu sunt eu însumi Dumne...“ Vum ! [...] şi Dan se simţi trăsnit şi afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau... [...] „Nefericite, ce-ai îndrăznit a cugeta ? Norocul tău că n-ai pronunţat vorba întreagă !...“ Supt ca de un magnet în nemărginire, el cădea ca fulgerul, într-o clipă cale de o mie de ani...» (Sărmanul Dionis – EP, II, 280 sq. / 305 sq.; s. n.) etc. 
  
________________ 
  
Bibliografia siglată: 
  
EP, I, II = Mihai Eminescu, Poezii – proză literară, vol. I – II, ediţie de Petru Creţia, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978. 
  
Referinţă Bibliografică:
De la anul de trei zile la mitul comprimării timpului în creaţia lui Eminescu / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!