CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





OLARUL AURICĂ AL MĂRGĂRETII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(PROZĂ FOARTE SCURTĂ) 
  
Timpul se scurgea cu repeziciune și venise luna lui răpciune . De la SânPetru până la Sfânta Măria a Mare, ploile au fost scurte și rare. Vara asta a fost secetoasă! Cocenii porumbilor se uscaseră timpuriu de arșița ce se abătuse. Pentru iarnă, Veta era îngrijorată de lipsa făinii de mălai, hrana principală pentru om și a grăunțelor pentru animalele mărunte de pe bătătură. Femeie întreprinzătoare și răspunzătoare de traiul zilnic, se sfătui cu soacră-sa și amândouă stabiliră - „că este nevoie să meargă la câmp după boabe.” Cu banii strânși din cei trimiși de Costică și ăi luați pe Sâmbotin, se dusă la olarul Aurică al Mărgăretii să comande o povară din toate felurile de oale și câtă parte din fiecare să fie smălțuite. 
  
- Vetă, am lucrate.! …îi răspunse olarul. Toată vara eu n-am stat. E cam departe, da’ pământul l-am adus din Dealul Scoruș. Am și în cuptor la ars că de-acum începe lumea să plece la câmp după porumb și grâu. Vino cu mine să le vezi. Sub șopru am să umpli trei căruțe, nu una. Ai de unde să-ți alegi, din care vrei și ce-ți place! Sahanele, străchinile și borcanele pentru untură, toate sunt zămălțuite. 
  
Aurică învățase meseria la olarul Vasile al lui Pătru din Peșteana, meseriaș renumit pentru calitatea și frumusețea vaselor ce le făcea. Acolo a cunoscut-o pe Margareta, fata lui Vasile de care s-a îndrăgostit și-a luat-o de nevastă. 
  
După cununie le ieşiseră „vorbe.” Pe la clăci prin sat, femeile discutau, „că într-o noapte când băiatul n-a plecat seara la el acasă - că de la o vreme se întâmpla tot mai des - soacră-sa l-ar fi dovedit că se drăgăluia cu fie-sa în podul șoprului cu fân.” Poveste spusă omului ei la nuntă, când de fericire că i se mărită fata, băuse mai mult vin din ulcelele făcute de el. Uitând unde este, vorbea și râdea de-a auzit-o și Polina, fata mică a nașă-si, care ședea lângă ei în capul mesei. 
  
Pățania petrecută în noaptea aia de pomină: 
  
De-o vreme când Margareta se făcuse mare, seara după cină, se culcau împreună în același pat cu mumă-sa. Tată-su, obosit de muncă, dormea singur că se foia toată noaptea și sforăia din greu iar nevastă-sa nu-l mai suferea. Odată în puterea nopții femeia a simțit că fiică-sa nu mai era lângă ea și culcușul i se răcise. Îngrijorată, a ieșit din casă și, îngândurată a șezut multă vreme pe prispa tinzii. Luna plină răsărise din creasta pădurii și lumina satul ca soarele la amiaz. Când chibzuia pe unde s-o caute, fata, tiptil, cobora pe scara șoprului unde dormea ucenicul omului ei. Domnica, așa o chema pe mumă-sa, ținea mult la ea și ca să n-o sperie, pe înfundate, se făcu că tușește ținându-se cu palma la gură. Copila, până atunci fericită de isprava ei, încremeni în mijlocul bătăturii. Rămăsese statuie și umbra îi contura trupul alungit pe pământul bătătorit și alb ca varul. 
  
- Te pângăriși, fă, cu el?! Cu cine o să te mai măriți dacă ăsta n-o să te ia? …îi vorbi în șoaptă mama fiicei de numai 16 ani. 
  
- Iartă-mă mămiță! …îi răspunse copila și plângând sări în brațele ei. Mi-a promis că dacă mă culc cu el mă ia de nevastă. Într-o zi când călcam pământul de oale, să nu le stropesc, mi-am ridicat poalele până peste genunchi. M-a văzut cu picioarele goale și mi-a zis, „că-i place mult de mine.” Și mie îmi place de el, dar nu știam cum să-ți mărturisesc. Mămicuța mea, să nu crezi că sunt o șulfă proastă. Și tu te-ai măritat cu Tuțu când abia împlinisei 15 ani. Eu peste două luni fac 16 și clocotește sângele în mine. Te rog, mama mea, să nu spui la nimeni ce văzuși. până nu vine Nicu cu nașii lui să mă pețească! Să nu-i spui nici lui Tuțu, că precis mă bate!… 
  
Fata, tremurând ca varga se agățase cu brațele de gâtul mamei sale, care, cu buzele uscate și limba caldă îi șterse obrajii de năvala lacrimilor ce izvorau din ochii ei azurii cum e cerul în luminat de ziuă. 
  
  
Așa cum se înțelesese cu Aurică, Veta împreună cu chirigiul Craioveanu traseră căruța cu loitre mari umplută cu fân la poarta olarului, să încarce marfa. Toate vasele pe care hotărâse femeia să le cumpere, pe rând și într-o ordine anume, fuseseră aduse și puse pe o loitră lângă căruță. Ca să se ostoiască, caii cu zăbalele scoase, ronțăiau grăunțele puse în săcuie, agățate de gâtul lor. 
  
Veta, urcată în zgăul căruței, le sprijinea și cu grijă le învelea și le așeza în fân. Dar mai întâi, fiecare vas era încercat și de ea să nu fie ciobit. Apoi le punea la ureche, le ciocănea cu degetul arătător și… după felul sunetului care trebuia să fie ca de clopot afla pe cele cu crăpături ascunse. În ulcioare sufla din răsputeri. Dacă nu ținea aerul, precis avea vreo plesnitură nevăzută. 
  
  
După mai bine de două săptămâni, Veta terminase de vândut marfa și umpluse toți sacii cu boabe de porumb și grâu. Pentru cei de acasă luase și vreo câteva lubenițe. Mândră de treaba ei, suită pe saci, se întoarseră acasă. Craioveanu, mișcând hățurile în mâini îndemna caii să meargă, obosiți de-atâta drum. Murgu, calul din dreapta oiștii, pierduse o potcoavă și da semne de șchiopătare. 
  
Ion C. Gociu 
  
  
Referinţă Bibliografică:
OLARUL AURICĂ AL MĂRGĂRETII / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2751, Anul VIII, 13 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!