CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





„JUGUL DIN GURA LUPOII” al doilea fragment
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CONTINUARE DIN EDIȚIA NR. 2645/20.03.2018 
  
AL DOIEA PĂCAT 
  
„Și mai am un mare păcat, părinte, pentru care nu mă ia… Și făcu o pauză să mai răsufle, că se înfunda când vorbea mai mult. Jugul din gura Lupoii, care a stat agățat atâția ani acolo, până a putrezit, a fost purtat de boii pe care eu i-am furat și i-am vândut în bâlci, la Vânju Mare… Iar se opri, parcă să-și ia avânt, și începu să tușească, dar își reveni mai apoi și continuă: …Mă întorceam de la o concentrare, că plecasem spre seară din târg și mergeam pe picioare și m-a prins ploaia pe drum, tocmai când am întrat în Șoseaua Mare, prin dreptul lui Covrig. Era noapte târziu și n-aveam unde mă scuti. Lumea se culcase și n-aveam la cine bate. Fiindcă trăsnea rău, am intrat în oborul cu șopru din Gura Lupoii. Vitele culcate gemeau de sătule și rumegau, iar ploaia răpăia pe acoperisul de șindrilă. În lumina fulgerelor, le-am numărat și erau patru: doi boi legați de iesle , o vacă și un vițel băgat în țarc. Simțeam că mă hodinesc după atâta drum și lipsă de acasă. Stătusem concentrat patru luni și n-aveam un ban. Nevastă-mea era acasă cu copilul al mare și muncea cu ziua pe mâncare. Nu știa că vin… Deodată, mi-a venit un gând rău, care începuse să mă frământe. Când s-a oprit ploaia, am sculat boii și i-am scos pe poartă și, ținându-i de funii, i-am mânat pe drumul Lupoii. Când am ajuns în fundul Lupoiței, ploaia se oprise, norii se risipeau și luna răsărea rotundă cât fundul căldării de făcut mămăligă. Am legat boii de coarne cu o funie și, mergând printre ei, am trecut pe Lupoița, peste dealul Bujorăscu și, când s-a luminat bine, eram la Broșteni. Într-o zi și două nopți, am ajuns la bâlci la Vânju Mare, unde i-am vândut... Păntilie mai trase iar un ropot de tuse. 
  
Am luat pe ei bani cât nu-mi venea să cred! Boii erau tineri, mari, grași și plăvani. Te ciupeau din ochi! Cel ce i-a cumpărat era măcelar și i-au plăcut cum arătau. Am mers cu el acasă și am stat lângă el până i-a tăiat, unde am fost bine omenit… 
  
Pieriseră și nu-i mai găsea nimeni, oricât i-ar fi căutat. De mulțumire față de afacerea făcută, cât am stat la el și l-am ajutat, mi-a dat să beau numai vin vechi și negru, ca păcura, cum pe la noi nu se face. Eram cel mai fericit om… 
  
M-am întors acasă după cinci zile bogat, dar nimeni nu știa de isprava mea. Am venit tot noaptea. Muierea când m-a văzut era mai mult decât bucuroasă că m-am întors sănătos de la armată. A doua zi, toți vecinii au venit la mine să mă întrebe cum a fost și ce-am făcut eu concentrat. A fost mare veselie și eu i-am omenit pe toți cu de toate, c-aveam o traistă plină de bunătăți, de s-au mirat de ce bine mi-a mers și ce mult m-am schimbat, numai în patru luni de armată!... Mai făcu o pauză să răsufle. 
  
Țineam banii în podul casei, într-o oală bine acoperită, pusă sub o cosoroabă, loc numai de mine cunoscut. Din ei mi-am făcut șoprul și uluca, de s-au mirat vecinii… de câți bani am câștigat prin muncă la concentrare, fiindcă așa le spusesem. 
  
Din cele povestite de muiere și de vecini, am auzit că pe un salcâm, stăpânul boilor furați a pus jugul și un blestem scris. Mi-am făcut drum fără nici o treabă și m-am oprit să-l căinez pe bietul om de ce necaz mare a dat peste el. Apoi, nu mai treceam pe acolo și niciodată n-am ridicat capul să văd ce scria pe scândura de sub jug. 
  
Mă prindeau frigurile, dar ce mai puteam face? Asta a fost, părinte!” 
  
Când popa se ridică să facă maslu, Măria coborî ușurel pe scară, se duse până la poartă pe care o deschise și o trânti să facă zgomot și apoi urcă din nou scara, vorbind singură ca să fie auzită că vine. Intră în casă și, ca și când n-ar fi știut nimic, se puse rezemată de perete, pasivă și încremenită, ascultând rugăciunile preotului. 
  
După cele ce auzise pentru prima dată în viața sa, nici preotului nu-i venea să creadă că tocmai acum la vârsta asta află o asemenea spovedanie. Nea Păntilie era un enoriaș gospodar și considerat printre cei mai cinstiți din sat și taina trebuia s-o păstreze numai pentru el, rugându-l pe Domnul să-l ierte pe vinovat, care până acum s-a arătat a fi bun și săritor să-l ajute pe cel ajuns la ananghie și cu credință în Dumnezeu. 
  
Știa ca toată lumea din comună și din împrejurimi despre furtul boilor, cu zeci de ani în urmă, dar nu și- a închipuit vreodată că lui i se va spovedi hoțul!... 
  
După popă, ieși din casă și Măria și, când acesta dădu să iasă în drum, îi spuse „Săru’ mâna, părinte!”, puse gujba la poartă și plecă la soru-sa, Veta, să-i povestească tot ce a auzit. (Va urma) 
  
Ion C. Gociu 
  
Referinţă Bibliografică:
„JUGUL DIN GURA LUPOII” al doilea fragment / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2649, Anul VIII, 02 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!