CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „ MAIA”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vizită incognito cu surpize  
  
……………………………………………………………………………...........................................................................................................................................................................  
  
Petre Mogoș, avea în faţa lui două fete tinere, frumoase, care erau colege la Conservator. În ciuda diferenţei de vârstă, pe oricare ar fi curtat-o dacă şi din partea lor ar fi primit un gest de acceptare. Acum, diferenţa de douăzeci de ani nu i se părea mare, deşi puteau să-i fie fiice. Văzându-le, bănui că Brânduşa îl place şi dorea să se întâlnească cu el.  
  
„Orice mă roagă şi pot… îi voi îndeplini dorinţa! Este ea ţigancă, dar este intelectuală, prea frumoasă, curată şi talentată, ca să nu o cunosc şi mai bine!” Era convins şi credea că este păcat să piardă o aşa ocazie ce-a dat peste el, rar întâlnită.  
  
- Domnu’ Petrică, am venit azi până aici că avem câteva ore libere. Eu doresc să ajung până la dumneavoastră acasă să vă aduc ceva şi nu ştiu unde staţi!... îi zise Brândușa, fiica lăeților de la Valea mare. Mâine sau poimâine sunteţi liber?  
  
„Hopa!... E clar”, gândi Petrică. „Ăsteia îi place de mine”…  
  
- Sigur că da! răspunse Petrică. Şi mâine seară că-i sâmbăta pot fi găsit acasă, sau unde doriţi dumneavoastră să ne vedem.  
  
- Acasă cred că-i mai bine, că putem discuta în voie, decise Brânduşa.  
  
Lui Petrică nu-i veni să creadă cele auzite! Aşa surpriză n-a mai avut până acum în viaţa lui! Să se invite şi să vină la el acasă din proprie iniţiativă o asemenea frumuseţe de fată, care precis era şi femeie experimentată în ale amorului! Cunoştea psihologia studentelor. Avusese multe colege care ştiau să se orienteze ca să le fie bine. Poate şi Brânduşa era la fel ca ele. Dar… chiar aşa din senin?  
  
Scoase din portmoneu o carte de vizită şi i-o înmână cu precizarea că „după ora 20.00 poate fi găsit la telefon, acasă!”  
  
Jovial, le salută pe cele două studente şi se retrase că „este aşteptat în secţie!”  
  
În sufletul său făcu un plan al unei seri minunate de amor cu o ţigancă de toată isprava! „Măcar să fie cum a fost şi cu Viorica! De data aceasta, am să mă pregătesc din timp cu de toate. Să fie din abundenţă! A mai rămas şi ceva whisky, am coniac şi votcă!  
  
Nu era îngrijorat de vreo farsă. Această fată o văzuse în curtea casei unde s-a născut. O ştia bine cine este şi cu ce se ocupă părinţii ei. Lăiaţă de şatră!  
  
*  
  
Era ora 19.50 când telefonul începu să sune. Când Petrică aştepta cu nerăbdare vizita lăiaţei Brânduşa, studentă la Conservator afară era răcoare şi cer senin. Ridică receptorul şi auzi ceea ce aştepta: vocea plăcută de femeie tânără.  
  
- Sunt în staţia de tramvai. Te aştept şi te rog vino să mă iei, că nu mă descurc! vorbi Brânduşa pe un ton intim, care-l derută și mai mult pe Petrică, aflat la celălalt capăt al firului.  
  
- Sigur că da! În câteva minute sunt acolo, sper să nu-ţi fie frig!  
  
- Hai, te aştept şi în plus sunt singură!  
  
*  
  
În lift, în plină lumină a becului cu neon, Petrică îşi privi de aproape musafira sosită din proprie iniţiativă. Îi simţea respiraţia şi mirosul de parfum discret folosit. Acum i se păru şi mai frumoasă decât în imaginea rămasă din curtea casei de la Valea Mare. Purta o rochie de seară, nu din acelea viu colorate. Avea ceva distins în trăsăturile ei. Nu i se vedea nimic a fi ţigănesc. Nici ţinuta nu mai era în culori ţipătoare. Acum, era convins că-i orice, numai ţigancă nu!  
  
„Asta nu-i ţigancă, cum nu sunt eu popă!” gândi Petrică, când liftul se oprise deja la etajul cinci. Cinci etaje nu vorbiseră. Fiecare îşi studia partenerul. Uşile se deschiseră automat şi automat vorbi şi el:  
  
- Domnişoară, aici coborâm!  
  
- Îmi place blocul, remarcă Brânduşa. Puţine sunt ca acesta.  
  
Dintr-un mănunchi de chei, Petrică alese pe cea potrivită şi deschise uşa apartamentului. Pătrunse înainte ca să aprindă luminile şi după el musafira, care, degajată şi cu admiraţie, vorbea tot timpul.  
  
În sufragerie, masa era aranjată ca într-un separeu intim de restaurant. Brânduşa îi ceru permisiunea să-i vadă locuinţa şi, neaşteptând răspunsul, plecă prin încăperi de una singură, iar el găsi de cuviinţă să guste din tăria pregătită, cu gândul la norocul ce a dat peste el şi ce va urma în acea seară mirifică.  
  
*  
  
Petrică se aprovizionase cu mâncare, aşa cum făcea de-atâtea ori când era vizitat de câte o femeie. Băuturi bune avea. Pentru seara aceasta, se străduise ca surprizele culinare să fie din cele mai alese. Făcuse acest lucru cu intenţie. Dorea să-şi epateze misterioasa musafiră, o ţigancă stilată, tânăra şi frumoasă, care din proprie iniţiativă venise să-i treacă pragul.  
  
Ce credea… şi ce-a ieşit!  
  
Când scotea dopul de la sticla de coniac Zarea de cinci stele, Petrică se gândea cum s-o ademenească să bea mai mult ca s-o îmbete pe Brânduşa, care, stând în faţa lui, îl urmărea atentă şi cu privirea radioasă. „Dacă n-o vrea să mai bea coniac, o voi îmbia cu Merlot şi insist până o dau gata! Femeile băute uită unde sunt, uită şi de pudoare şi fac orice! Câte au venit la mine, pentru asta au venit! Cu Viorica am băut până ne-am matolit!”  
  
A umplut cât trebuia paharele glazurate, le-a agăţat de margine câte o feliuţă de lămâie şi s-au ridicat amândoi în picioare, pentru ciocnit.  
  
- Noroc şi bine ai venit! grăi Petrică, aţintindu-şi privirea direct în ochii ei, azurii ca cerul zilelor de toamnă.  
  
- Noroc şi bine ne-am întâlnit în casa ta!  
  
Duseră paharele la gură, inspirară mirosul plăcut al coniacului de cinci stele, gustară delicat din cupe şi Brânduşa mai zise:  
  
- Vai, ce frumos apartament ai! Ferice de soţia ta! Unde-i plecată, de nu-i acasă?  
  
- N-am soţie, locuiesc singur.  
  
- Şi nu-ţi este urât în atâta hogerie?...  
  
- Nu!... Mai am câte un prieten care mă vizitează.  
  
- Numai prieteni, sau şi prietene?  
  
- Şi prieteni, şi câte o prietenă, dar mai rar. Aşa cum venişi tu acum. Bine ai venit în casa mea! Te asigur că n-ai greşit şi n-o să regreţi! Am bunul simţ şi pe cel al măsurii să respect onoarea şi dorinţele femeii. Fiindcă eşti mai tânără, tu hotărăşti totul… Noroc!... Şi întinse paharul spre ea.  
  
- Eu venii la tine ca o soră mai mică!...  
  
Petrică amuţi. Ce putea înţelege din vorbele astea? Ce gândea până acum şi ce i-a fost dat să audă dintr-o dată! Ce înseamnă misterul acesta? Ce vrea fata asta să zică? Adică… ea este sora mea? De unde şi până unde? Cred că-i o confuzie din partea ei. Sau poate-i o glumă?  
  
- Să-mi trăieşti, frăţiore! Şi cu o vădită candoare în priviri întinse din nou paharul să mai ciocnească o dată. Clinchetul de cristal al paharelor sparse tăcerea ce se lăsase. După 30 de ani, închidem un capitol de istorie şi mister al tatălui nostru. Am intrat în casa ta ca la un frate mai mare. Dacă te-ai gândit la altceva, nu te condamn, că eşti şi te comporţi ca un bărbat şi mai eşti şi singur, şi divorţat!  
  
Ion C. Gociu  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „ MAIA” / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2526, Anul VII, 30 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!