CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  





DE CE, DOAMNE?!… (CONFESIUNE CĂTRE UN PRIETEN RĂBDĂTOR)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: "Întâmplarea e cel mai tainic și mai iscusit meșter al lui Dumnezeu" (M. Sadoveanu)  
 
*  
 
„Doamne, cum e posibil, când Te știm expresia absolută a Bunătății, a Mărinimiei, să lași morții libertatea de a dispune de vieți nevinovate, ori nicidecum pasibile de fapte atât de compatibile cu năprasnica pedeapsă?!”  
 
Ai auzit, stimate prieten, de o astfel de strigare sfâșietoare la Cer sau o formulare aproximativă? Se-ntâmplă-n jurul nostru atâtea drame, chiar tragedii în înțelesul cel mai dur – vezi moartea recentă a celor nouă oameni tineri și harnici, chiar în Sfânta Zi a Paștelui -, încât întrebarea retorică de mai sus a devenit la fel de validă în notorietate cu exclamația consensuală a lui Friedrich Nietzsche: „Dumnezeu a murit!”.  
 
Eu, muritorului de rând, expus oricând – și, ca „om din popor”, mai abitir vulnerabil - la situația de a-L invoca pe Dumnezeu în formulări interogative echivalente cu întrebarea deja reprodusă, mă întreb, empatic cu emițătorii cuvintelor născute din durere, am a aștepta vreun răspuns de la Titularul vocativului din interogația introductivă?  
 
Iar declarându-mă om de rând - și mai ales acum, la bătrânețe -, eu n-am nicio cale deschisă spre a deveni ateu. Asta înseamnă că, în loc de invocata întrebare, n-am să-mi spun nicidecum că, de vreme ce „Dumnezeu a murit”, ce noimă ar mai avea să întreb? Prin urmare, aș căuta cu năduf răspunsul la amintita întrebare: „De ce, Doamne?!...”  
 
Desigur, m-aș lăsa „pe mâna” altor căutători de răspuns, căci mie mi-i confirmat doar meșteșugul de a pune întrebări, nu și acela de a găsi răspunsuri.  
 
Și iată „pe mâna” cui mă las.  
 
Întrebarea asta, dragă prietene, își va fi pus-o (de vreme ce a și găsit răspunsul la ea) și un muritor deloc „de rând”, pe care-l știu ca pe un înțelept al veacului său, dar considerat de unii un înțelept al veacurilor dinainte și de după el. E drept însă că el și-a pus întrebarea pe când era încă în plină tinerețe, înainte de a fi numit, de pe la vârstă de cincizeci de ani, „un patriarh al culturii românești”.  
 
Și iată cum îmbină el fantasticul (căci raportul nostru cu Cerul nu-i chip să fie vreodată altfel), cu realitatea condiției noastre de muritori.  
 
Desigur nici el, înțeleptul cel care „a impus o viziune românească asupra vieții” – da, de Mihail Sadoveanu e vorba – n-a primit, firește, răspunsul la întrebare în mod direct, ci prin intermediari: eul său vizionar, arhanghelul Mihail și părintele pustnic Ieronim (ultimii doi, plăsmuiri ale vizionarului).  
 
Părintele Ieronim trebuia odată și-odată să știe a spune credincioșilor că „Întâmplările nu-s de tot oarbe, precum cred pământenii.” Pentru asta, Tatăl Ceresc l-a trimis pe arhanghel la sălașul pustnicului ca să-i dovedească zicerea. L-a luat îngerul cu el prin lume și i-a arătat că nimic din ce-i va intermedia lui trimisul Domnului nu e fără noimă.  
 
Și în zorii unei zile, după omenoasa găzduire peste noapte de către un om bun la suflet, îngerul i-a furat cupa aurită în care a fost cinstit cu vin ales. Într-un alt început de zi, arhanghelul a dat foc casei unui om sărac, ce le fusese și el gazdă primitoare, după modestia condiției sale de nevoiaș. Și la împotrivirea și mirarea preacuviosului pustnic, îngerul nu avea decât un singur răspuns: ”Așa e voia Domnului!”. A urmat apoi înecarea (Doamne!) unui prunc în apele învolburate ale râului din preajmă. Iar la această a treia nelegiuire, părintele Ieronim era gata să moară sugrumat de propriul strigăt de indignare și de opoziție asupra făptașului coborât din Ceruri.  
 
Arhanghelul, în sfârșit pune capăt suferinței și nedumeririi bietului martor, dând înțeles faptelor sale, după puterea de cuprindere a minții omenești. Cupa furată era "dăruită" cu vicleșug de un vecin spre a-l ucide pe omul cel bun, gazda cea ospitalieră, cu otrava insinuată în spoiala de aur. Incendierea casei era condiția ca oropsitul soartei să poată descoperi o comoară îngropată sub coliba sa, iar moartea precoce a copilului înecat avea să împiedice creșterea unui fiu criminal, potențialul ucigaș al părinților săi.  
 
Și la acest rezumat (după „O poveste de sărbători”), însăilare vitregită sever de frumusețea detaliilor de filigran ieșite din condeiul Maestrului, mai am de adăugat, prietene răbdător ce-mi ești (sau îmi poți fi), că de mă vei socoti un inocent bătrân, încă subjugat de povești, n-am a mă supăra pe dumneata. Căci eu, în răspunsuri „verosimile”, „de laborator” n-am a fi interesat, când e vorba de unele taine legate de… viață și moarte.  
 
Referinţă Bibliografică:
DE CE, DOAMNE?!… (CONFESIUNE CĂTRE UN PRIETEN RĂBDĂTOR) / Gheorghe Pârlea : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2660, Anul VIII, 13 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Pârlea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!