CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Pamflet >  



TU CU CINE AI FOST ÎN CLASĂ? (SAU: O FISURĂ AMNEZICĂ, CUSUTĂ CU UN ZVÂC DE MEMORIE, TAMAN DE CRĂCIUN)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La Crăciunul abia lăsat să treacă, m-am aflat la Bacău, ca să petrec Sărbătoarea Nașterii Domnului împreună cu fiica mea cea mai mare. A fost o premieră familială, căci nu se mai întâmplase să-și aibă părintii, de Crăciun, în gospodăria ei, întemeiată hăt cu decenii in urmă. Un sătean cu stagiul meu rustic și cu tabieturile înrădăcinate, numai „cu arcanul” mai poate fi adus la oraș pentru o zi-două.  
 
Un coleg de la Târgu Neamț, aflând unde sunt, îmi intermediază prin telefon, ca pe o surpriză închipuită sub Pomul de Crăciun, o vizită la un cuplu de buni colegi de Pedagogică, stabilit de puțin timp în orașul lui Bacovia. Se vede bine că foștii mei colegi, acum băcăuani, nu suferă de fobia mea, căci, cu un an în urmă, au părăsit definitiv satul în care si-au crescut copiii, spre a fi măcar în preajma unuia dintre ei.  
 
Și ca să aveți imaginea sumară a personajelor acestei întâmplări, considerați că și gazdele, și vizitatorii suntem pensionari cu acte în regulă și, implicit, purtând cu demnitate „efigia” bătrâneții (să mă ierte doamnele în cauză – soțiile, firește – că am „dat din casă” ceea ce dumnealor, îndeobște, țin ”la secret”!).  
 
Și apropo de uzura produsă de dușmanii vârstei înaintate (iată că am dres-o, găsind pentru „bătrânețe” un substitut mai blând), începem imediat, ignorând gustările ce musteau în colesterol, să ne testăm zona aceea vulnerabilă a ființei noastre, care, cu timpul, cam… adoarme – pardon! dacă vă duce gândul la cine știe ce neputință, căci eu mă refer strict la… memorie.  
 
Și vorbind noi despre una, despre alta din trecutul nostru îndepărtat (ei, nu chiar de la 1848, ci de cu o sută de ani mai încoace), ajungem la concluzia că, totuși, mult prețuita „mansardă” a fiecăruia dintre noi încă nu are grav afectat luciul părții mobilate. Asta, mai ales când am conturat aproximativ portretele colegilor de care ne-am despărțit în 1969 și ne-am mai revăzut (ori nu) la întâlnirile jubiliare ale absolvirii. Dar sincopele de memorie s-au evidențiat brutal când consoartele noastre (nota bene: nu noi, consorții, ci… dumnealor) încercau, cu lăcomie, să înnoade cap-la-cap toate segmentele rupte ale firului Ariadnei. Prea îndrăznețe, totuși! Nu-i așa?  
 
Intrase în acest exercițiu „de capacitate” al soțiilor noastre și un segment de școală precedent transferului (în anul școlar 1965-1966) de la Liceul (teoretic) „C. Burcă” din Pașcani, la celebra „Bastilie” din Bârlad, clădirea-mamut unde funcționa și școala cu profil pedagogic, trecută prin ciurul și dârmonul reformelor, legat (între altele) de durată și denumire. Și rememorarea n-a curs deloc lin, ca un râu de câmpie.  
 
Declicurile conexiunilor ce răspund de memorie pălesc însă uneori în fața unor puseuri revelatoare de aducere aminte. Iată un exemplu edificator, întâmplat însoțitoarelor noastre aflate în acest gen de „probă”, după peste o jumătate de veac amnezic. La liceul pășcănean, unde parcurseseră doi ani și două trimestre, până la transfer, fostele colege nu știau una de altă. Pentru asemenea situație impardonabilă formulaseră ele argumente încă de pe când uceniceau la misia de dăscălițe, anume că la Pașcani e musai că vor fi fost în clase paralele și că niciuna dintre ele nu avea aura de vedetă, ca să sară în ochii privitorului și să-i rămână numaidecât pe retină.  
 
Dar să vezi cât de acaparate de jocul rememorării nostalgice au devenit simpaticele doamne, căci, după ce isprăviră cu inventarierea colegilor bârlădeni, încep a „treace în revistă” și colegii de la liceul pășcănean. Desigur, încercarea era mult mai grea, intrând acum și mai adânc în codrii memoriei. Și… să te ții de urechi, nu glumă, la gâlceava ce a urmat: „Nu, că fata asta era în clasa mea!” „Ba într-a mea!” „Nu, că băiatul ăsta era în clasă cu mine!” „Ba cu mine!”.  
 
Și cât credeți că a ținut episodul acesta gureș? Cam cât durează strigarea catalogului, cu tot cu timpii dedicați disputării fiecărui titular al închipuitului catastif, inclusiv profesorii și dirigintele. Iată și… concluzia, formulată exploziv și simultan, ca în fața unei epifanii, de către cele două competitoare ale concursului ad-hoc de rememorare: „O, Doamne!... Noi, la Pașcani, am fost în aceeași clasă – și aflăm asta abia acum! ”  
 
Și expresia entuziastă de pe chipul consoartelor noastre, determinată de descoperirea acestei Americi biografice, și-a schimbat repede mesajul, căci a urmat un epilog dezamăgitor: „Și totuși… eu nu-mi amintesc de tine!” „Nici eu, de tine!”…  
 
Să nu ne mirăm. Știm cu toții o vorbă celebră: „orice minune ține doar… trei zile”.  
 
(Dedic acest exercițiu, cu prețuire colegială, Licăi și lui Mihai Popovici.)  
 
Referinţă Bibliografică:
TU CU CINE AI FOST ÎN CLASĂ? (SAU: O FISURĂ AMNEZICĂ, CUSUTĂ CU UN ZVÂC DE MEMORIE, TAMAN DE CRĂCIUN) / Gheorghe Pârlea : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2555, Anul VII, 29 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Pârlea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!