CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Omagiu >  


Autor: George Roca         Publicat în: Ediţia nr. 2588 din 31 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

George ROCA - POEME PENTRU ROMÂNIA 100

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LIRICA ROMANEASCA A ZAPEZII  
 
 
Azi, de când m-am trezit  
sunt copleşit de-atâta bucurie,  
e totul alb afară şi ninge,  
ninge cu poezie!  
 
Stau în zăpadă singur  
şi norii cern încet  
versuri, lirică dulce,  
din suflet de poet.  
 
Un fulg e Eminescu,  
altul Alecsandri,  
Coşbuc, Blaga şi Labiş  
şi câţi oare-or mai fi?  
 
Pe-o mânecă Arghezi,  
căzut lângă Sorescu,  
pe-un umăr Cincinat,  
Cusin şi Păunescu.  
 
S-au prins cu toţi de mână  
parcă dansează-o horă,  
Ţepelea şi Nichita,  
au Blandiana – soră!  
 
Stau toţi în armonie,  
Dinescu, Fruntelată,  
Astaloş, Ivănescu,  
şi nimeni nu se ceartă.  
 
Totu-mi pare feeric  
În dulcea Românie  
fiindca aici şi iarna  
murmură poezie!  
 
 
 
ŢARA MEA  
 
Individul uitându-se la mine cu o privire curioasă,  
îmi puse întrebarea:  
- De unde eşti?  
- Din România, răspunsei eu cu o jumătate de voce.  
- Rumeiniaaa! pronunţa el, corectându-mă.  
- Da...  
- Lăsa-mă sa ghicesc, spuse el...  
- Desigur!  
- Aaa… America de Sud! exclama el mândru.  
- Nu! Europa, replicai eu abia şoptit…  
- Europa? Europa! strigă luminându-se la faţă…  
- Daaaa!  
- Evrika! Rusia… Cortina de Fier!  
 
Intrigat, supărat, cu un oftat,  
încep sa-i zic şi să-i explic:  
„Pe-un picior de plai,  
Pe-o gură de rai..."  
 
Omul curios, puţin mai serios,  
mă măsoară tot,  
uitându-se la mine ca la un animal ciudat:  
- Nastasi, Comaneci, Drachiula!  
- Da, da, da! spun eu uşurat,  
dar totuşi foarte deprimat,  
căci dezinteresat,  
omul mi-a întors dosul şi a plecat…  
 
Cu unsprezece ani înaintea terminării secolul XX,  
unui român îi curg lacrimile  
pe o stradă din Sydney, Australia!  
 
Aici Reuter, UPI,  
Associated Press,  
TIMIŞOARA,  
Bucureşti,  
România…  
Revoluţie!  
 
Ziua de Crăciun 1989  
ne-a adus puţina revoluţie,  
mulţi, mulţi morţi,  
multa durere în suflet,  
multe speranţe  
şi a aflat lumea de noi,  
de R-O-M-Â-N-I-A!  
 
 
EMINESCU  
 
Într-o dimineaţa,  
Dumnezeu  
s-a sculat vesel şi binedispus!  
A închis vântul în cămară,  
a alungat norii,  
a scos din priză fulgerele şi tunetele,  
a oprit cutremurele şi valurile  
şi a stins focul sub cazanele vulcanilor!  
 
În ziua aceea nu se făceau războinici,  
nici terorişti, nici mercenari…  
 
Dumnezeu avea nevoie de  
linişte şi pace!  
Venise vremea să împartă  
meseriile la români!  
 
Pe Brâncuşi l-a făcut pietrar,  
pe Ţiriac, jucător de tenis,  
pe Vlaicu, zburător,  
pe Grigorescu, zugrav,  
pe Enescu, muzicant,  
pe Hagi, fotbalist.  
 
N-a uitat-o nici pe doamna Aslan,  
nici pe domnişoara Comăneci…  
N-a uitat pe nimeni!  
 
A tot lucrat pân’ la sfârşitul zilei,  
ca să-i mulţumească pe toţi!  
 
Spre seară,  
la lumina luceferilor,  
pentru a-şi desăvârşi lucrarea,  
a creat poetul,  
pe Eminescu!  
 
 
 
Plecaşi şi dumneata spre ceruri
Să-l întâlneşti pe bădiţa Mihai
Acolo sus sunt mulţi poeţi de faimă
Şi barzi şi muze şi îngeri... în alai !

Îi vei găsi pe Cezar şi Nichita,
Alături de Alecsandri cel blând
Pe Goga, pe Coşbuc, pe Labiş
Şi mulţi ce scris-au „ghiersuri” pe Pământ.

Te va întâmpina şi Carmen Sylva
Regescul vers să-ţi spună pe-ndelete
Iar Bolliac şi doamna Mite Kremnitz
Vor declama rondeluri şi sonete.

Cu fraţii Văcăreşti când vei da mâna
Te-or saluta cu ochii înlăcrimaţi
Şi ziceţi-or duios din alaută
Imnul poeţilor... demult plecaţi.

Romanţa despre plopii fără soţ
Pe muzica bătrânului Şorban
Ţi-o vor cânta suav un cor de îngeri
Şi Veronica Micle la pian.

Vei sta-ntre Calliope şi Erato
La hora celor nouă muze
Iar prea-sfioasele nimfe Camene
Te-or săruta pe frunte cu a lor buze.

Poate Bacovia e dus la templu
Să inspecteze-n hruba cu păcat
Sicriele de plumb şi smoală
A epigonilor ce vor pleca spre iad.

Acolo sus e veşnic primăvară
Şi s-a deschis pentru poeţi tot ceru'
Te-aşteaptă ingerii şi Domnul
Cu bucurii... dragă Grigore Vieru !

Iar noi, care-am rămas acasă
Atâta timp cât vom mai fi pe lume
O să purtăm în inimă şi-n suflet,
Cu dragoste, al tău ilustru nume.  
 
 
 
VISE  
 
În noaptea de Revelion a anului 1999  
au fost date lovituri de stat în toate ţările lumii!  
Au căzut guvernele de stânga,  
de dreapta şi de mijloc,  
iar împreună cu ele au dispărut şi politicienii!  
Controversatul nou mileniu a început ciudat!  
 
Nimeni nu mai vroia să facă politică!  
Nimeni nu mai vroia războaie!  
Nimeni nu mai vroia să domine sau să subjuge!  
Nimeni nu mai era rasist, nici naţionalist!  
Nimeni nu mai era de roşu, nici de verde!  
Nimeni nu mai era supărat!  
Dispăruseră laboratoarele de făcut SIDA,  
dispăruseră conflictele teritoriale,  
dispăruseră disensiunile,  
dispăruseră teroriştii,  
dispăruseră bombele atomice,  
dispăruse poluarea,  
dispăruse chiar şi efectul de seră!  
 
Scuturile au fost transformate în gonguri de teatru.  
Lăncile înfipte în pămant  
au fost făcute araci pentru viţa de vie!  
Din rachetele dezamorsate  
s-au făcut tuburi gigantice de orgă!  
Praful de puşcă a fost pus în loc de sare  
pe coada reptilelor politice…  
În fruntea guvernelor au ajuns  
cântăreţii şi muzicanţii!  
 
Americanii,  
cât era ziulica de mare, dansau,  
dansau pe ritmul îndrăcit al rock-and-roll-ului  
împreună cu graţioşii lor vecini,  
mexicanii şi canadienii!  
 
Ruşii,  
competitivi şi ei pe piaţa mondială,  
nu se lăsau nici ei mai prejos,  
invitând elegant fraţii ucraineni,  
la o petrecere cu vodkă şi kazacioc!  
 
Românii  
dansau periniţa, din zori şi până-n seară  
cu simpaticii maghiari, care, ospitalieri  
ca întotdeauna, îi învitau la o cină cu gulaş  
şi unde le cântau la ureche  
ceardaşuri vechi din pustă…  
 
Bulgarii,  
care nu aveau un dans naţional bine definit  
au cumpărat de la români  
drepturile de autor ale Căluşarilor”  
şi de atunci se zbenguie cu clopoţei la picioare  
avându-i ca instructori de dans  
pe simpaticii cadrilaterieni!  
 
Croaţii au cumpărat „Alunelu”  
deoarece pierduseră sârba!  
Arabii îşi unduiau şoldurile  
pe ritmuri de „Hava naghila”!  
 
Grecii erau într-un buzuki continuu,  
spanioli în fandango,  
italienii în serenade,  
nemţii cu fanfara…  
Doar francezii erau singurii  
care se mai ţineau de cancanuri!  
 
Lumea era foarte obosită,  
dar optimistă,  
veselă,  
ospitalieră şi bună!  
 
Stresul a fost închis într-o capsulă spaţială  
şi expediat într-un punct negru,  
undeva în univers!  
 
Şi totuşi se auzea un oftat,  
un oftat comun a peste  
un miliard de oameni...  
 
Erau fraţii chinezi!  
Oftau!  
Oftau după olimpiada  
a cărei gazdă ar fi trebuit să fie!  
Jocurile Olimpice din anul 2000!  
Olimpiada de la Sydney!  
 
 
AMBIGUITATE  
 
La olimpiadă am descoperit  
că în pieptul meu bat două inimi!  
 
În partea dreaptă am o inimă  
care bate ca ceasul,  
ceasul din Turnul Poştei,  
Turnul Poştei din Martin Place,  
Martin Place,  
faimoasa piaţă publică din city,  
Sydney City,  
cel mai vechi oraş  
al bătrânului continent australian!  
 
Cealaltă inimă,  
cea din stânga,  
bate şi ea ciudat,  
bate ca toaca Mitropoliei,  
a mitropoliei din Bucureşti,  
bineînţeles!  
Bucureşti,  
capitala ţării unde m-am născut.  
România!  
România... Europa!  
Asta aşa,  
ca o explicaţie,  
pentru inculţi  
şi politicieni,  
ca să ştie şi domniile lor  
unde este situată România!  
 
Inima din dreapta  
mi-a vestit aseară  
că frumosul Sydney  
este câştigătorul…  
 
Ah, domnule Samaranch,  
ne-ai creat emoţii!  
„…and the winner is… Sydney!”  
Uraaa!  
Sydney este câştigătorul şi organizatorul  
Jocurilor Olimpice ale anului 2000!  
 
Solii noştri australieni  
au luptat vitejeşte  
pe baricada monegască!  
Am fost uniţi cu toţii,  
am plâns cu toţii în emoţiile aşteptării.  
 
Nici până acum  
nu mi s-a uscat lacrima,  
lacrima din colţul ochiului drept,  
lacrima bucuriei,  
a triumfului şi a victoriei!  
 
Cealaltă inimă,  
cea cu toaca,  
îmi aduce aminte  
de cântecele strămoşilor mei daci…  
Şi atunci,  
mă cuprinde o dulce trădare,  
care mă face...  
să dau o fugă după colţ  
şi să fur,  
să fur o jumătate de olimpiadă,  
s-o indes într-o traistă de tort  
şi s-o trimit în dar românilor!  
Chiar dacă nu au luptat pentru ea,  
chiar dacă nu au cerut-o,  
chiar dacă nu au visat-o!  
Sunt sigur că vor fi fericiţi  
şi se vor bucura din toată inima!  
 
Sunt convins  
că nici aussies*,  
ozii ăştia buni  
nu-i vor certa pe vlahi  
că le-au furat  
o jumătate de olimpiadă!  
Niciodată,  
nici ozii,  
nici vlahii,  
nu au bătut pe nimeni!  
 
În anul 2000  
îşi vor da mâna  
românii cu australienii  
şi toată lumea va fi a mea!  
 
Atunci,  
cele două inimi se vor uni,  
atunci,  
voi putea muri liniştit…  
Doar tot se zice  
că odată cu noul mileniu,  
vine sfârşitul lumii!  
---------  
*aussies, diminutiv argotic local al poporului australian  
Referinţă Bibliografică:
George ROCA - POEME PENTRU ROMÂNIA 100 / George Roca : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2588, Anul VIII, 31 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 George Roca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Roca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!