CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Interviuri >  


Autor: George Roca         Publicat în: Ediţia nr. 2445 din 10 septembrie 2017        Toate Articolele Autorului

George ROCA - INTERVIU CU DL. GEORGE SMARANDACHE - SCRIITOR, DRAMATURG ŞI PROMOTOR CULTURAL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
George ROCA: Recent am făcut o vizită la Auckland, Noua Zeelandă, cu ocazia unui eveniment cultural organizat de Ambasada Română din această ţară. Am întâlnit români-neozeelandezi care mi-au comunicat că aţi lăsat acolo urme adânci - pozitive, desigur - prin evenimentele artistice pe care le-aţi organizat în 2014 pentru comunitatea românească stabilită în această ţară. Şi în prezent se mai vorbeşte despre „Măgura”, piesă de teatru, al cărei dramaturg sunteţi... despre dumneavoastră, talentatul Claudiu Bleonţ, şi restul actorilor... Le-a rămas atât de dragă acesta „Măgura” încât a fost înfiinţată o trupă de teatru a românilor de acolo, cu acelaşi nume. Trupă de amatori, dar care tind spre profesionism! Câteva amănunte vă rog.  
 
George SMARANDACHE: Am ajuns la Auckland la invitaţia Asociaţiei Culturale Româneşti „Doina”. Noua Zeelandă este locul din această lume de care, efectiv, m-am îndrăgostit. Pe oriunde am fost nu m-am simţit aşa de bine ca acolo. Din prima dimineaţă, după ce mi-am revenit după schimbarea de fus orar, am avut sentimentul că sunt acasă. Verdeaţă multă din jur, liniştea profundă, casele cochete şi la un singur nivel, majoritatea, îmi creau senzaţia că mă aflu undeva, în timp, în satul meu natal, doar cu o altă configuraţie arhitecturală! Acesta a fost sentimentul pe care l-am trăit...  
 
George ROCA: Aţi organizat multe proiecte culturale şi aţi dus numele României în diverse zone ale globului. După cum ştiţi, în decembrie de Ziua Naţională a României, la Camberra, capitala Australiei, s-a desfăşurat, sub patronajul Ambasadei României în Australia „Gala geniilor la antipozi”. Totodată în aceste zile, la Auckland, Noua Zeelandă s-a ţinut „Festivalul geniului românesc”, ediţia a II-a. La ambele evenimente s-a vorbit despre dumneavoastră, despre piesa de teatru „Măgura” care se pare, după cum am relatat mai sus, că a lăsat o amprentă deosebit de importantă în acel loc îndepartat! Cum a fost pentru dumneavoastră această experienţă culturală din Noua Zeelandă?  
 
George SMARANDACHE: Nu este simplu să faci un proiect cultural, să obţii finanţarea, să-l pui în practică, să obţii rezultatele scontate şi apoi să-l prezinţi spectatorilor. Ba, să-l mai iei şi în spinare şi să alergi cu el la Antipozi! Este o responsabilitate pe care ţi-o asumi şi trebuie să lucrezi la standarde ridicate, având în vedere faptul că este vorba de valori naţionale pe care să le etalezi cât mai autentic şi mai convingător pentru interlocutori. Adevărul este că noi, românii, avem cu ce să ne mândrim şi trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putinţă să promovăm aceste nestemate culturale şi totodată să le conservăm pentru generaţiile ce vor urma.  
 
George ROCA: Şi totuşi v-aţi luat inima in dinţi şi v-aţi încumetat să vă avântaţi în neant… acolo la capătul pământului!?  
 
George SMARANDACHE: Am pornit la drum cu bunul meu prieten, actorul Claudiu Bleonţ, urmând să participăm la Festivalul Tradiţiilor Româneşti, organizat de Asociaţia Culturală „Doina” din Auckland. Drumul nu a fost uşor, având în vedere distanţa pe care am parcurs-o până la destinaţie. Faptul că am făcut escală câteva zile în Hong Kong şi ne-am permis să-l mai şi vizităm, cel puţin pentru mine a fost benefică, neavând probleme prea mari cu schimbarea de fusuri ore. În schimb, la întoarcerea în ţară, mi-au trebuit două săptămâni să mă reacomodez şi să îmi revin la normalitate.  
 
George ROCA: Corect! De câte ori revin în România din Australia simt şi eu pe „propria-mi piele” aceste schimbări create de diferenţa dintre fusurile orare… Să dăm o explicaţie mai detaliată şi cititorilor noştri! După cum ne informează Wikipedia: „Un fus orar este o zonă pe Pământ în care este legal în vigoare aceeaşi oră (acelaşi timp). Timpul aflat legal în vigoare într-un anumit loc este numit timp legal, oră legală, oră oficială sau, uneori, timp standard sau oră locală… Fiecare fus orar are asociat un meridian numit meridianul central al fusului orar. Toate punctele încadrate într-un fus orar au ca timp legal timpul civil al meridianului central al fusului orar respectiv” Diferenţa dintre România şi Noua Zeelandă este de 9 ore, atunci când acolo se aplică ora de iarnă (în România fiind vară) şi de 11 ore atunci când acolo începe vara! Aceste diferenţe afectează destul de puternic organismul omenesc, în special prin privarea de somn pe timpul nopţii pentru câteva zile. Continuaţi vă rog!  
 
George SMARANDACHE: Ajungând la Auckland totul a fost perfect! Oameni deosebiţi şi primitori, începând cu gazdele, Adina Giurgiu şi Cristi Giurgiu; Delia şi Geani Giurgiu, apoi Lucreţia şi Cristi Macoviciuc, Laura şi Gigi Axinte Iugan, Irina şi Tim Pegler, Dragoş Radu şi mulţi alţi de care voi vorbi pe parcurs, oameni inimoşi care s-au alăturat proiectului nostru. Aşadar, plecasem la invitaţia românilor din acea comunitate pentru a pune în scene o piesă de teatru, pentru aceasta şi autenticitatea mesajului pe care doream să-l transmitem publicului era musai să fie totul cât mai aproape de realitate şi autenticitate. Astfel am plecat la noi cu toate elementele de decor şi recuzită, cărând în geamantane 12 costume populare autentice închiriate de la tanti Alexandrina Olga Filip din Cezieni, Olt, vestită ca meşter popular. Pentru că în interpretarea rolului său, Claudiu purta un băţ, nu s-a desprins de el doar în orele în care acesta a fost îmbarcat în calele avioanelor care ne transportau, însă la vama din Auckland s-a dovedit a fi o problemă, atât băţul cât şi câteva elemente din recuzită, respectiv: o căruţă în miniatură, câteva linguri cioplite şi două ploşti de vin (goale), toate confecţionate din lemn. Ni s-a spus de la vamă că este interzisă introducerea de produse din lemn pe teritoriul Noii Zeelande pentru a se evita infestarea faunei cu posibilii dăunători. Cu chiu cu vai şi după un anumit timp de verificări la biroul de emigrări, ne-au permis să trecem cu materialele şi ne-am întâlnit, în aeroport cu Adina şi Cristi Giurgiu. Nu doream altceva decât un duş reconfortant şi o pernă moale pe care să-mi aşez capul. Ne-am îmbarcat în maşina gazdelor şi am plecat către casa acestora... unde am avut parte de un somn luuuung şi odihnitor! Era şi cazul după atâtea ore lungi de zbor…  
 
George ROCA: Cum au decurs activităţile, având în vedere că veniserăţi cu intenţia de a constitui o trupă de teatru cu oameni care, în marea lor majoritate, nu mai urcaseră niciodată pe o scenă?  
 
George SMARANDACHE: Claudiu Bleonţ urma să selecteze persoanele cele mai potrivite pentru a realiza piesa! El avea calitatea şi de actor şi de regizor. Claudiu se cunoştea cu familia Giurgiu deoarece cu câţiva ani în urmă fusese invitat împreună cu Magda Catone la Auckland. Răpus de oboseală, eu m-am retras în camera în care fusesem repartizat de Adina să locuiesc o perioadă de timp. Am făcut un duş, mi-am pus pijamalele, m-am pus pe pat şi mi s-a rupt filmul. Am adormit instantaneu. Dimineaţa m-am trezit primul şi am urcat în living unde deja mirosea a cafea caldă! L-am găsit pe Cristi citind ştiri pe calculator. Am discutat puţin şi mai apoi a apărut şi Claudiu. Rolul pe care îl interpreta în piesa „Măgura” trebuia să fie a unui oltean cu plete şi cu mustaţă! Apariţia lui Claudiu în living m-a făcut să-mi dispară şi ultima umbră de somn de pe chip. Din pletosul cu mustaţă de care mă despărţisem cu o seară înainte pentru a merge la somn, acum vedeam un tip chel şi spân! Am rămas bouche bée! După ce plecasem în camera mea pentru a mă arunca în braţele lui Morfeu, Cristi şi Claudiu descoperiseră prin cămară câteva sticle cu vin… care rămaseră intacte de la ultima vizită a lui Claudiu în Noua Zeelandă. Această descoperire miraculoasă îi determinase să golească prieteneşte câteva dintre ele, fapt care i-a sporit imaginaţia lui Claudiu al nostru, care a realizat că gazda noastră Cristi… era tuns foarte scurt, fapt care îl făcea (şi) mai trendy. Aşa că a hotărât şi domnia sa să scape de podoaba capilară şi facială. Deci, ras pe cap şi pe faţă! Şi astfel, a trebuit să refacem şi să rescriu aproape tot scenariul piesei. Nu conta! Atomsfera era extraordinară şi veselia pornise de la primele ore ale dimineţii.  
 
S-a trezit şi Adina şi ne-am pus pe treabă. Am discutat şi am făcut un un inventar al persoanelor care la apelul Adinei îşi exprimaseră dorinţa de a juca în piesa de teatru. Am trecut apoi la detalii. Claudiu se ocupa de regie, eu trebuia să rescriu scenariul şi să mai introduc personaje, astfel încât, marea majoritate dintre cei care doriseră să joace să poată fi cooptaţi. Fiica cea mare a familiei Giurgiu urma să facă traducerea în limba engleză a textului, având în vedere că la vizionarea piesei urmau să participe şi spectatori de alte naţionalităţi. Cristi asigura partea tehnică, adică, lumini şi sunet. Totul a decurs firesc. Seară ne-am întâlnit la locaţia unde urma să facem repetiţiile, respectiv, la Casa Ponsonby. Atunci, acolo, i-am cunoscut pe românii din Auckland care pe parcursul a şapte săptămâni, ne-au fost alături. Aş vrea să-i enumăr şi pe ceilalţi, cu speranţa că nu voi omite pe cineva. Regretatul Constantin (Pucu) Roşu, Dragoş Radu, Alex Stan, Alexandru Giurgiu, Călina Tătaru, Dana Gaşcu, Lavinia Macoviciuc, Mariana Popa şi Julia Giurgiu.  
 
George ROCA: Chiar dacă locuim la Antipozi drumurile noaste s-au intersectat deseori. Nu mă refer de data asta la Auckland, Noua Zeelandă, ci la Madrid, Spania. Câteva cuvinte despre Grupul Niram, despre cafeneaua literară Espacio Niram... Am fost şi eu invitat acolo în anul 2009! Am fost încântat de ospitalitatea şi profesionismul artistic al gazdelor, de grijă pentru promovarea culturii romaneşti! Am aflat că şi dumneavoastră aţi poposit în anul următor prin acele locuri şi aţi avut un succes destul de răsunător! (Dacă s-a auzit până la Sydney!!!) Câteva detalii vă rog?  
 
George SMARANDACHE: Am să vă răspund cu spicuiri dintr-un articol pe care l-am scris după ce m-am reîntors de acolo! Articolul se numeşte „Eugen Ionescu de la Slatina la Madrid”: „Madrid. Cele câteva zile de vacanţă petrecute în minunata capitală a Spaniei m-au făcut să mă simt descătuşat de problemele apăsătoare create de actuala criză mondială. Câteva întâlniri cu români aflaţi în Spania care prin eforturi deosebite încearcă să promoveze valorile culturii româneşti, m-au determinat să mă alătur eforturilor lor şi să particip la o serie de evenimente organizate de asociaţiile pe care le-au înfiinţat în acest scop. Încondeiatul de ouă, sau pictatul ouălor, a fost prima activitate la care am participat în oraşul Coslada. O serie de noi întâlniri, la Madrid, cu astfel de oameni inimoşi au condus la solicitarea mea de a participa alături de personalităţi ale culturii spaniole la o dezbatere pe tema operei marelui dramaturg Eugen Ionescu de origine slătineana. Plăcerea a fost de nedescris când am constatat că oamenii de cultură spanioli sunt foarte interesaţi de personalităţile culturii româneşti, de cultura românească în general şi că doresc insistent să cunoască mai în detaliu patrimoniul cultural al Românei. Am avut deosebită plăcere să-l cunosc pe domnul Hector Martinez Sanz, scriitor şi director al revistei culturale „Madrid en Marco”, pe domnul Ignacio Pajon Leyra, dramaturg, director al editurii „Antigona”, domnul Tales Jaloretto, jurnalist cultural şi pe Fabianni Belemuski, director al revistei „Niram Art”. Plăcerea a fost cu atât mai mare când am fost invitat, în aceeaşi seară, să particip la o lansare de carte a doamnei Ionela Flood, de la Londra, scriitoare de origine română.  
 
Am fost plăcut impresionat de modalitatea de abordare a discuţiilor. Dacă la început am fost puţin timorat, atât de prezenţa interlocutorilor mei dar şi de cea a publicului, discuţiile libere şi ambianţa deschisă, fără fizionomii inhibate ci pline de şarm şi candoare, m-au determinat să mă simt alături de aceşti oameni ca într-o mare familie care urmăreşte să atingă acelaşi ţel. Am constatat cu plăcere că arta, cultura în general, nu cunoaşte graniţe şi nici limbă ci are o vocaţie universală ce este accesibilă tuturor oamenilor fără nicio abstracţie.  
 
O seară magnifică, o dezbatere interesantă, un sentiment de mulţumire interioară, asta am simţit. Nu pot ignora dragostea şi devotamentul fără margini pentru cultura romanescă exprimate de către domnul Romeo Niram şi nici amabilitatea de a mă invita la un asemenea eveniment. Am părăsit lăcaşul unde români şi spanioli aduc în actualitatea mondenă frumuseţea şi bogăţia culturală românească, cu un sentiment de consideraţie şi de respect profund pentru aceşti oameni, adevăraţi ambasadori ai culturii universale. Am promis că odată ajuns în România voi face tot ceea ce este posibil pentru a promova, alături de domniile lor marile valori ale culturii româneşti.  
 
A doua zi am părăsit Madridul cu un sentiment de regret dat fiind faptul că perioada mea de vacanţă se scursese pe nesimţite, şi în special pentru că părăseam acel lăcaş în care oamenii minunaţi care-l animează au capacitatea de a-ţi transmite calmul, stăpânirea de sine şi de a te rupe de mondenitate, purtându-te într-o lume mirifică, lumea artei universale”.  
 
George ROCA: Aceleaşi senzaţii le-am trăit şi eu când am fost în acele locuri minunate… Referitor la promovarea literaturii dramatice în ţară şi străinătate ce proiecte mai aveţi pentru viitor? Tot Noua Zeelandă, sau poate, Australia, America...?  
 
George SMARANDACHE: Am o invitaţie la New York, păstrez permanent legătura cu românii din Londra şi Madrid, unde am mai fost, cu Institutul Cultural Român din Praga şi Paris, cu Asociaţia „Unirea” din Viena… Desigur că este destul de greu să le vizitez prea curând pe toate, să promovăm proiecte culturale româneşti imediate, să ducem cu noi crâmpeie din cultura de acasă, dar cu timpul sunt convins ca se vor realiza multe dintre acestea…  
 
George ROCA: Despre activitatea dumneavoastră de scriitor, dramaturg şi promotor cultural, ce ne puteţi spune?  
 
George SMARANDACHE: Am debutat în noiembrie 2010 cu primul volum din trilogia „Lumea satului” la Târgul de carte „Gaudeamus” din Bucureşti. La început mi-a fost teamă de ce discuţii va stârni această carte care se referea la satul românesc, având în vedere că majoritatea scriitorilor scriau un alt gen. Criticile nu au întârziat să apară. Unele au fost pro, altele împotriva genului literar pe care îl abordam, însă în scurt timp, am primit încurajări să scriu, chiar şi de la cei care îmi aduseseră critici. Venind dintr-un mediu cazon, îmi era mai peste mână să îmi expun public scrierile, aşa că la îndemnul şi cu sprijinul bunului meu prieten şi coleg Valeru Ciurea, am îndrăznit să public acest prim volum şi apoi au urmat altele şi de proză şi de poezie ca mai apoi, în toamna anului 2011, mai precis pe 1 septembrie, să debutez cu prima piesă de teatru „Măgura” la Centrul cultural „Eugen Ionescu” din Slatina. Succesul înregistrat cu această piesă, având în vederea participarea unui actor de excepţie Claudiu Bleonţ, în rolul principal şi regizor actriţa Andra Negulescu, mi-a dat speranţe să continui drumul pe care pornisem. Astfel, au început să apară vol 1 şi 2 din „Lumea satului”, apoi trei volume de poezie, o carte de interviuri şi alte trei piese de teatru.  
 
George ROCA: Cum au fost primite şi receptate de către public cărţile dumneavoastră?  
 
George SMARANDACHE: Referitor la partea de proză, pot să afirm cu mare plăcere că „filingul” cititorilor a fost de excepţie. Faptul că în cărţile mele tratez şi prezint viaţa de la ţară, citirea lor de către persoane de diferite categorii şi vârste, precum şi interpelările pe care le-am avut de la aceştia, mi-au demonstrat că am reuşit să transmit ceea ce am dorit. Ce poate fi mai frumos pentru un scriitor să primească un telefon prin care să i se aducă mulţumiri că prin cartea lui a făcut pe cineva să-şi retrăiască copilăria pe uliţele satului…  
 
George ROCA: Chiar aţi primit astfel de telefoane?  
 
George SMARANDACHE: Da! Eram la Universitatea de Arte Timişoara, împreună cu colegul meu Valeru Ciurea şi criticul de artă din Madrid Antonio Calderon de Jesus. Ne aflam într-un turneu prin ţară pentru a realiza un proiect de promovare a artei plastice din România şi tocmai ce poposisem în incinta universităţii. Să fi fost în jur de ora 09:00, eram în curtea interioară să fumez o ţigară şi abia ce o aprinsesem… sună telefonul! La celălat capăt era regretatul director al Muzeului „Câmpia Boianului” care participase şi intrase în posesia volumului meu de proză! I-am simţit emoţie în voce şi mi-a spus: „Dragă George, nu ştiu dacă te-am trezit din somn sau deja erai treaz dar nu am mai avut răbdare să aştept să te sun! Aseară, am ajuns acasă de la muzeu şi mi-am făcut un ceai, apoi am dat cu ochii de cartea ta pe care o pusesem pe un dulăpior şi am zis: «Ia să văd ce mai scrie omul ăsta aici…» Te rog să mă crezi că am uitat de ceai şi cum a trecut noaptea! Nu am lăsat cartea din mână până ce nu am terminat-o! Te-am sunat să-ţi mulţumesc pentru că în această noapte, prin intermediul cărţii tale, mi-am retrăit copilăria pe uliţele satului care acum, după cum ştii, este oraş!”  
 
O altă bucurie de acest gen, a venit din Canada, Montreal, de la domnul Dumitru Puiu Popescu, directorul publicaţiei „Observatorul” care a şi publicat fragmente din volumul meu în revista domniei sale. Nu în ultimul rând elevii de la liceele slătinene care au fost fascinaţi de frumuseţea datinilor şi obiceiurilor de la ţară dar şi de oportunităţile recreative pe care le aveam în perioada copilăriei. Toate aceste semnale pozitive venite din partea cititorilor mi-au sporit încrederea şi mi-au dat forţa necesară de a continua să scriu.  
 
George ROCA: Referitor la poezie ce ne puteţi spune?  
 
George SMARANDACHE: Sunt o fire veselă, deschisă! Iubesc tot ce este în jur! Îmi plac oamenii, iubesc enorm copiii, iar energia lor îmi insuflă pofta de viaţă pe care o trăiesc intens în fiecare clipă! Poezia, a pornit din interiorul meu! Fie că este poezie de dragoste sau alt gen de poezie, acestea au apărut ca urmare a stării la care mă aflam în momentul respectiv. Prietenul şi cel care mă îndeamnă şi îmi scrie prafaţa la fiecare carte, Cornel Udrea, spunea cel mai elocvent: „Această confesiune în poezie reuşeşte să atragă atenţia tocmai prin curăţenia versificaţiei ce transmite sentimente şi nu imagini ale sentimentelor. Poezia aceasta se citeşte uşor, dar nu este una uşoară: revenind asupra ei cu respectul cuvenit faţă de mesaj, vom regăsi tot cea ce este curent, dar nu obişnuit. De aceea se poate lectura şi printre rânduri pentru o confruntare cu propriile sentimente şi cu imaginea acestora, aşezate în rigorile poeticii. Citind acest volum de versuri, ca un testimoniu în oglindă, vom încerca trăiri contradictorii, dar şi certitudini ale punctului de întâlnire dintre experienţa existenţială şi existenţa fiecărei trăiri personale”. (Cornel Udrea, Cluj Napoca, 2010, Prefaţă la volumul „Ecoul luminii”). Iată, prin intermediul versurilor am încercat să-mi exprim trăirile şi sentimentele unui om ajuns la maturitate, deşi nu am uitat niciodată de copilul din mine.  
 
George ROCA: Am aflat (de pe net, desigur!) că din anul 2011, aţi început să scrieţi şi teatru şi din câte înţeleg aveţi deja mai multe piese care vi s-au jucat, atât în ţară cât şi peste hotare?  
 
George SMARANDACHE: Anul 2011, a fost pentru mine un an prolific, în contextul în care, am scris şi publicat atât proză şi poezie, cât şi teatru. Piesa de debut a fost „Măgura”, pe care aţi pomenit-o, o piesă care a rămas la sufletele slătinenilor şi nu numai, iar succesul înregistrat, atât pe plan, local, naţional şi internaţional, m-a determinat să mai scriu în continuare teatru. Piesa „Măgura” s-a jucat numai la Slatina de 27 de ori într-o stagiune şi toate spectacolele cu casa închisă. Apoi au urmat, Auckland, Noua Zeelandă şi Londra! Mai târziu a fost pusă în scenă următoarea piesa de teatru numită „Nebuniile dragostei”. Piesă care la rândul ei s-a bucurat de mare succes, dat fiind faptul că echipa de lucru a fost una de excepţie: regizorul Dan Tudor şi actorii: Marius Bodochi, Adriana Trandafir, Modica Davidescu, Anca Sigartău, Gabriel Fătu, Flavia Cazacu, Valeru Ciurea. De fiecare dată când am realizat un astfel de proiect, s-au consolidat şi încheiat noi relaţii, noi proiecte. Astfel, am jucat la Slatina şi Londra, alături de marea actriţă Adriana Trandafir piesa de teatru „Maria Tănase – Pasărea Măiastră”. Acesta a fost o experinţă nouă pentru mine. Din postura de dramaturg am ajuns pe scenă. Mi-a fost tare greu pentru că de data asta nu mai eram eu cel din public care observăm şi criticam, ci eram pe scenă, observat şi apoi... criticat! Cert este că nu am avut niciodată intenţia să urc pe scenă în calitate de actor, deşi atât regizorii Andra Negulescu, Toma Enache şi Dan Tudor insistaseră… Însă insistenţele Adrianei Trandafir şi refuzul de a urca pe scenă la un festival de la Slatina fără mine, m-au determinat să particip la acel spectacol alături de ea.  
 
O altă piesă de suflet, pe care sper să o putem pune scenă cât de curând, este „Zvonul”. Am lucrat intens la acest text, în special la scenografie cu Valeru Ciurea şi cu regizorul şi actorul Eugen Titu de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Un aspect pe care vreau să-l menţionez, este acela că, am încurajat şi sprijinit înfiinţarea trupelor de teatru pentru copii şi elevi la nivelul tuturor instituţiilor de învăţământ şi municipiul Slatina. Azi, fiecare instituţie, începând de la grădiniţă şi până la nivel de colegiu, dispune de cel puţin o trupă de teatru proprie care evoluează pe scena Centrului Cultural „Eugen Ionescu”, fie ca spectacol prezentat publicului, fie în cadrul unor concursuri sau festivaluri de teatru pentru copii pe care le realizăm în parteneriat cu acestea.  
 
În ceea ce priveşte copiii, am înfiinţat la nivelul Centrului o trupă de teatru pentru copii numită „Copiii din vecini” pregătită şi coordonată de cunoscuta actriţă slătineancă Andreea Doinea. Un alt aspect, este acela al apariţiei pe scena slătineana a unor asociaţii culturale care realizează cu precădere piese de teatru. O mână de oameni inimoşi, cu dăruire şi dragoste de frumos, îşi sacrifică timpul pentru a descreţii frunţile semenilor lor şi iată, o fac cu prisosinţă. I-am încurajat şi sprijinit în derularea proiectelor lor şi azi Slatina dispune de unul dintre cele mai puternice nuclee teatrale din această zonă. În paralel cu aceste activităţi teatrale, am derulat o serie de manifestări culturale prin care am atras publicul din toate categoriile de vârste: concerte de muzică uşoară, populară sau clasică; expoziţii naţionale şi internaţionale de artă fotografică, expoziţii de artă grafică, lansări de carte, promovarea unor tineri talentaţi din judeţul Olt.  
 
Am organizat o serie de activităţi cu scop caritabil, fie în regim propriu, fie în regim de colaborare cu instituţii de învăţământ şi aici aş aminti Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu”, colegiul care este cel mai implicat în astfel de acte, şi am reuşit să ajutăm multe persoane, fie copii sau vârstnici, aflaţii în anumite situaţii precare.  
 
George ROCA: Pentru o perioadă aţi lăsat scrisul de o parte şi lucrat la Ministerul de Finanţe?  
 
George SMARANDACHE: Este adevărat, o perioadă am lucrat la Ministerul Finanţelor publice în calitate de Consilier al Ministrului pentru Finanţe şi Buget. Da, a fost o experienţă pentru mine şi chiar foarte benefică. Am avut şansa fericită de a lucra alături de oameni de excepţie. Am plecat de la un nivel micro de cunoaştere a unor realităţi şi am cunoscut şi trăit experienţe la un alt nivel, fapt ce nu a putut să ducă decât la lărgirea orizonturilor mele. Oamenii nu sunt ceea ce am vrea noi să fie, ei sunt ceea ce vor ei înşişi să fie. Realitatea este alta şi nu o putem înţelege până nu ne confruntăm cu ea. Cel mai uşor şi mai simplu este să caracterizăm şi să catalogăm oameni fără ai cunoaşte! Câteva vorbe prinse în vânt, considerăm că sunt suficiente pentru a ne forma o opinie despre o persoană! Este total greşit un astfel de mod de a gândi. Mai întâi, nu cunoaştem persoana, nu-i cunoaştem capacităţile şi nivelul de pregătire! Apoi complexitatea domeniului în care îşi desfăşoară activitatea, utilitatea şi importanţa acestuia! Aşa se face că adesea ne transformăm, fără să ne dăm seama, în arbitrii şi aruncăm pe teren cu cartonaşe galbene sau roşii! Consider că fiecare individ ar trebui să se limiteze la ceea ce cunoaşte şi înţelege! Afirmaţii gratuite şi fără un fundament nu fac decât să denigreze adevărul şi să pună într-o lumină nefavorabilă atât pe persoana luată în vizorul discuţiei, cât şi pe individul promotor al acesteia în situaţia în care sunt rostite neadevăruri. În această perioadă, nu m-am limitat doar le ceea ce a trebuit să fac la acea instituţie, ci am continuat legături strânse şi cu colegii mei care rămăseseră să păstorească, în continuare fenomenul cultural de la Slatina.  
 
George ROCA: Referitor la promovarea valorilor culturale româneşti, aveţi cărţi lansate şi proiecte derulate în diferite zone ale lumii?  
 
George SMARANDACHE: Este adevărat! Am realizat o serie de proiecte prin care am încercat să promovez valorile culturale româneşti dar şi tradiţiile noastre populare. Asociaţia a derulat numeroase evenimente culturale: spectacole, piese de teatru, evenimente organizate de elevi sau împreună cu elevii, lansări de carte, expoziţii de artă şi alte evenimente menite să promoveze valorile culturale româneşti, evenimente ce au avut răsunet atât în presa naţională, cât şi în cea internaţională. Pentru exemplificare vă voi enumăra câteva:  
 
• Promovarea artei româneşti. Proiect cultural româno-spaniol „Arta plastică în România”, realizat împreună cu Center Inter-Art Madrid, proiect ce cuprinde artişti plastici din toate regiunile României.  
 
• Proiectul „European Fem 21 Women voice în Europe”, care este încă în curs de derulare din 2011 până în Mai 2013 la Paris. Acest proiect a avut ca obiectiv, valorificarea contribuţiilor femeilor la abordarea interculturală constructivă a unităţii în diversitate, în Europa. Prin proiectul „Fem 21”, care să desfăşurat în România, Franţa şi Marea Britanie, s-a dorit încurajarea participării unui număr mare de femei şi bărbaţi, pentru a evidenţia egalitatea de gen şi egalitatea de şanse în cultură, viaţa socială şi politică pentru toţi. (2011 – 2013, România, Franta şi Marea Britanie)  
 
• Proiect cultural „Tabăra Internaţională de Creaţie pentru Tineret, Slatina 2011”, la care au participat un număr de 20 de tineri artişti plastici, imortalizând pe pânză centrul vechi al municipiului Slatina.  
 
• Proiect cultural „Ziua Culturii Naţionale - Mihai Eminescu – Poetul nepereche”, proiect ce se desfăşoară în fiecare an, în luna ianuarie în parteneriat cu Ministerul Culturii, Porimăriei municipiului Slatina şi instituţii de învăţământ şi cultură din ţară.  
 
• Proiect cultural „Eugen Ionescu la Slatina” – proiect ce se desfăşoară anual, în luna noiembrie, în parteneriat cu Ministerul Culturii, Primăria municipiului Slatina, instituţii de învăţământ şi cultură, oameni de cultură (Canada şi Marea Britanie).  
 
• Proiect cultural „Interludica”, proiect ce cuprinde o serie de manifestări: Lansare de carte, piese de teatru, muzică folk, expoziţii de pictură, grafică şi desen. Realizat în parteneriate cu instituţii de cultură şi organizaţii din ţară şi străinătate (Spania, Marea Britanie).  
 
• Proiect cultural „Festivalul de tradiţii româneşti Doina – Auckland 2013”. Proiect realizat împreună cu Asociaţia Culturală „Doina” din Auckland, Noua Zeelandă. În cadrul acestui festival, Asociaţia a participat cu piesa de teatru „Măgura”, piesă în care sunt prezentate obiceiurile, datinile, portul popular şi muzica populară caracteristice satului românesc. Spectacolul s-a realizat cu actori amatori, români stabiliţi în Noua Zeelandă şi s-a bucurat de un succes imens, care a determinat apariţia de presă a mai multor articole despre „Oltenii în Noua Zeelandă”. (Sydney - Australia, Auckland - Noua Zeelandă, Colorado şi New Jersey - Statele Unite ale Americii, Londra - Marea Britanie, Madrid - Spania, Műnchen - Germania, Bucureşti, Vâlcea şi Slatina - România).  
 
• Proiect cultural „Tradiţii româneşti la Praga 2016”, proiect cultural realizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român Bucureşti, Institutul Cultural Român de la Praga, Ambasada României de la Praga şi Primăria Cezieni, Olt.  
 
• Proiect cultural „Tradiţii româneşti la Milano 2016”, proiect cultural realizat în parteneriat cu Asociaţia Românilor din Milano.  
 
• De asemenea, am cărţi lansate în mai multe state. Aici aş aminti: Madrid, Alicante - Spania; Viena - Austria, Paris - Franţa; Londra - Marea Britanie, Glasgow - Scoţia, Roma şi Milano - Italia, Auckland - Noua Zeelandă…  
 
Altă arie de promovarea a valorilor culturale româneşti am realizat-o prin publicaţii sau printr-o serie de emisiuni, în direct, având o serie de parteneri, oameni extraordinari. Dintre aceşta mi-aş perimite să amintesc: Antonio Calderon de Jesus, fondator al Galeriei Artejescal; Romeo Niram, Fondator Espacio Niram; Miguel Angel Galan Segovia - directorul Editurii „Niram Art”; Hector Martinez Sanz, scriitor şi director al Revistei culturale Madrid en Marco; Ignacio Pajon Leyra, dramaturg, director al Editurii Antigona; Tales Jaloretto, jurnalist cultural şi actor; Fabianni Belemuski, director al Revistei „Niram Art”; Tudor Şerbănescu, fondator al Centrului Pro-Art; Bogdan Ater, sculptor şi fotograf; Lara Gala, istoric de artă; Ariada Petri, Cercul Poetic Reflexos; Constantin T. Ciubotaru, scriitor; Constantin Popa, istoric şi artist plastic; Ionela Flood, preşedinte a Societăţii „Românca” din Marea Britanie; Florin Rogneanu, critic de artă şi directorul Muzeului de Artă Craiova; Valeru Ciurea, jurnalist.  
 
Am avut o colaborare foarte bună cu: „Espacio Niram”, Madrid, Spania; „Artejescal”, Madrid, Spania; Revista „Madrid en Marco”, Madrid, Spania; Revista „Niram Art”, Madrid, Spania; Revista „Antigona”, Madrid, Spania; Revista „Origini”, Madrid, Spania; Revista „Ro-Madrid”, Madrid, Spania; Editura „Niram Art”, Madrid, Spania; Revista „Defeses Fine Arts”, Madrid, Spania; „Observator”, Toronto, Canada; Editura „Casa Ciurea”, Slatina; „Românca” şi „Fundaţie românească”din Londra, Anglia.  
 
Emisiuni în legătură directă cu Madridul:  
- „Eugen Ionescu de la Slatina la Madrid”, 23 aprilie 2010  
- „Corneliu Baba de la Craiova la Madrid”, 7 mai 2010  
- „Constantin Brâncuşi de la Craiova la Madrid”, 14 mai 2010  
- „Slatina Culturală - De la Slatina la Madrid”, 21 mai 2010  
- „Ion Ţuculescu de la Craiova la Madrid”, 4 iunie 2010  
- „Marin Sorescu - Viaţa şi Opera”, 25 iunie 2010  
- „Eustaţiu Stoenescu - Viaţa şi Opera”, 9 iulie 2010  
 
Articole de presă:  
- Promovarea culturii oltene cu sprijinul „Artejescal”, Madrid  
- „Ionela Flood - O româncă în Europa”  
- „Roşiorii de Vede, caniculă, dar şi sărbătoare”  
- „Arheoparcul Gumelniţa”  
- „Espacio Niram, paradis intercultural”  
- „Espacio Niram şi Gala Internaţională a Celebrităţilor – Spania, 2010”  
Cultura română - Tradiţii  
- „Meşteşuguri tradiţionale în judeţul Olt – Ceramică”  
- „Încondeiatul ouălor de Paști”  
- „Strigarea peste sat”  
- „Obicei de prevestire a vremii” şi altele…  
 
Cărţi publicate:  
- „Lumea satului – Monografie povestită” - vol. 1  
- „Lumea satului – Ţarina şi drumul de asfalt” - vol. 2  
- „Lumea satului – De la uluci la porţi de fier şi gard de ciment” – vol. 3  
- „Ecoul luminii” – volum de poezii;  
- „Suflete, cărunt la tâmple” – volum de poezii:  
- „Ochii sufletului, toamna” – volum de poezii  
- „Măgura” – piesă de teatru  
- „Zvonul” - piesă de teatru  
- „Nebuniile dragostei”  
- „Peregrinări de suflet”  
- „Călător printre cuvinte”  
 
George ROCA: O activitate extraordinară! Felicitări! Vă aşteptăm cu mult drag şi în Ţara Cangurului… Va doresc mult succes şi să ne citim de bine.  
 
George SMARANDACHE: Mulţumesc! Cu preţuire… Vom ţine legătura în continuare. Salutari cordiale tuturor românilor din Australia.  
 
----------------------------  
SMARANDACHE, George, născut la data de 29 septembrie 1965, în comuna Coteana, judeţul Olt, România. Studii: Absolvent al Facultăţii de Drept şi Instituţii Politice din cadrul Universităţii Româno-Germane din Sibiu, specializarea – Ştiinţe juridice; Universitatea Lucian Blaga, Sibiu – Facultatea de Psihologie şi Psihopedagogie – Profesor, Preşedinte al Centrului de Cercetare în Domeniul Dreptului Internaţional „Nicolae Titulescu” Sibiu; Preşedinte al Asociaţiei Culturale „Center Inter Art” (Centrul Internaţional de Artă, România”. Activitate în domeniul cultural: (2004-2007) - Inspector de specialitate la Centrul Cultural Judeţean Olt din Slatina; (2007- 2010) - Şef Birou Specialitate la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Cultural Olt.; (2009-2010 - Director la Centrul Judeţean pentru Conservare şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Cultural Olt. (2010- până în prezent) - Şef Birou Specialitate la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Cultural Olt; (2014-2015) - Consilier Ministru (Ministerul Finanţelor Publice).  
 
-----------------------  
A consemnat,  
 
George ROCA  
Sydney-Slatina  
August 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
George ROCA - INTERVIU CU DL. GEORGE SMARANDACHE - SCRIITOR, DRAMATURG ŞI PROMOTOR CULTURAL / George Roca : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2445, Anul VII, 10 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 George Roca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Roca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!