CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Studii >  




Autor: George Anca         Ediţia nr. 2561 din 04 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

George ANCA - EXEMPLUL MAHAVIRA (VERSIUNI)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mircea Eliade „From Primitives to Zen": DOCTRINE JAINE ŞI PRACTICI DE NONVIOLENŢĂ  
EXEMPLUL MAHAVIRA  
("Akaranga-sutra, I, 8, 1-3-IV-8)  
 
Vardhamarma Mahavira ("Marele Erou") a fost contemporan al lui Buddha. Se spune că el şi-a părăsit casa la vârsta de treizeci de ani şi a rătăcit timp de doisprezece ani în căutarea mântuirii. La vârsta de patruzeci de ani, el a obţinut iluminarea şi a devenit un "cuceritor" (jina, termen de la care Jain şi-a luat numele). Mahavira a întemeiat un ordin de călugări nuzi şi a învăţat doctrina sa de mântuire timp de treizeci de ani. A murit în 468 î.H., la vârsta de şaptezeci şi doi de ani, într-un sat din apropierea oraşului Patna.  
1.3. Timp de un an şi o lună nu s-a dezbrăcat. De atunci, Cel Venerabil, lepădându-şi haina, era nud, renunţând la lume, fără adăpost (înţelept).  
4. Apoi a meditat (mergând) cu ochii fixaţi pe un spaţiu pătrat dinaintea lui de lungimea unui barbat. Mulţi oameni s-au adunat, şocaţi la această vedere; l-au lovit şi au strigat.  
5. Cunoscând (şi renunţând) la sexul feminin în locuri mixte de adunare, el medita, găsindu-şi singur drumul: eu nu duc o viaţă lumească.  
6. Lăsând deoparte anturajul oricăror gospodari, el medita. Întrebat, nu răspundea; mergea şi nu se abătea de la calea cea bună.  
7. Pentru unii nu este uşor (să facă ce a făcut el), să nu răspundă celor care salută; el a fost bătut cu bâte şi lovit de oameni păcătoşi.  
10. Timp de mai mult de doi ani a dus o viaţă religioasă fără a folosi apă rece; îşi dădu seama că singurătatea îi păzea trupul, avea intuiţie şi era calm.  
11. Cunoscând temeinic corpurile pământului, apei, focului şi ale vântului, licheni, seminţe şi germeni,  
12. A înţeles că, inspectate de aproape, ele sunt imbibate de viaţă şi a evitat să le rănească; el, Marele Erou.  
13. Imobilele (fiinţele) sunt transformate în mobile, iar fiinţele mobile în cele imobile; fiinţele care sunt născute în toate stările devin păcătoase individual prin acţiunile lor.  
14. Venerabilul înţelege astfel: cel care este în condiţiile (existenţei), acel nebun suferă durere. Ştiind bine (karman), Cel Venerabil evită păcatul.  
Înţeleptul, percepând dublul (karman), proclamă activitatea incomparabilă, el, ştiind una; ştiind curentul lumesc, curentul păcătoşeniei şi impulsul.  
16. Practicând abstinenţa fără păcatul uciderii, neacţionând, nici însuşi, nici cu ajutorul altora; fie femeile cunoscute ca fiind să nu fim acţionaţi, nici el însuşi, nici cu ajutorul altora; fie femeile cunoscute ca fiind cauzele tuturor faptelor păcătoase, văzând (adevărata stare a lumii). .  
 
III. 7. Încetează să folosească bâta (i.e. cruzimea) împotriva fiinţelor vii, abandonând îngrijirea corpului, fără adăpost (Mahavira), cel Venerabil, îndură spinii satelor (adică limba abuzivă a ţăranilor), (fiind ) perfect luminat.  
8. Ca un elefant în fruntea luptei, aşa a fost şi Mahavira victorios. Uneori nu a ajuns în niciun sat din Ladha.  
9. Cînd cel lipsit de dorinţe se apropia de sat, locuitorii îl luau la goană şi-l atacau spunând: "Pleacă de aici".  
10. El a fost lovit cu un baston, cu pumnul, cu o lance, lovit cu un fruct, cu o bucată, cu o oală. Bătându-l din nou şi din nou, mulţi au plâns.  
11. Când o dată (stătea) fără a-şi mişca trupul, şi-a tăiat carnea, şi-a sfâşiat părul cu dureri sau l-a acoperit cu praf.  
12. Aruncându-l, l-au lăsat să cadă sau l-au tulburat în poziţiile sale religioase; abandonându-şi îngrijirea corpului, Venerabilul s-a smerit şi a îndurat durerea, liber de dorinţă.  
13. Precum un erou în capul luptei este înconjurat din toate părţile, aşa a fost şi Mahavira. Având toate greutăţile, Cel Venerabil, netulburat, a pornit (pe drumul spre Nirvana). . . .  
VI 1. The Venerable One was able to abstain from indulgence of the flesh, though never attacked by diseases. Whether wounded or not wounded, he desired not medical treatment.  
2. Purgatives and emetics, anointing of the body and bathing, shampooing and cleaning of the teeth do not behoove him, after he learned (that the body is something unclean).  
3. Being averse from the impressions of the senses, the Brahmana wandered about, speaking but little. Sometimes in the cold season the Venerable One was meditating in the shade.  
4. In summer he exposes himself to the heat, he sits squatting in the sun; he lives on rough (food); rice, pounded jujube, and beans.  
VI 1. Cel Venerabilul s-a putut abţine de la îngăduirea cărnii, deşi nu a fost niciodată atacat de boli. Indiferent dacă era rănit sau nu, refuza tratament medical.  
2. Purgativele şi vomitivele, ungerea trupului şi îmbăierea, şamponarea şi curăţarea dinţilor nu-l atrăgeau, după ce a învăţat (că trupul este ceva necurat).  
3. Fiind potrivnic impresiilor simţurilor, Brahmanul cutreiera, vorbind puţin. Uneori, în timpul sezonului rece, Venerabilul medita la umbră.  
4. În timpul verii se expunea la căldură, stătea ghemuit la soare; trăia cu (hrană) aspră; orez, jujube pisate şi boabe.  
5. Folosind acestea trei, Venerabilul s-a susţinut opt luni. Uneori Venerabilul nu bea o jumătate de lună sau chiar o lună.  
6. Sau nu bea mai mult de două luni, sau chiar şase luni, zi şi noapte, fără dorinţă (pentru băutură). Uneori mânca hrană râncedă.  
7. Uneori mânca numai a şasea masă sau a opta, a zecea, a douăsprezecea; fără dorinţe, perseverând în meditaţie.  
8. Având înţelepciune, Mahavira nu a comis niciun păcat el însuşi, nici nu a îndemnat pe altcineva să facă aceasta, nici nu accepta păcatele altora.  
-----  
 
Traducere din Prakrit de Herman Jacobi, Jaina Sutra, partea 1, în Sacred Books of the East, (Oxford, 1884), PP: 85-7  
Mircea Eliade "From Primitives to Zen":  
RESPECTUL JAIN PENTRU VIAŢĂ  
("Acaranga-sutra", I, 1)  
 
Pământul este bolnav şi jalnic, este greu de învăţat, nu are nicio discriminare. Oamenii neluminaţi, care îndură efectele faptelor trecute, provoacă o mare suferinţă într-o lume deja plină de durere, căci în pământ sufletele sunt întrupate individual. Gândind a câştiga laudă, onoare sau respect ... sau a obţine o renaştere bună. . . sau a câştiga mântuirea, sau a scăpa de durere, un om păcătuieşte împotriva pământului sau cauzează, sau permite altora să facă acest lucru. . . . el nu va câştiga bucurie sau înţelepciune. . . . Rănirea pământului este ca lovirea, tăierea, mutilarea sau uciderea unui om orb. . . Ştiind aceasta, omul nu trebuie să păcătuiască împotriva pământului sau să facă, sau să permită altora să facă acest lucru. Cel care înţelege natura păcatului împotriva pământului este numit un adevărat înţelept care înţelege karma. . . .  
 
Şi există multe suflete întrupate în apă. Cu adevărat apă. . . este vie. . . . Cel care răneşte vieţile în apă nu înţelege natura păcatului sau nu renunţă la el. . . . Cunoscând acest lucru, un om nu trebuie să păcătuiască împotriva apei sau să facă, sau să permită altora să facă acest lucru. Cel care înţelege natura păcatului împotriva apei se numeşte adevărat înţelept care înţelege karma. . . .  
 
Prin acte rele şi fără grijă cineva poate distruge fiinţe de foc şi, mai mult, se pot răni alte fiinţe prin foc. . . . Căci există creaturi care trăiesc în pământ, iarbă, frunze, lemn, baligă, ori muşuroaie şi creaturi care sărind... cad în foc dacă se apropie de el. Atinse de foc, se scorojesc... îşi pierd simţurile şi mor. . . . Cel care înţelege natura păcatului în ceea ce priveşte focul este numit un înţelept adevărat care înţelege karma.  
 
Şi aşa cum este natura unui om să se nască şi să îmbătrânească, tot aşa este şi natura unei plante care se naşte şi se îmbătrâneşte. . . . Unul este înzestrat cu raţiune, la fel şi celălalt; unul este bolnav, dacă este rănit, iar celălalt este bolnav; unul creşte şi celălalt creşte; unul se schimbă odată cu timpul, la fel şi celălalt. . . . Cel care înţelege natura păcatului împotriva plantelor este numit un adevărat înţelept care înţelege karma. . . .  
 
Toate fiinţele cu două, trei, patru sau cinci simţuri. . . . de fapt toată creaţia, ştiu în mod individual plăcerea şi nemulţumirea, durerea, teroarea şi tristeţea. Toate sunt pline de temeri care vin din toate direcţiile. Şi totuşi există oameni care le-ar provoca mai multă durere. . . . Unii ucid animale pentru sacrificiu, unele pentru piele, carne, sânge,. . . pene, dinţi sau colţi; . . . unii ucid intenţionat, alţii neintenţionat; unii omoară pentru că au fost răniţi anterior de către ei. . . şi unii pentru că se aşteaptă să fie răniţi. Cel care dăunează animalelor nu a înţeles sau a renunţat la fapte de păcat. . . . Cel care înţelege natura păcatului împotriva animalelor este numit un adevărat înţelept care înţelege karma. . . .  
 
Un om care nu răneşte nici vântul cunoaşte durerea tuturor lucrurilor care trăiesc. . . . Cel care ştie ce este rău pentru sine ştie ce este rău pentru alţii şi cine ştie ce este rău pentru alţii ştie ce este rău pentru el însuşi. Această reciprocitate trebuie luată în considerare întotdeauna. Cei ale căror minţi sunt în pace şi care sunt libere de pasiuni nu doresc să trăiască [în detrimentul altora]. . . . Cel care înţelege natura păcatului împotriva vântului este numit un înţelept adevărat care înţelege karma.  
 
Pe scurt, cine înţelege natura păcatului în ceea ce priveşte toate cele şase tipuri de fiinţe vii este numit un adevărat înţelept care înţelege karma.  
 
Traducere de A. L. Basham; Sources of Indian Tradition (New York: Columbia University Press, 1958), pp. 62-3  
 
*  
MAHAVIR VAANI  
 
Cea mai mare greşeală a unui suflet este nerecunoaşterea adevăratului său sine şi poate fi corectată doar prin recunoaşterea sinelui  
 
Fiecare suflet este independent, nici unul nu depinde de altul.  
 
Este mai bine să te învingi pe sine decât să învingi un milion de duşmani.  
 
Nu există o existenţă separată a lui Dumnezeu. Toată lumea poate atinge dumnezeirea făcând eforturi supreme în direcţia corectă.  
 
Toate persoanele neluminate produc suferinţe. Deziluzionându-se, produc şi reproduc suferinţele, în această lume fără sfârşit.  
 
Un corp viu nu este doar o integrare a membrelor şi a cărnii, ci este şi locuinţa sufletului, care are potenţial percepţie perfectă (Anant-darshana), cunoaştere perfectă (Anant-jnana), putere perfectă (Anant-virya) (Anant-Sukha).  
 
Precum prin aţă (sasutra) fereşte acul să se piardă, la fel persoana auto-studiindu-se (sasutra) nu poate fi pierdut.  
 
Fiecare suflet este în sinea sa absolut omniscient şi fericit. Fericirea nu vine din afară.  
 
Sufletul vine singur şi pleacă singur, nimeni nu-l însoţeşte şi nimeni nu-i devine partener.  
 
Numai acea ştiinţă este mare şi cea mai bună dintre toate ştiinţele, studiul care eliberează omul de tot felul de nenorociri.  
 
Ceea ce ne ajută să aflăm adevărul, să controlăm mintea neliniştită şi să purificăm sufletul se numeşte cunoaştere în doctrina Jaina.  
 
"Poti lua în mână un drug de fier rosu-fierbinte doar pentru că vrea cineva sa faci asta? Atunci, va fi just din partea ta să ceri altora sa facă acelaşi lucru doar pentru a-ţi satisface dorintele? Dacă tu nu poţi tolera provocarea durerii în corpul sau mintea ta de către cuvintele şi acţiunile altora, ce drept ai să faci la fel altora prin cuvintele şi faptele tale? "  
 
Ceea ce supune patimile, conduce la beatitudine şi favorizează prietenia se numeşte cunoaştere în doctrina Jaina.  
 
Neluminaţii iau milioane de vieţi pentru a extirpa efectele karmei, în timp ce un om care posedă cunoştinţe spirituale şi disciplină le elimină într-un singur moment.  
 
Nopţile care s-au dus nu se vor mai întoarce niciodată. Ele au fost irosite de cei dedaţi la nedreptate.  
 
Cei ce nu cunosc supremul rost al vieţii nu vor putea atinge niciodată nirvana (eliberarea), în pofida respectării vratas (jurăminete) şi nymas (reguli) ale comportamentului şi practicii religioase ale sila (celibat) şi ale tapas (penitenţă).  
 
Sufletul meu caracterizat de cunoaştere şi credinţă este singurul etern. Toate celelalte faze ale existenţei mele de care m-am ataşat sunt evenimente externe şi tranzitorii.  
 
Dreptatea consistă în auto-absorbţia completă şi renunţarea la toate tipurile de pasiuni, inclusiv ataşamentul. Este singurul mijloc de a transcende existenţa mundană. Aşa au spus Jinas.  
 
Nu ucideţi nicio fiinţă vie. Nu încercaţi să le dominaţi.  
 
Esenţa tuturor cunoştinţelor consistă în a nu comite violenţă. Doctrina ahimsa nu este altceva decât respectarea egalităţii, adică realizarea că, aşa cum nu-mi place mizeria, nici altora nu-i place. Ştiind asta, nu trebuie să omorâm pe nimeni.  
 
Dreptatea consistă în auto-absorbţia completă şi renunţarea la toate tipurile de pasiuni, inclusiv ataşamentul. Este singurul mijloc de depăşire a existenţei lumeşti. Jinas au spus aşa  
 
Aşa cum ţie nu-ţi place mizeria, la fel nici altuia nu-i place.în acelaşi mod în care şi ceilalţi nu-i plac. Ştiind asta, nu le face ce vor ei să-ţi facă.  
 
A ucide orice fiinţă vie înseamnă a se ucide pe sine. Compasiunea faţă de ceilalţi este compasiune faţă de propria persoană. Prin urmare, trebuie evitată violenţa, precum otrava şi ghimpele (care provoacă durere).  
 
Nu fi mândru când câştigi. Nu-ţi pară rău dacă pierzi.  
 
Cel ce cultivă o atitudine de egalitate faţă de toate fiinţele vii, mişcătoare sau staţionare, poate atinge calmul. Astfel spune kevalii.  
 
Numai cel care a depăşit frica poate experimenta calmul.  
 
(Unul ar trebui să reflecte astfel :) Să tratez toate fiinţele vii cu ecuanimitate şi niciuna cu vrăjmăşie. Lasă-mă să obţin samadhi (linişte), devenind liber de aşteptări.  
 
Lasă-mă să renunţ la robia ataşamentului şi urii, mândriei şi blândeţii, curiozităţii, fricii, durerii, indulgenţei şi repulsiei (pentru a realiza ecuanimitatea).  
 
Lasă-mă să renunţ la ataşament prin neataşament. Sufletul meu va fi singurul meu sprijin (în această practică a detaşării). (Prin urmare) lasă-mă să renunţ la orice altceva.  
 
Aşa cum mie nu-mi place mizeria, la fel nici celorlalţi.şi ceilalţi. Ştiind aceasta, nimeni nu ucide nici nu este ucis. O sramana este numită astfel pentru că se comportă ecuanim.  
 
Cel care rămâne ecuanim în mijlocul plăcerilor şi durerilor este sramana, fiind în starea de conştiinţă pură.  
 
Sramana lipsită de cunoaşterea Agama nu se cunoaşte nici pe sine, nici pe alţii.  
 
Alte fiinţe percep prin simţurile lor, în timp ce sramana percepe prin Agama.  
 
Cel devotat cu toată inima cunoştinţei, credinţei şi conduitei corecte îndeplineşte în mod egal sarcina sramana.  
 
O, Sine! Practică Adevărului şi nimic altceva decât Adevărul.  
 
Iluminat de lumina Adevărului, înţeleptul transcende moartea.  
 
Numai adevărul este esenţa lumii.  
 
Ascetul care nu se gândeşte niciodată să spună o minciună din ataşament, aversiune sau iluzie este într-adevăr practicianul celei de-a doua vrata a adevărului.  
 
Un om adevărat este tratat la fel de sigur ca o mama, venerabil ca un guru (preceptor) şi iubit precum cel care comandă cunoaşterea.  
 
Adevărul este într-adevăr tapa (penitenţă). În veridicitate se află reţinerea de sine şi toate celelalte virtuţi. După cum peştele poate trăi numai în mare, toate celelalte virtuţi pot sta numai în adevăr.  
 
Cel care cultivă o atitudine de egalitate faţă de toate fiinţele vii, mobile şi staţionare, poate atinge echilibrul. Astfel spune kevalii.  
 
Numai cel care a depăşit frica poate experimenta echilibrul.  
 
(Unul ar trebui să reflecte aşa :) Să-mi tratez toate fiinţele vii cu echilibru şi nici unul cu vrăjmăşie. Permiteţi-mi să obţin samadhi (linişte), devenind liber de aşteptări.  
 
Permiteţi-mi să renunţ la robul ataşamentului şi urii, mândriei şi blândeţii, curiozităţii, fricii, durerii, indulgenţei şi abhorrence (pentru a realiza echanimitatea).  
 
Lasă-mă să renunţ la ataşament prin dezintegrare. Sufletul meu va fi singurul meu sprijin (în această practică de dezintegrare). (Prin urmare) permiteţi-mi să renunţ la orice altceva.  
 
Aşa cum nu-mi place mizeria, la fel şi ceilalţi. Ştiind asta, nimeni nu ucide nici nu este ucis. O sramană este aşa numită pentru că se comportă în mod egal.  
 
Cel care rămâne în mod echilibrat în mijlocul plăcerilor şi durerilor este o sramană, fiind în starea de conştiinţă pură.  
 
O sramană lipsită de cunoaşterea lui Agama nu se cunoaşte nici pe sine, nici pe alţii.  
 
Alte fiinţe percep prin simţurile lor, în timp ce sramana percepe prin Agama.  
 
Unul dedicat cu toată inima cunoştinţei, credinţei şi conduitei corecte îndeplineşte în mod egal sarcina sramanului.  
 
O sine! Practica Adevărului şi nimic altceva decât Adevărul.  
 
Iluminat de lumina Adevărului, înţeleptul transcende moartea.  
 
Numai adevărul este esenţa lumii.  
 
Ascetul care nu se gândeşte niciodată să spună o minciună din ataşament, aversiune sau delir este într-adevăr practicianul celei de-a doua porţi a adevărului.  
 
Un om adevărat este tratat la fel de sigur ca şi mama, venerabil ca guru (preceptor) şi iubit ca cel care comandă cunoaşterea.  
 
Adevărul este într-adevăr tapa (penitenţă). În veridicitate se află reţinerea de sine şi toate celelalte virtuţi. Aşa cum peştele poate trăi numai în mare, toate celelalte virtuţi pot sta numai în adevăr.  
 
Cineva poate avea un o şuviţă sau păr încâlcit sau cap ras să rămână gol sau să poarte o cârpă. Dar dacă el spune o minciună, toate acestea sunt inutile şi fără rost.  
 
Cineva poate suporta tot felul de dureri insuportabile cauzate de ţepe în aşteptarea bogăţiei etc. Dar venerabil este numai cel ce tolerează, fără niciun motiv de câştig lumesc, cuvintele aspre rostite către el.  
 
Nu trebuie să vorbeşti decât dacă ai cerut să faci acest lucru. Ar trebui să nu deranjezi pe alţii în conversaţie.  
 
Nu ponegri şi nu face pe plac unui neadevăr fraudulos.  
 
Nu rostiţi cuvinte neplăcute care trezesc sentimente rele în ceilalţi. Nu toleraţi cuvânt favorabil răului.  
 
Disciplina vorbirii consistă în refuzul de a spune minciuni şi de a respecta tăcerea.  
 
Sadhaka ( practicantul disciplinei spirituale) vorbeşte cuvinte pe măsura şi beneficiul tuturor fiinţelor vii.  
 
Bhiksu (ascet) nu trebue să se supere pe cel care îl maltratează. Altfel el ar fi ca ignoramus. De aceea, nu trebuie să-şi piardă firea.  
 
Dacă cineva bate un ascet disciplinat şi reţinut, acesta din urmă nu ar trebui să se gândească la răzbunare, considerând sufletul ca fiind nepieritor.  
 
După cum aurul nu încetează să mai fie aur, chiar dacă este încins în foc; un om luminat nu încetează să mai fie luminat fiind torturat de efectul karmei.  
 
Un hoţ nu simte nici milă, nici ruşine, nici nu posedă disciplină şi credinţă. Nu există niciun rău pe care să nu-l poată face pentru bogăţie.  
 
Cu privire la agravarea lăcomiei, o persoană nu distinge între ceea ce ar trebui făcut şi ce nu ar trebui făcut. El este un îndrăzneţ, care nu poate comite nicio infracţiune chiar şi cu preţul vieţii sale.  
 
Prin practicarea celibatului se pot îndeplini toate celelalte jurăminte - castitatea, tapasul, vinaya, samyama, iertare, auto-protecţie şi detaşare.  
 
Ştiind că sunetul plăcut, frumuseţea, parfumul, gustul plăcut şi atingerea liniştitoare sunt transformări tranzitorii ale materiei, celibatul nu ar trebui să fie îndrăgostit de ele.  
 
Sufletul este Brahman. Brahmacarya nu este, aşadar, decât comportamentul spiritual al ascetului faţă de suflet, care a ieşit din relaţia cu corpul străin.  
 
O persoană amoroasă, care nu reuşeşte să-şi atingă obiectele dorite, îşi iese din minţi şi este chiar gata să se sinucidă prin orice mijloace.  
 
Soarele pârjoleşte în timpul zilei, dar cupidul pârleşte zi şi noaptese aruncă în cuptor în ziua şi în noapte. Te poţi proteja de soare, dar nu de cupid.  
 
Cu cât faci mai mult, cu atât vrei mai mult. Lăcomia creşte cu câştigul. Ceea ce ar putea fi realizat de două masas (grame) de aur nu poate fi realizat de zece milioane.  
 
Aşa cum focul nu este potolit de combustibil şi oceanul de mii de râuri,la fel nicio fiinţă vie nu este satisfăcută măcar cu toată bogăţia celor trei lumi.  
 
Non-posesia controlează simţurile în acelaşi mod în care un cârlig controlează elefantul. Cum este util un şanţ pentru protejarea unui oraş, tot aşa este şi non-ataşamentul pentru controlul simţurilor.  
 
Lăcomia chiar şi pentru o furcă de paie, ca să nu vorbim de lucruri preţioase, produce păcat. O persoană nelacomă, chiar dacă poartă coroană, nu poate să păcătuiască.  
 
Cel care, stăpânit de dorul gândirii, devenind victimă a pasiunilor la fiecare pas şi neîndepărtând dorinţele, nu poate practica ascetismul.  
 
Renunţarea exterioară este lipsită de sens dacă sufletul rămâne strâns de cătuşe interne.  
 
Fiinţele vii au dorinţe. Dorinţele consistă în plăcere şi durere.  
 
Cel constant atent la ţinuta sa este precum crinul din iaz, nepătat de noroi.  
 
Obiectele simţurilor poluează cunoaşterea dacă nu este protejată de disciplină.  
 
Disciplina este mijlocul de a obţine eliberarea.  
 
Chiar şi nobilul devine unealtă în compania celui rău, ca un colier preţios pe gâtul unui cadavru.  
 
Ignoramus-ul este întotdeauna târziu. Iluminatul este mereu treaz.  
 
Cele cinci simţuri ale trezitului rămân mereu inactive. Cele cinci simţuri ale somnului rămân întotdeauna active. Prin intermediul celor cinci activi se dobândeşte robie, pe când prin inactivul cinci se rupe lanţul.  
 
Aşa cum toată lumea se ţine departe de un foc arzând, la fel şi relele rămân departe de o persoană luminată.  
 
Tine-te mereu treaz. Cel ce se păstrează treaz îşi creşte înţelepciunea. Cel ce adoarme este jalnic. Binecuvântat este cel ce stă treaz.  
 
Cel ce zace leneş ca un piton iroseşte ambrozia înţelepciunii. Cu pierderea înţelepciunii sale, el nu este mai bun decât un buhai.  
 
Yoghinul indiferent la afacerile lumeşti rămâne alert spiritual din propria sa datorie, anume datoria faţă de sufletul său. Pe de altă parte, cineva îngăduitor afacerilor lumeşti nu-şi face datoria faţă de sufletul său.  
 
Naşterea este însoţită de moarte, tineţea de descompunere, şi norocul de nenoroc. Astfel totul în această lume este momentan.  
 
Atât curajosul cât şi laşul trebuie să moară. Când moartea este inevitabilă pentru amândoi, de ce să nu salutăm moartea cu zâmbet şi cu îndrăzneală?  
 
Atât dreptul cât şi nedreptul trebuie să moară. Când moartea este inevitabilă pentru amândoi, de ce n-ar îmbrăţişa-o păstrând o bună conduită?  
 
Nu este nimic atât de înfricoşitor ca moartea şi nu există suferinţă la fel de mare ca naşterea. Fii eliberat şi de frica de naştere şi de moarte, prin îndepărtarea ataşamentului faţă de trup.  
 
Nu fi în groaza îngrozirii, de boală, disperare, de bătrâneţe şi chiar de moarte sau de orice alt obiect de frică.  
 
Nevigilentul se teme din toate părţile. Vigilentul din niciuna.  
 
Cel ce se întreţine frica se găseşte însuşi singur (şi neajutorat).  
 
Viteazul nu îngăduie indulgenţa, nici oroarea. Mulţumit de propriul sine, el nu este ataşat de nimic.  
 
Precum o broască ţestoasă îşi retrage membrele în propriul său corp, la fel şi voinicul îşi retrage mintea în sine însuşi din toate păcatele.  
 
Iluminatul ar trebui să contemple că sufletul său este înzestrat cu energie nemărginită.  
 
Numai acel om poate lua o decizie corectă, al cărui suflet nu este chinuit de necazurile ataşamentului şi aversiunii.  
 
Cel ce cunoaşte spiritualul (sinele) cunoaşte şi exterioarul (lumea). Cine cunoaşte lumea exterioară, se cunoaşte şi pe sine.  
 
Mahavira  
 
tag-uri: dorinţe, învăţături etice, etică, regulă de aur, rănire, jain, jainism, lord, lord-mahāvīra, mahaveer, mahavira, moralitate, durere, citat, drept, toleranţă, cuvinte  
 
"Unii oameni nebuni declară că lumea a făcut-o creatorul. Doctrina că lumea a fost creată nu este recomandată şi ar trebui respinsă. Dacă Dumnezeu a creat lumea, unde a fost înainte de creaţie? Dacă spui că era transcendent şi că nu avea nevoie de sprijin, unde este acum? Cum ar fi putut Dumnezeu să facă această lume fără materii prime? Dacă spui că a făcut asta mai întâi şi apoi lumea, te confrunţi cu o regresie nesfârşită. Dacă declari că această materie primă a apărut în mod firesc, cazi într-o altă eroare, căci întregul univers ar fi putut fi astfel propriul său creator şi a apărut destul de natural. Dacă Dumnezeu a creat lumea printr-un act de voinţă proprie, fără materii prime, atunci este vorba doar de voinţa sa şi de nimic altceva - şi cine va crede această prostie? Dacă el este vreodată desăvârşit şi complet, cum ar putea să apară voinţa de a crea în el? Dacă, pe de altă parte, nu este perfect, nu mai poate crea universul decât un olar. Dacă el nu este formă, fără acţiune şi mai cuprinzător, cum ar fi putut să creeze lumea? Un astfel de suflet, lipsit de toată moralitatea, nu ar avea nicio dorinţă de a crea nimic. Dacă el este perfect, el nu se străduieşte pentru cele trei scopuri ale omului, deci ce avantaj ar câştiga prin crearea universului? Dacă spui că el nu a creat nici un scop, pentru că era natura lui să facă acest lucru, atunci Dumnezeu nu are rost. Dacă a creat într-un fel de sport, a fost un sport al unui copil prost, ducând la necazuri. Dacă el a creat din cauza karmei fiinţelor întrupate [dobândite într-o creaţie anterioară] El nu este Domnul atotputernic, ci subordonat altui lucru. Dacă nu a iubit fiinţele vii şi nu a avut nevoie de ele, el a făcut lumea, de ce nu a făcut creaţia cu totul fericită, fără ghinion? Dacă ar fi transcendent, nu ar crea, pentru că ar fi liber: nici dacă ar fi implicat în transmigrare, pentru că atunci nu ar fi atotputernic. Astfel, doctrina că lumea a fost creată de Dumnezeu nu are nici un sens, iar Dumnezeu comite un mare păcat în uciderea copiilor pe care el însuşi ia creat. Dacă spui că omori doar pentru a distruge fiinţele malefice, de ce a creat astfel de fiinţe în primul rând? Oamenii buni ar trebui să lupte împotriva credinciosului în creaţia divină, înnebunită de o doctrină rea. Să ştiţi că lumea este necreată, aşa cum este timpul în sine, fără început sau sfârşit, şi se bazează pe principii, viaţă şi odihnă. Necreată şi indestructibilă, ea persistă sub constrângerea naturii sale.  
 
Referinţă Bibliografică:
George ANCA - EXEMPLUL MAHAVIRA (VERSIUNI) / George Anca : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2561, Anul VIII, 04 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 George Anca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Anca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!