CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Inelul
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Inelul 
  
(Fragment 1) 
  
de Gabriela Mimi Boroianu 
  
Purta o rochie roșie ca păcatul, despicată până la mijloc, și ochii aceia ce aruncau fulgere. Își schimbase până și masca de inocență ce-i acoperea chipul mai mereu. 
  
O privi scurt trecând cu privirea peste obraznicia sânului ce-și scosese gureşeala afară, bâlbâindu-se de la stânga la dreapta. 
  
La intrare îmbrăcat la patru ace (deși asta nu-l făcea să arate mai bine) bâlbâindu-se ca de obicei, Gicu se chinuia să încropească un discurs la fel de aprig ca "stăpâna" lui care călca hotărat spre ei. 
  
-Nu, nu, nu se poate să intrați! Nu sunteți invitați! 
  
- De când ne oprește pe noi o invitație, Gicule? 
  
- Nici măcar nu aveți o ținută adecvată! Uitați-vă la voi cum arătați! Ca niște golani... 
  
- Ți se pare că n-am fi? Hai dă-te din calea noastră până nu mă înfurii și-mi șterg adidaşii de tine! 
  
- Nu se poate, nu puteți intra! 
  
Fără să-i pese prea mult de gesticulările agitate ale celuilalt privind peste capul lui direct în ochii Mirunei, întinsă mâna și-l dete la o parte pășind hotărât spre ea. 
  
Băieții îl urmară trecând pe lângă Gicu de parcă ar fi fost manechinul fără viață așezat ca simplu decor lângă ușă. 
  
Holul larg atât de frumos împodobit cu flori se transforma în câmp de bătălie. Aerul scăpara de câtă electricitate se adunase între pereții împodobiți cu tablouri. 
  
Se înfruntau din priviri călcând hotărât unul spre altul ca doi cocoși pregătiți de luptă. Ea ridică un deget pregătită să-l apostrofeze dar Nicu dominând-o ridică fulgerător mâna și dintr-un pas ajunse lângă ea, înfipsă mâna în cocul ei aranjat cu atâta stil pe ceafă și trăgând-o spre el o sărută apăsat. 
  
Șocul gestului o dezechilibră și o aduse direct în brațele lui fără putința de a se împotrivi. Dar nu dură mult și punând palmele pe pieptul lui îl împinsă cu putere. Jumătatea dreaptă a rochiei alunecase pe umăr dezgolindu-l, rămânând agățată de sfârcul obraznic. 
  
- Nesimțitule! Cum îndrăznești?! Ieși afară din casa mea! Imediat! 
  
- Țî, țî, țî iubită mică așa se vorbește cu "logodnicul" tău? O privea cu un fel de ură amestecată cu dispreț. 
  
- Ești nebun! Ieși afară până nu-mi chem părinții! 
  
Nicu o prinse de mâna dreaptă care își agita arătătorul în toate direcțiile simțind parcă neliniștea stăpânei care lua locul furiei ce-i făcea părul să lucească ca vinul rubiniu într-un pahar de cristal așezat în raza lunii. 
  
- Sunt nebun zici? Atunci "ăsta" ce caută pe mâna ta? Și-şi însoți vorbele cu un gest scurt întorcănd mâna cu palma în jos scoțând la iveală un inel de aur cu o montură frumoasă filigranată în mijlocul căreia trona un smarald. 
  
- Hai! Să aud explicațiile. 
  
- Ce, ce vrei să spui? E inelul meu! 
  
- Da? Atunci scoate-l să vedem al cui nume este gravat în interior! 
  
De la roșeață ce-i împurpurase obrajii când venise spre ușă și până în momentul acesta fața ei trecuse, pe rând, prin toate culorile curcubeului ajungând în final la culoarea străvezie a unui cadavru... Simțea că rămâne fără aer. Seara debutase atât de frumos iar acum totul se îndrepta vertiginos spre dezastru. Avea sentimentul ca pământul îi fuge de sub picioare. Casa era plină de musafiri și toți erau oameni importanți din lumea în care tatăl ei se învârtea. Ziua de naștere a tatălui său și plecarea ei la facultate erau două motive care trebuiau sărbătorite iar când era vorba de petrecere totul era aranjat până la cel mai mic detaliu. Ura când ceva nu mergea cum trebuie iar venirea lui Nicu era ca bulgărul care putea declanșa o adevărată avalanșă. Trebuia să scape repede din această situație chiar dacă nu-i convenea de loc să cedeze... Cuvintele lui Nicu aterizară ca o palmă trezind-o din gândurile care se derulau cu rapiditate prin mintea ei. 
  
- Scoate-l! Dacă nu îl iau eu... cu deget cu tot! 
  
- Dar, Nicu... 
  
- N-am timp de pierdut! Sau poate vrei să chem poliția? Chiar sunt curios ce-ar zice... fata lui tăticu' mare șef de bancă o hoață notorie! Îți dai seama ce articole ar apare în ziar... ce vor vui televiziunile... ha ha ha... Scoate-l! 
  
Juca tare băiatul. Îl privea cu ochii unui șoricel speriat 
  
- Imediat, dă-mi drumul că trebuie să ud degetul că nu iese altfel zise Miruna care arăta de parcă își pierduse toată îngâmfarea și în ochii căreia jucau acum lacrimi. 
  
Nicu lasă capul în jos și luă degetul în gură umezindu-l strânsă dinții pe deget și trăgând ușor scoasă inelul rămânând în final cu el în dinți. Îi dete drumul la mână privind-o cu scârbă. 
  
- Să nu-mi mai ieși în cale! Nu voi uita niciodată ce-ai făcut! 
  
S-a întors pe călcâie a făcut un gest scurt către tovarășii lui care asistaseră tăcuți la toată scena și se îndreptară cu toți spre ieșire. 
  
Gicu se făcuse mic într-un colț privind speriat la ei. 
  
Au ieșit fără să mai zică nimic și fără să privească în urmă! 
  
Referinţă Bibliografică:
Inelul / Gabriela Mimi Boroianu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Mimi Boroianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!