CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  




Autor: Gabriela Docuță         Ediţia nr. 3020 din 08 aprilie 2019        Toate Articolele Autorului

Capcana unei gene
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Au trecut cinci ani şi jumătate de când viața mea, ce se aseamănă cu un glob fragil, fiind zămislit din emoții şi lacrimi, se rostogoleşte fără control - lovindu-se de tot ce întâlneşte în cale. O privesc cu groază cum se sfărâmă în mii de bucăți, încerc să înțeleg ce se întâmplă şi dacă mai pot recupera ceva din ea. Cu ultimele puteri, mă străduiesc să adun fiecare bucățică - încercare sisifică, de alminteri. Iar, cu cât caut să o pun pe fiecare acolo unde îi era locul, cu atât văd că nimic nu se mai potriveşte. În disperarea mea mă afund din ce în ce mai mult, dorind să refac totul cum a fost, fără să-mi dau seama că e imposibil acest lucru. Sfârşesc într-un întuneric total, ceea ce doctorii numesc infarct cerebral.  
 
Am patruzeci şi şase de ani, o vârstă de care ar trebui să mă bucur...dacă nu aş fi nevoită să stau imobilizată la pat. Jumătatea stângă a corpul meu a amorțit, refuză să se mişte. Mintea mea a gustat moartea, preț de câteva secunde. Ce vrea să însemne asta? Oare drumul vieții mele s-a terminat ori a venit momentul să încerc unul diferit de acesta? Mă simt prinsă într-o capcană şi mă uit în jurul meu. Aproape toți împărtăşim o soartă asemănătoare. Diferite capcane: ale minții, ale trupului, ale destinului - ne țin captivi, epuizându-ne energia, sfârşind astfel o viață care ar fi putut fi altfel. Unele dintre ele sunt atât de bine camuflate, încât e nevoie de o atenție deosebită şi discernământ divin pentru a le descoperi şi evita.  
 
Fac o greşeală şi iarăşi mă întorc în amintirile mele, sperând că acolo voi găsi liniştea de care am atâta nevoie. Dar, se pare, că aceste amintiri îmi provoacă şi mai mult rău. "Ai fi putut să faci toate alea, dar n-ai avut curaj...ai fi putut să schimbi ceva, dar ți-ai călcat pe suflet. De ce? De ce ai ales contrar voinței tale? Hai, nu mai spune că nu puteai altfel, că nici tu nu mai crezi! Atunci, care crezi tu că este motivul pentru care astăzi suferi? Răspunde-ți , cu sinceritate... nu mai continua să te minți."  
 
Am fost o naivă, recunosc! Marele mister e că, deşi îmi propuneam să nu mai fiu aşa, după o luptă interioară - din start fără sorți de izbândă - nu puteam decât să pierd, inevitabil. Să fie însăşi viața o capcană?  
 
Bun, dar ce pot face când capcana este o genă din trupul meu, căreia i-am căzut în plasă fără să vreau...am moştenit-o, deci, trebuie să accept fatalitatea - crezând că genetic nu pot duce această luptă. Dar, dacă o voce din interior îmi sugerează că nu e obligatoriu să cred că această maledicție s-a abătut asupra mea cu intenția de a mă nimici. Oare ar trebui să îi dau crezare? Eu zic că merită să o ascult, şi, chiar dacă pare de neînțeles ce vrea să-mi spună, am încredere că într-un final voi descifra clar mesajul ei.  
 
Apoi vine şi întrebarea: Cum mă pot elibera dintr-o capcană care face parte din mine? M-am născut cu ea şi nu am cum să scap. Sunt prinsă în ea, mă zbat şi nu întrevăd nicio cale de scăpare. Cu cât mai mult mă împotrivesc situației în care mă aflu, cu atât mai mult rănile mele sângerează. Imi văd sfârşitul care se apropie inevitabil şi începe să-mi fie teamă. Frica îmi amplifică durerile, îmi paralizează gândirea şi strig din toate puterile după ajutor - dar, din păcate, nu mă aude nimeni. Agonizez...  
 
Simt cum trăiesc un coşmar care aş vrea să se termine, vreau să se sfârşească...mai bine să mor mai repede, decât să mai sufăr în halul acesta. Chem moartea, o rog să vină... dar, nici măcar ea nu mă aude. Cred că ar fi o binecuvântare, să mă ia în brațele ei şi să-mi oprească calvarul. Totuşi, am la îndemână şi o altă alegere... să nu fac nimic, să aştept - dar nu-mi pot permite luxul acesta. Eu trebuie să fac ceva, orice... numai să gândesc " la rece", nu. Arde în mine un foc, ce nu se poate stinge. Nici nu mai ştiu ce vreau. Răspunsul meu, fir-ar să fie, e tot o întrebare: Vrei tu, cu adevărat, să mori ori să trăieşti?  
 
"Chiar, de fapt, tu ce vrei? Hotărăşte-te, lațul te strânge din ce în ce mai tare! "  
 
Am hotărât. Da, vreau să trăiesc...iubesc viața!  
 
Referinţă Bibliografică:
Capcana unei gene / Gabriela Docuță : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3020, Anul IX, 08 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Docuță
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!