CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Florica Patan         Publicat în: Ediţia nr. 2655 din 08 aprilie 2018        Toate Articolele Autorului

OCHIUL DESCHIS
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
OCHIUL DESCHIS  
 
Rozalinde și indigo, zambilele inundaseră cu parfumul lor încăperea în care, așteptându-i pe toți, copii și nepoți, citeam din Cărțile Sfinte, aruncându-mi privirea spre coșul cu ouă înflorate și fire de iarbă, pentru iepuraș. Îmi rămăsese în memorie o frază din Baudrillard „…suntem orfani de o realitate care sosește prea târziu și care este numai, ca și adevărul, un raport oficial decalat în timp” și încercam să mă pun de acord. Așadar, în planul limbajului, cuvântul ar merge mai repede decât semnificația lui… De cât timp a avut nevoie umanitatea pentru a accede la adevăr ? Dacă a ajuns !  
 
Raze plăpânde se strecoară prin faldurile perdelei, bucurând-mi zambilele așezate pe o măsuță la geamul ca un ochi deschis asupra lumii și a timpului. Firele verzi alungite de iarbă, proiectau într-un chip misterios, cu un fior al magicului, în propria umbră de pe măsuță, un opt culcat, reificând parcă un infinit al sensurilor existențiale. Am zăbovit asupra desenului virtual, încercând să-mi interiorizez interferențele soarelui cu primăvara din camera de zi, acum, la câteva ore înainte de ceasul Învierii, știind că Lumina Sfântă urmează să ajungă și la noi în țară.  
 
Așadar, mai întâi faptele și apoi, înțelesurile lor, sensurile, mesajul lor. Ca și când Sacrificiul Mântuitorului nostru s-ar înțelege pe deplin abia acum ? în dimensiunea lui reală, prin reușita aflării împreună, uniți în spiritul Miracolului creștin, prin toate ritualurile repetate an de an, sau prin bucuria și parfumul primăverii ajuns cu întârziere, precum o iubire capricioasă, acum, Anno Domini MMXVIII-IV-VII.  
 
Eu cred că sacrificiul Mântuitorului nostru a fost verbalizat și înțeles odată cu Învierea Lui, a treia zi, și facem același lucru, în credință și smerenie, de două milenii încoace. Era o realitate perceptibilă.  
 
Este ca atunci când simți o pace adâncă la o procesiune ortodoxă la care participi integrându-te lumii, mentalului colectiv, într-un timp când dezamăgirile volatilizează miraculos și se înfiripează speranța și încrederea în viitor. Este minutul de visare întru recuperarea, învierea și primenirea lumii și a sufletului care așteaptă și primește asigurări de luminare de la acea lumină ce se aprinde spontan de două mii de ani la Ierusalim și apoi pleacă în lume… ca un adagio însuflețit de iubire, când lacrima lumii-i plânsă în uitare, omul trist se lasă în visări tăcut, vorbirea-i șoptită, scursă-n suferință, în timp împietrită, veacuri de-ndoieli, secole de spaimă trec, liniștirea lumii renăscând în credință…a răbda, răbdare, a lumina, luminare; a mântui, mântuire, ca o amintire a unei substanțe ce ne-a fost izvor...
 
Semnificația ajunge din fericire simultan cu termenul ce-o desemnează, este o corespondență realitate-limbaj, vorbim de energia ce configurează în imagini, fără a o schimba ! realitatea noastră imediată, accesibilă experienței senzoriale, într-o cunoaștere rațională, o energie a cuvântului rostit, alcătuit din litere ce sunt sunete, sunetele vibrează, iar vibrația este energie. Cuvântul citit este o undă vibrațională în gândurile noastre aparținând conștiinței și, prin rezonanță, intrăm într-o realitate absolută : unicitatea Ființei noastre în univers, ca umanitate în miliarde de ipostaze individuale, copleșitoare forță a omului prin gând !  
 
Intrând în hierofanii, ajungem la ritualuri și simboluri, la cosmogonii și divinitate. „Spiritul, spune Mircea Eliade, recurge la imagini pentru a sesiza realitatea ultimă a lucrurilor ”, deci universul este reprezentat simbolic în spirit, prin imaginar. Imaginarul poate fi perceput mental ca substanță a realității. La acest nivel profanul devine o realitate semnificantă, intrând în sacralitate. Și semnificația aceasta, metaforică, ajunge după, adică mai târziu decât cuvintele scrise sau rostite ! Doar dacă ele se grăbesc și „sar peste propria umbră”, precum la Nichita Stănescu :„cuvintele transgresează sensurile sărind peste propria umbră” (Daniel Cristea-Enache, „Lyrica Magna”), venind pe un culoar de înțelegere odată cu semnificația, eliberând-o în conotații ad infinitum. Astfel, experiența individuală se transformă în act spiritual. Simbolul reprezintă o legătură spirituală, „singura realizare posibilă a divinului cu umanul” (Eliade), dacă vorbim în sens religios. În artă simbolul religios definește sfera sacrului. Transferul ontologicului sub semnul sacralității reprezintă mijloace de manifestare a funcției mitice a artei literare. Conștiința problematică transgresează haoticul fenomenelor, ordinea umană, spre un spațiu armonic, recuperatoriu prin imaginația simbolică în raport cu lumea invizibilă (numită de Nichita Stănescu „transparentă”), în suprasensibil. Eliade vede omologia între Cer și Lume care implică o infinită serie de corespondențe magice. Omul este condus de norme sau legi sacre și accede în transcendent prin ritualuri. Imaginea simbolică nu figurează, ci transfigurează printr-un sens abstract o realitate reprezentată concret. Astfel se formează jocurile de limbaj (Ludwig Wittgenstein), cum ar fi formularea și prezentarea unor presupuneri în legătură cu un eveniment : „Știm că cinci minus patru fac unu, / dar un nor fără o corabie / nu știm cât face.” Printr-un joc de limbaj, realitatea poate fi transfigurată până in extremis, în alteritate.  
 
Zambilele mele mi-au dat parfumul și mi-au sugerat imagini concrete esențializând câteva din înțelesurile lumii în expresii infinitivale ce conțin esența, în sens aristotelic, prin substantivizare (infinitivul lung), ca nume de stări emoționale : răbdare, iubire, salvare, recuperare, înviere, luminare / lumânare, mântuire. Paștele a devenit în sufletul meu, o stare. Ca o lumină ce se aprinde din iubire divină pentru lume, în Întregul ei.  
 
Sărbătorile Pascale ne adună pe toți cu forța lor întru vitalitate, armonie și comuniune cu familia, vecinătatea, comunitatea în care viețuim. Prin magia gesturilor pornite din suflet și a cuvintelor rostite, vrem să aducem înseninare și strălucire acestui timp, într-o infuzie de sacralitate și iluminare, prin conectare la acea energie ordonată ce vine din adâncul istoriei sub forma conștiinței unei Ființe unice, umanitatea, în sensul dat de Lynne Mc Taggart, referindu-se la forța vitală a câmpului cuantic al Marelui Tot din care facem parte, ca într-o „rețea de putere pulsatorie”.  
 
Florica Patan, OCHIUL DESCHIS
CHRISTOS A ÎNVIAT!  
 
Alba Iulia, 7 aprilie, 2018.  
 
imagine internet  
 
 
Referinţă Bibliografică:
OCHIUL DESCHIS / Florica Patan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2655, Anul VIII, 08 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!