CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Opinii >  





NICHITA STĂNESCU și „Altă matematică”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ALTĂ MATEMATICĂ  
(Nichita Stănescu)  
 
Noi ştim că unu ori unu fac unu,  
dar un inorog ori o pară  
nu ştim cât face.  
Ştim că cinci fără patru fac unu,  
dar un nor fără o corabie  
nu ştim cât face.  
Ştim, noi ştim că opt  
împărţit la opt fac unu,  
dar un munte împărţit la o capră  
nu ştim cât face.  
Ştim că unu plus unu fac doi,  
dar eu şi cu tine,  
nu știm, vai, nu ştim cât facem.  
Ah, dar o plapumă  
înmulţită cu un iepure  
face o roscovană, desigur,  
o varză împărţită la un steag  
fac un porc,  
un cal fără un tramvai  
face un înger,  
o conopidă plus un ou,  
face un astragal...  
Numai tu şi cu mine  
înmultiţi şi împărţiţi  
adunaţi şi scăzuţi  
rămânem aceiaşi...  
Pieri din mintea mea!  
Revino-mi în inimă !  
-----------------------------------  
Nichita Stănescu, supranumit de unii „zeul nordic” rămâne ''un poet care nu seamană decât cu el însuși'' (Eugen Simion).  
El ne propune o nouă filozofie a cunoașterii, sub forma unui joc, o ''Altă matematică'', poem apărut cu acest titlu, ca discurs liric adresat, în volumul „Măreția frigului”, 1972.  
În prima strofă, cu versuri de 5/13 silabe, metrică variabilă, sugerând căutarea, probabilitatea, indecizia, poetul intră într-un joc formal neomodernist, al verbului „a ști”,  
cu varianta afirmativ / negativă „știm / nu știm”, realizând spectaculoase salturi de la raționalul cognitiv, la iraționalul imaginar, substanță a realității percepută mental, într-un rafinat balans poetic de factură discursivă, incluzându-ne cu acest „noi” în actul cunoașterii printr-un canal de comunicare sui-generis emițător - discurs liric - receptor :  
 
„Noi știm că unu ori unu fac unu” ;  
Mai știm, în continuare :  
„Știm că cinci fără patru fac unu” ;  
„Știm, noi știm că opt / împărțit la opt fac unu” ;  
„Știm că unu plus unu fac doi” .  
 
Sunt două planuri aici, și ele vor continua, până în final, ca spații ale cunoașterii poetice.  
Mai întâi, sfera cognitivă, aparținând logicii, reprezentată mai sus, cu un adevăr ca rezultat al celei mai simple înmulțiri, scăderi, împărțiri ori adunări, cele patru operații aritmetice, reprezentând lumea și adevărurile ei, așa cum sunt.  
 
Așadar, gândirea conține posibilitatea unei stări de lucruri, ceea ce poate fi gândit este și posibil.  
Citind poemul în cheia jocurilor de limbaj, există două tipuri de spațiu logic : unul bivalent (spațiul da / nu, adevărat / fals ) și unul polivalent.  
Se pune semnul identității între gândire, imagine, imagine logică și propoziție, o propoziție nu în sens gramatical, ci ca semn care se află în relație proiectivă cu lumea.  
Toate acestea, gândirea, imaginea, imaginea logică și propoziția sunt modele ale realității.  
 
Unui fapt logic îi corespunde unul real. Nichita Stănescu pornește demersul său cognitiv, generator de principii proprii, din cea mai logică situație, pentru a o răsturna și reconfigura metafizic,  
el, absolvent de Filozofie, teoretician al ideilor pure, pe care le decontextualizează și le recontextualizează într-o viziune proprie, cu aplecarea Gânditorului peste versantul „transparent” al lumii.  
 
Ce anume nu știm ?  
„dar un inorog ori o pară  
nu ştim cât face„ ;  
„dar un nor fără o corabie  
nu ştim cât face” ;  
„dar un munte împărţit la o capră  
nu ştim cât face” ;  
„dar eu şi cu tine,  
nu știm, vai, nu ştim cât facem” .  
 
Din nou, operații matematice cu obiecte și ființe într-un stil în care imaginarul pătrunde în fabulos, inorogul cu un corn în frunte, simbol al omului de geniu, înmulțit cu o pară, într-un gest „matematic”, de o simplitate maximă și, în același timp, absurdă, ar fi o situație, o categorie filozofică fără un răspuns, și, la fel, mai departe: scăderea corabiei, simbol al cuceririlor, al pătrunderii în cele mai îndepărtate zone ale lumii, dintr-un nor ce ne apasă cu întunecimea sa, o situație imposibil de gândit rațional ; muntele, reprezentare a înălțimilor spațiale, dar și spirituale, împărțit la o capră ce pare că-i saltă piscurile, nu poate avea o soluție nici rațională, nici imaginară, nici absurdă. Gramatical, propozițiile încep cu un „dar” adversativ, reprezentând relația, ca și categorie filozofică, rezolvată prin coordonare adversativă, cu senzația de balansare într-un echilibru sensibil „știm” / „dar...nu știm”, percepții firești, experimentate prin experiență, și altele „transparente”, care se presupun, și „nu se văd”. Cele din urmă rămân definitiv nerezolvate, poetul alegând finalmente o altă cale de soluționare în planul cunoașterii.  
 
Ajungând la cunoașterea propriei ființe, „eu și cu tine”, un subiect multiplu, fiind vorba de un cuplu, eul poetic configurează neputința de a ști, prin interjecția dezolării „vai” și repetiția verbului la forma negativă „nu știm, vai, nu știm cât facem”, asumat liric în egală măsură de cei doi protagoniști.  
Strofa a doua este o punte de trecere spre acel ALTCEVA, prefigurat încă din titlu, aici rămânem încă în sfera semantică a lui „știm cât face / fac”, dar soluțiile, ca și termenii operațiilor sunt absurde :  
 
Ah, dar o plapumă  
înmulţită cu un iepure  
face o roșcovană, desigur,  
o varză împărţită la un steag  
fac un porc,  
un cal fără un tramvai  
face un înger,  
o conopidă plus un ou,  
face un astragal...  
 
Metrica, încă și mai scurtă, 3/10 silabe, asociațiile inedite de cuvinte: ''plapumă'', '', ''varză'', „steag”, „tramvai'', ''conopidă'', „ou”, „astragal”, intrate în categoria filozofică a esenței, ca substanță a ceea ce este real, ce corespunde substantivului, nume de obiecte, dar și de ființe :„iepure”, „roșcovană”, „porc”, „cal”, „înger” : metrica, așadar, și ritmul alert, pe nerăsuflate, din strofa a doua, induc, mai întâi, trăiri nedefinite, într-o lume ce pare cu totul confuză, ce nu mai seamănă unei realități logice, ci, mai degrabă, ilogice, intrate într-o metafizică a cunoașterii existenței și în încercarea de a înțelege „matematic” Lumea, prin jocurile de limbaj operând cu elemente concrete care, departe de a lăsa lumea așa cum e, o re-creează , proiectând-o în imaginarul inefabil, „invizibil”.  
 
Alte categorii filozofice, precum relația (configurată prin forme comparative și relative), acțiunea, posesia și pasiunea, timpul, spațiul, calitatea ( exprimată prin adjective ) – lipsesc sau sunt foarte puțin reprezentate sau figurate simbolic, doar cantitatea este văzută ca rezultat în operațiile aritmetice propuse : numerale de ordinul unităților celor mai mici : „un” și „o”, atât în ipoteze sau termeni ai operațiilor, cât și în soluții. Surprinzătoare soluții, dar poetul are propriul său limbaj, dând înțelesuri proprii, vizionare, lumii. Pentru că adunând și înmulțind, scăzând și împărțind, acțiuni cotidiene, absolut firești, au un rezultat firesc, rațional. Acelorași acțiuni aplicându-li-se termeni alambicați, ce răstoarnă realitatea și „legile” ei, în stil stănescian, cu dicteu automat sau nu, atunci când avem și răspunsuri, li se cuvine, desigur, o altă realitate, și ea răsturnată pe care o percepem încă, în plan mental, apropiindu-ne de miracol surprinși afectiv, temători, tensionați.  
 
Pentru a descrie lumea, imaginea își are obiectul din exterior și îl reprezintă ca adevărat sau fals. Prin urmare, forma de reprezentare rezidă din identitatea formei logice cu forma realității. Deci forma logică este comună limbajului și lumii. Obiectele reprezentate sunt definite ca substanță a realității imediate, repet, prin substantive, și când combinarea lor prin operații matematice nu poate avea un rezultat accesibil prin experiență, percepții sau senzații, ca într-un discurs despre Dumnezeu, de exemplu, circumscriind realitații imaginarul, atunci nu pot fi descrise, însă pot fi arătate. În ceea ce nu știm, Nichita Stănescu face așadar distincția între ceea ce poate fi spus și ceea ce poate fi arătat.  
 
Metrica mai scurtă, precum si ritmul alert, pe nerăsuflate, din strofa a doua, transfigurează lumea, într-una ireală, pentru ca apoi, în ultima strofă, sentimentul statorniciei să se impună cu intensitate maximă : ''Numai tu si cu mine / (...) adunați și scăzuți / rămânem aceeași...'' A treia parte este remarcabilă prin amplitudinea structurală a sentimentului asupra mentalului, ca aspirație poetică de cunoaștere și descifrare a Ființei, prin iubire, sentimentul cel mai înălțător. Avem și o soluție aici în problema cunoașterii poetice: superioritatea emoției, a sentimentului, față de rațional, inima nu poate transfigura realitatea, nu poate deforma sau distorsiona, nu poate alungi sau răsuci lumea, adevărul ei este mai real decât cel aflat de mentalul nostru, cu senzații și percepții ce pot fi ireale.  
 
„Pieri din mintea mea! / Revino-mi în inimă ! întoarcerea prin dublă exclamație, la trăirea sentimetului de iubire, dincolo sau dincoace de percepții mentale, contemplarea iubirii în stare pură, aceasta este o „altă matematică”, nu pentru minte, ci pentru suflet, o opțiune poetică pentru categoria filozofică a pasiunii ce pune în mișcare Lumea.  
 
„Altă matematică”, „Frunză verde de albastru”, „Necuvintele”, totul la Nichita Stănescu înseamnă „aventura limbajului” ce „se întoarce, în cerc, asupra limbajului însuși” , pentru că el „oftează abstract” și „filozofează ermetic” (Daniel Cristea- Enache, în „Lyrica magna”).  
-------------------------------------------------------------------------------  
Florica Patan, NICHITA STĂNESCU și „Altă matematică”  
Alba Iuliaa, 31 martie, 2018  
imagine internet  
 
Referinţă Bibliografică:
NICHITA STĂNESCU și „Altă matematică” / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2649, Anul VIII, 02 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!