CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorisire >  


Autor: Florica Patan         Publicat în: Ediţia nr. 2411 din 07 august 2017        Toate Articolele Autorului

7 AUGUST
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
7 AUGUST  
 
Sau ziua în care merg de mână cu singurătatea într-o zare de lume în care mai pulsează , încă vie, amintirea . Dar și durerea.  
 
RECITAREA  
 
Pentru o copilă ca mine, bradul din Orășelul Copiilor era magnific, ornat cu multă beteală și pachete-surpriză (desigur goale , dar nu știam asta, credeam că sunt de la Moșu' ! Îl numeam Gerilă, așa ne ziceau la Școală), pachetele , zic, erau de toate mărimile și frumos legate ! Ici –colo, beculețele își pâlpâiau bucuria inocentă, în culorile calde ale vacanței de iarnă. Despre Crăciun vorbeam doar acasă, dar asta nu stingea nimic din farmecul candid al copilăriei.  
 
Pe scena de spectacole nu se cântau colinde, dar se spuneau poezii cu și despre copii, iar corul se armoniza peisajului de iarnă cu texte și ritmuri jucăușe. Am spus o poezie, „Iarna pe uliță”, a lui Coșbuc. Destul de lungă. M-au îmbrăcat băiețel .  
 
La sfîrșit , aproape că nu mai aveam aer. Nici glas. Așa mi se părea , de emoție. Oare mă făcusem de rușine ?  
 
Acasă, fratele meu, care fusese printre copiii din public, dar eu nu l-am văzut în mulțimea aceea, a spus părinților ceva care m-a făcut fericită și mi-a crescut respectul pentru propria-mi persoană :  
 
”Ea a recitat cel mai frumos !”  
 
LODENUL  
 
Părinții noștri ne aveau pe amândoi în școală, eram patru oameni în casă și un singur salariu, așa că ne descurcam cum puteam. Fratele meu învăța dimineața, iar eu după-amiaza. Lodenul pe care-l îmbrăca el la școală, era al meu după-amiaza.  
 
Într-o zi a plecat cu o călimară cu cerneală în mână ; fiindu-i frig, a băgat-o în buzunarul gol. Bineînțeles că i s-a scurs acolo, iar eu am fost nevoită să suport acea pată absolută din buzunarul școlarității mele până în primăvară, când am schimbat hainele, cumva.  
 
„Lasă că nu ți se vede personalitatea pe dosul buzunarului”, mi-a zis cu glas glumeț fratele, zâmbind la obiecția mea bosumflată.  
 
ADMITEREA  
 
După Bacalaureat, mă înscrisesem la Facultatea de Litere. Trecusem cu bine de probele orale, eliminatorii. În dimineața primei probe scrise, trebuia să mă ducă Titus, fratele meu, la Facultate, noi locuind în alt cartier. Însă , pentru că lucra în schimbul de noapte, nu mai putea ajunge în timp util acasă, rămânând să mă deplasez în acea dimineață cu un mijloc de transport în comun. Eram într-o întârziere pe care încercam s-o surmontez prin alergare, din stație până la Facultate.  
 
Era ora de intrare în sala de examen, nu știu dacă mai aveam un minut sau două la dispoziție, pentru a vedea listele cu repartizările în sălile de examen. Am dat să intru în incinta Facultății, când o mână îngerească mă prinse de braț și auzii vocea șoptită a fratelui care-mi zise datele de care aveam nevoie :  
 
„Sala 30, etaj, locul 17, la perete, penultima bancă !”  
 
Era acolo ! Și nu doar pentru că locul său de muncă era în apropierea Universității, ci pentru că doar el înțelegea înaltul visului meu…Examenul meu era și al lui, îi păsa ! Cui altcuiva ?!? Am prezentat legitimația, am luat loc în bancă și a intrat Comisia. Nu am avut timp de emoții, volatilizaseră.  
 
BUCUREȘTI, SECTOR CINCI  
 
Trebuia să ajung la Spitalul ORL, din Panduri, eram programată pentru un consult de specialitate, la un medic renumit, doctorul Ataman. Mama , trecută de 75 de ani, ne-a condus până la ușa apartamentului, urându-ne , cu vorbe sugrumate de plâns, „Drum bun” și „ Să vă întoarceți sănătoși !”  
 
„Știi exact unde se află Spitalul ?” îl întreb pe fratele meu, necunoscând niciunul dintre noi prea bine Capitala.  
 
„Nu-ți face griji, m-am informat ! Trecem de Cotroceni și imediat ajungem !”  
 
Am mers pe autostrada care mi s-a părut dezolantă, la acea oră matinală, soarele nu se înălța, dimpotrivă, la orizont fulgere amenințau și aprindeau cerul ce cobora tot mai devorator peste noi. Tăceam. În viteza mașinii trăiam temerea că o furtună cumplită ne va prinde în vârtejurile ei cenușii. Vom mai ajunge ? era gândul ce mă frământa , dar tăceam , simțindu-l pe Titus foarte încordat . Parbrizul mașinii era bombardat de stropi mari, pietroși.  
 
„Astăzi mai consultăm doar pe cei programați, doamna din Bistrița și doamna din Pitești !” zise asistenta doctorului către mulțimea de oameni ce așteptau tăcuți la ușa cabinetului său.  
 
Așadar ajunsesem . Șansa acelei zile, sau norocul de a avea un frate așa serios, iubitor și dedicat !  
 
7 AUGUST  
 
Amintiri duioase, multe, și toate legate de tine, bunul meu frate ! Îmi bat pe umăr veselia ta izvorâtă din adâncimi limpezi de suflet, zâmbetul cu gropiță plin de farmecul tinereții, glumele spuse cu umorul unui spirit atent și deschis asupra lumii, apoi te văd urcând bucuros scările vârstelor sub umbrela aurie ce-ți dă protecție în ploaia coborâtoare dintr-un nor rătăcit pe cerul cu nenoroc, neliniștite și năvalnice torente ale destinului tău. Astăzi ar fi fost ziua ta de lumină, de bucurie împărtășită cu prospețimea și răcoarea pădurilor cutreierate în scurta ta viețuire sau a nisipurilor fierbinți pe unde ți-ai purtat pașii în cunoașterea țărmurilor îndepărtate, ar fi fost, caldă și strălucitoare, ziua ta de naștere!  
 
Florica Patan, 7 AUGUST  
 
Alba Iulia, 7 august, 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
7 AUGUST / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2411, Anul VII, 07 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!