CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Istorisire >  


Autor: Florica Patan         Publicat în: Ediţia nr. 2396 din 23 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

MISIUNEA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am plecat. Am luat totul cu noi - speranța de a avea un timp frumos pe toată perioada, nerăbdarea de a ieși din rutina vieții de zi cu zi. Apoi exuberanța vacanței, vise si curiozități nemărturisite, dar simple. Eu îmi doream să mă bronzez frumos; David , să înoate în mare, Bill , la fel, iar Dominic era pregătit în orice moment să meargă „tai„... Aveam cazarea la amiază. Numai bine ajungem, dacă nu mai oprim prin București. Și nu oprim.  
 
Drumul parcurs, un fir întins, împletit din raze de soare fierbinți și asfalt încins.Trafic bară la bară, parcă toată România se muta acum la Constanța... Bill era nerăbdător să vadă Marea, avea treizeci și șase de ani și o vedea acum întâia oară. Eu fusesem în Eforie Nord, pe când eram stagiară , într-o vacanță, cu fratele meu ; făcea rodajul mașinii. Atunci ne-am cazat la o familie, acum avem bilete prin ONT.  
 
Trecem de Constanța, în intersecția spre Mamaia, avem ocazia să-l urmărim pe un agent de circulație într-un număr coregrafic, rotindu-și grațios brațele și făcând piruete ample. Ba chiar i-am auzit accentul moldovenesc, atunci când a dat liber coloanei de mașini spre Mamaia și am trecut pe lângă el cu geamul deschis.  
 
„Haidi,bre! Haidi, bre!” și fluiera impetuos.  
 
Virăm la stânga și ne apropiem încet, dar sigur, de Mamaia.  
 
În dreapta noastră apare EA. În splendida-i imensitate, Marea ! Copleșitoare, cu valuri unduite într-un dans seducător... În ritmuri intrate în armonie cu universul, a cărui muzică rezonează în sinele noastre sensibile. Poate ca recuperare a unui paradis pierdut spre care tânjim și ne rostuim sufletul . Ea, cu misterele ei tulburătoare , un reflex al imensității cerului, o lume magică dusă în adâncimi în care viața intră , cred, în cadența aceluiași univers, ducând la suprafață zbuciumul interior în fascinante valuri diamantine . Și noi ne abandonăm moaratelor valuri în ascensiunea lor spre stele...  
 
''Uite-o...'', zic în șoaptă, ca pentru mine, vrând totuși ca cei doi să se descopere simplu, unul pe celălalt, pentru a nu știrbi nimic din surpriza întâlnirii.  
 
Bill își aruncă, peste umăr, privirile verzi, cu turquaze . Parcă-și regăsea o iubită mult așteptată, a cărei respirație începea să o simtă și apoi întreaga ființă fascinantă, magnetizat fiind de farmecul ei surprinzător, de chemarea misterioasă căreia începea să-i abandoneze ușor întreaga-i făptură.  
 
Oprește în prima parcare. Coborâm. David, baiatul cel mare, e bucuros și curios, Dominic, îmbujorat, cere apă.  
 
''Say Hello! to the Sea!'' îl îndemn eu și-i dau puțină apă. „Bonjour, ma jolie Mer!„  
 
Ascunzându-mi propria timiditate, îl observ pe Bill la întălnirea sa cu Marea. Rămân deoparte, captivată la rândul meu de scena grandioasă, cu a cărei forță vibrațională intram în rezonanță. Simte pentru prima dată în viață briza răcoroasă, tandră și ispititoare. Îl învăluie, îi mângâie umerii și părul i-l ciufulește, dar lui îi place atingerea ei, o primește fermecat, ca-ntr-o îmbrățișare adolescentină, plină de grație , emoționantă. Și tace...ascultându-i vrăjit muzica , pornită din adâncuri și redată de ritmurile valurilor, a căror spumă îmbrățișează țărmul dantelat în nisip de aur fin, parcă într-un spectacol al spiritelor magice.  
 
*  
 
În cele două săptămâni, marea ne-a dăruit multe surprize și momente de bucurie pe care le-am gustat din plin. Dar răsăritul de soare, atunci când l-am prins, ni s-a părut absolut fabulos! când soarele sare pe cer direct din Mare. Transferuri de imagini cer - imensități de ape, senzații, oglindiri, virtualități, impresii care dau măsura disponibilității și capacității noastre de a cuprinde inefabilul.  
 
Ne gândeam să revenim în fiecare an... Au trecut mulți ani de atunci, dar „un altădată” nu a mai fost! Mereu alte priorități, alte opțiuni, alte receptări de alte înțelesuri , în alte spații, noi experiențe și noi realități, parcă am uitat că viața mai trebuie și trăită, nu doar organizată în tipare ce încorsetează până la urmă libertatea... Să faci doar „ce trebuie„ , pentru că așa trebuie! ce-ar fi fost dacă nu făceam ce trebuie, poate era mai bine și noi mai fericiți, doar că, într-adevăr , timpul nu iartă ...Și, poate, din perspectiva asta, făcând „ce trebuie” eram chiar în coordonatele unei libertăți asumate, cine știe?  
 
Mai aveam vreo două zile de stat la Mare. Bill și David au vrut într-una din zile să se plimbe cu hidrobicicleta. Eu am rămas cu Dominic pe plajă. Vreo oră si jumătate, poate chiar două au trecut. Dominic mergea de-a bușilea si nu voia să rămănă numai pe cearșaf, așa că-l țineam mai mult în brațe. în plus, se apropia ora mesei.  
 
Dar iată-i că vin! David se aruncă lângă mine, sub umbrelă. Gâfâia, voia să vorbească, încă nu putea... Am înțeles că au ceva de spus, au văzut sau au pățit ceva...Bill rămâne tăcut, în picioare.  
 
''Și, mamă, nu era sirenă, să știi, da' eu așa am crezut... Doar atât, că nu vorbea deloc!” , atât reuși David să-mi comunice..  
 
Mă uit la Bill. Îl țin pe Dominic în brațe , la umbră ; adormise.  
 
„ Ne îndepărtaserăm puțin. Cum trecuse destul timp cu plimbarea, ne-am întors către țărm. La un moment dat , David a strigat către mine :  
 
„Uite o sirenă, uite-o, uite-o acolo, o vezi?”  
 
„Nu, n-o vedeam, credeam că i se pare, ce sirenă? de dragul lui m-am mai uitat o dată și mi s-a părut că văd o persoană... destul de confuz eram, dar am întors... Hazardul mă orienta în direcția ei, când am văzut și am înțeles în sfârșit că acolo tocmai se îneacă o fată, zbătăndu-se cu disperare. Da! gesturi absolut haotice, cred că nu mai rezista mult...  
 
Cât am de parcurs? cincizeci, poate șaizeci de metri? mai puțin? asta înseamnă un minut, dar ajung eu acolo într-un minut? Mai rezistă ea un minut? Un minut pentru o viață, adeseori se întâmplă așa!  
 
Aici, lângă mine, îți dai seama, David intra în șoc, înțelegea și el că persoana este în pericol, așa că am început să-i vorbesc, să-i distrag atenția cumva, i-am făcut jocul și i-am spus că, da, acolo e posibil să fie o sirenă, dar să nu-i fie frică, ea nu se îneacă, pentru că marea este casa ei , mergem să vedem dacă vrea să vorbească și cu noi sau doar a ieșit să vadă cerul și pescărușii, iar noi ajungem imediat, da! imediat, ne apropiem, uite ce aproape suntem!  
 
Mă uitam la el și gândurile mi se învălmășeau, nu puteam accepta ca fata aceea să dispară în valuri și David să vadă așa ceva... Ajung! Trebuie să ajung! Nu e nimeni altcineva s-o facă! E încă acolo, se zbate ! dă-mi ,Doamne, putere! Și mai dă-i ,Doamne, mai dă-i ei timpul de care am eu nevoie!  
 
Acolo, în Mare, fata scotea niște sunete îngrozitoare, o pierdeam! Două secunde până la ea! am întins brațul, l-am instruit pe David să stea liniștit, am reușit s-o trag sus . Fata tremura , avea buzele vinete și articula niște sunete înfiorătoare, mai bine zis „dezarticula” , se zbătea încă, era în atac de panică . Mi-era teamă să nu se sperie copilul, care tremura și el deja...  
 
În fine, am adus-o pe plajă, unde părinții ei erau verzi de supărare, cutremurați, bieții de ei...”  
 
„ Are 20 de ani și uite ce-mi face! E surdo-mută, domnule! e surdo-mută, n-are voie... dar nu înțelege, măi frate, că o duc curenții și degeaba știi să înoti, că marea își ia ofranda ei! Și, dacă nu erai dumneata, înger în misiune, hathor al morților era acum , dusă în adâncuri , ce mai!”  
 
„Cu toate că pericolul trecuse, omul se zbătea încă... Bietei fete ii sărea inima din piept! Și ochii îi ieșeau din orbite!”  
 
*  
 
Vrusese doar să vadă Marea... și, nu! nu hazardul l-a dus acolo , ci forțe spirituale mai înalte! A fost misiunea lui, simplă sau complicată, nu știu.Trebuia să ajungă acolo, atunci și acolo, îi fusese predestinat ! Și lui, și fetei rămasă necunoscută, undeva pe o plajă…  
 
Poate că unii tineri de pe acea plajă și din acea zi, nu mai sunt, nici tu nu mai ești, Bill, am trecut și noi prin timp, dar o stea, deasupra casei noastre, parcă strălucește mai tare!  
 
Florica Patan, MISIUNEA  
 
Pitești, 2015.  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
MISIUNEA / Florica Patan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2396, Anul VII, 23 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!