CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Analize >  


Autor: Florica Patan         Publicat în: Ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

VIVIANA MILIVOIEVICI și LIRISMUL CUANTIC în universul ALBASTRU-INFINIT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VIVIANA MILIVOIEVICI și LIRISMUL CUANTIC în universul ALBASTRU - INFINIT  
 
Pe Viviana Milivoievici, poeta cu ochii de-azur, am descoperit-o în paginile revistei online „Literatura de azi„ , apoi am redescoperit-o , spre bucuria sufletului meu, în cadrul unui cenaclu literar în care am activat și eu, iar acum ne citim și recitim în „Confluențe literare„ , confirmând desigur că marile întâlniri nu sunt întâmplătoare, că spiritele s-au atras prin pasiunea comună, călătoria prin scris. Astfel s-au ivit aceste rânduri, din mici comentarii care s-au adunat de-a lungul vremii, precum florile într-un buchet colorat și proaspăt , înmiresmat cu parfumul lirismului.  
 
***  
 
Lirica Vivianei Milivoievici figurează un imagism în care totul este energie și unitate, o lume cuantică, ale cărei unde vibraționale sunt pornite din matricea divină, mai întâi în cuplul de îndrăgostiți, mai apoi, în sinele noastre, noi toți, ca unică ființă și conștiință, între „pământ și cer„ . „Eu„ devine „noi„ trăind „gând lângă gând„ visele de dor , „într-un singur suflet„ , „cu povești adevărate„ .  
 
Construcții lirice țesute în versuri libere, configurează un univers labirintic, pe o spirală a unui timp al tinereții și un spațiu al iubirii, dar și al reflecției , în care „fiorul clipei„ naște „gânduri „ ce „înfloresc precum florile „ și „provoacă-nchipuiri„. Viața ne cântă în cuvinte , iar umbrele scriu „pe un pergament diafan„ sensurile vizionare ale lirismului în care conștiința dezvăluie adevărul că lumea este ceea ce eul gândește, iar gândul proiectat în acel „noi„ pune întrebări ale căror răspunsuri transfigurează universul , Întregul, Marele Tot , pe care Viviana Milivoievici îl identifică unui Albastru-Infinit. Fericirea este legată de un spațiu numit „casa din soare„ metaforă a idealului, spre care „ ne-ndreptăm „ , o moștenire lăsată de strămoși , ca semn al iubirii lor pentru noi, urmași demni, statuari, a căror verticalitate este supusă probei cunoașterii și armonizării cu noi înșine și cu lumea în care trăim.  
 
Viziunea complexă asupra realității în coordonatele sale esențiale, reunește în evantaiul unui „rerum cognoscere causas„ , sensuri poetice privind spațiul și timpul, istoria și poezia, destinul și idealul, sufletul și mântuirea, ființa și ființarea, într-un cuvânt, viața.  
 
Timpul este ceasul contemplației lirice și al meditației la acel „dans primordial„ „cu luceferi„ ; timpul este un prezent, un trecut, cu „jocul sub lună„ al copilăriei, dar și un viitor, prefigurat în ruga Poetei către Dumnezeu, „să-mi dai aripi, / să pot zbura în zori, / spre azurul nemărginit / al mângâierii Tale„. Timpul este o percepție deopotrivă ancorată în abstract, dar și în concret, el este „perpetuu și superstițios„ , conferindu-i- se o latură umană , în clipa renașterii, când „șoaptele„ lui au un parfum de iasomie „scurs prin clepsidra clipelor„ și sunt „înșirate caligrafic pe filele cerului„. Timpul poate fi „pierdut printre meandre„ și „regăsit„ prin puterea gândului. El este un „cântec de dor„ „de la clipa începutului de lume, până la clipa de-apoi„.  
 
Poezia este o „mărturisire„ „într-un decor în fața altarului„ ; ea „cântă nostalgic „inocentele melancolii„ căutând adevărul din cuvinte, pentru că ele au , cuantic, „substanță divină sublimă„ ; „ferecate-n lanțuri„ , cuvintele „se zbat deasupra norilor„, iar cunoașterea implică efortul imaginarului în suprasensibil, un parcurs realizat la înălțimea reflecției filozofice de către Viviana Milivoievici.  
 
Poezia este „o muzică a aștrilor„ , prelungită prin cuvinte spre umanitatea cu fruntea îndreptată spre cer, percepându-i sonoritățile, simbolurile și adâncimile. Pentru că „totul e o poveste - de scris în stele -„ cu jocuri de „lumini și umbre„ , în „zori de mai„. Poezia este cu siguranță, un „mozaic ambiguu„ cu „măști ale ființei„ ce suprimă obsedant „dureroasa luciditate„.  
 
Destinul se derulează într-o „călătorie„ în care ne naștem / cu o stea în frunte, și-aceeași stea / ne e călăuza / pe calea spre / ne-ntoarcere„. Apoi plecăm spre „Marele albastru„ ale cărui chemări poeta le simte ca fiind ale unui Întreg, având pe cer „albastrul bucuriei„.  
 
Sufletul își caută neîncetat mântuirea: „alunecăm spre-un apus / în liniștea nopții / ce ne-a adus / un ultim gând, sedus / al speranței„ . Noi ne purtăm inima „între cer și pământ„ ; suntem ca niște „figurine de ceară într-un „vals„, pe un curcubeu „agățat de lună„ , iar gândul este o „făptură invizibilă„ și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea…„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate și complexitate a naturii umane în „lumini de curcubeu„.  
 
Albastru-Infinit  
 
Trăirea emoțională este superioară în suprasensibil, dincolo de cunoașterea rațională, de aceea gândurile „sunt îmbrațișate„ , și nu descifrate sau obiectivate, iar accederea la Marele Tot, ca spațiu existențial în ipostaza lirică de „Albastru-Infinit„ este configurată , în viziunea poetei, prin coordonata timp, de la un timp subiectiv, uman, „clipa„ care trece , la un timp spiritual, cosmic „dimineți eterne„ , în cele trei trepte -„ne apropiem…„, „îmbrațișăm…„ , „prefacem…„ , verbe la persoana întâi plural, incluzând eului liric ideea de umanitate , ca întreg.  
 
Albastru – Infinit este un simbol pentru starea pură a emoției estetice în fața Întregului, a Marelui Tot, este starea de grație a identificării cu o culoare a acestui Întreg, așa cum el se poate reflecta , pe rând, în sunet, gust, parfum sau mișcare, o multitudine de ipostaze, dintre care opțiunea Vivianei Milivoievici este albastrul ochilor săi, ca reflexii infinite ale universului în oglinzile sufletului , tulburătoare oglindiri interior - exterior, reflexiii adâncite la infinit prin puterea gândului !  
 
Când „sufletul naufragiat / în ecourile mării , devine „izvor de cunoaștere ce lasă urme adânci pe pietre de alabastru„ , Albastru-Infinit intră în ipostaza de alabastru, un alb a cărui simbolistică are alte ritmuri și alte conotații, mai triste…  
 
Dar inima își are anotimpurile ei și, păstrând „izvoare ale unei /lumi pierdute …„ încercăm, mai întâi să „devenim oameni compleți„ , apți de cele mai profunde trăiri și acțiuni , evoluând conștient spre o lume mai bună. Pentru că „La hotarul sufletului / zămislim comoara / ce-o ascundem / printre aripi de îngeri, / prin nori... Astfel vom primi în suflet „miresme de mărgăritar„, „în jocul magnific al vieții„ .  
 
Într-o iluzie , omul este, în viziunea poetei, „mâzgălit de Creator / pe nisipul chinuit de valuri„ ; un alt orizont este figurat astfel, trăind în „nonsensul limitat și tolerant al prezentului„ ! Sunt aici sensuri vizionare ce redau metaforic pulsul lumii în care trăim și în care „simțim durerea ca pe-o ispită„ în „negura albastră a strălucirilor de-o clipă„ . Alteori „un zâmbet printr-o lacrimă ascundem„ , iar „amintirea unei dimineți de-azur„ conferă spontaneitate gândului ce ne guvernează existența.  
 
„Cu fiecare clipă / care trece / ne apropiem„ de marele Albastru – Infinit„ versurile acestea reflectă un lirism cu accente meditative, imprimând cunoașterii poetice nuanțe ale senzorialului, ca trecere a noastră prin timp. Sunt răspunsuri ce parcurg pașii cunoașterii lirice, cu inflexiuni filozofice. Același lirism meditativ răzbate și în ideea de supraviețuire, „într-un tremur al păcatului ancestral„ , precum în mai toate poemele Vivianei Milivoievici, fie prin contemplare, fie prin oglindire : „Contemplăm clipa / ce ne reține„ ; „Suntem doar niște / trecători„ ; „În oglinda dimineții / se scaldă / picături / de-nțelepciune„.  
 
Concertând la un nivel sau altul al lirismului, pe portative cu note diverse, contemplative, discursive sau meditative, Viviana Milivoievici transmite un mesaj profund, de armonizare a umanității cu universul printr-o conștiință înaltă, prin forța vibrațională a gândului și prin iubire, dincolo de măști și prăbușiri ale ființei. Poeta reconstituie realitatea în filigranări vizionare, prin treceri moderne de la un cadru de conexiune al ideii la altul : „Pe stânca idealului etern / scrijelim fiorul clipei„.  
 
Spirit stelar , Viviana Milivoievici transfigurează o realitate în încercarea de înțelegere a lumii și a timpului actual, îmbrăcând „cuvintele„ cu sunete „spre lumina„ iubirii universale, poate cel mai înalt ideal al umanității.  
 
Florica Pățan  
 
Alba Iulia, 7 ianuarie, 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
VIVIANA MILIVOIEVICI și LIRISMUL CUANTIC în universul ALBASTRU-INFINIT / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2234, Anul VII, 11 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!