CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Pamflet >  


Autor: Florentino Himelbrand         Publicat în: Ediţia nr. 2624 din 08 martie 2018        Toate Articolele Autorului

8 Martie la camping în Israel
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
8 Martie la camping!  
  
SCHIȚĂ DE FICȚIUNE  
  
 
  
Dragii mei astăzi vă voi povestii ce frumos am sărbătorit noi ziua de 8 martie – după unii Ziua Internațională a Femeii, după altele Ziua Mamei, iar după cei mai mulți Ziua Dracului sau mai bine spus a drăcoaicei.  
  
Oricum soția mea a primit invitație de la câteva foste colege de școală spre a sărbătorii împreună această zi specială la un Camping cu căsuțe aflat tocmai lângă granița de nord a Israelului, adică sub apropiata privire a Organizației Teroriste Hezbollah din Liban.  
  
Sincer vorbind ași fi preferat altceva dar de – Ziua soției, adică tovarășa noastră de viață și de scandal sau mai clar spus „stăpâna noastră”.  
  
Nu credeți că am prea mult de ce mă plânge, doar așa ca să pun și eu un cuvânt pe hârtie să nu crape de ciudă alți bărbați, adică așa ziși prieteni pe FB.  
  
Deci doamna mi-a explicat traseul cum vom ajunge la „cuibușorul nebuniilor de vacanță”:  
  
- Vom pleca din Tel Aviv folosind avionul care vine de la Eilat și apoi vom ajunge direct la Haifa, unde ne va aștepta Ariela cu soțul ei. Vom circula cu automobilul lor până la Naharia și apoi cu Sarit și Șmuel în microbuzul lor vom ajunge ușor și direct la Maalot unde va urca și Miriam cu fiica ei. Cred că îți aduci aminte că Miriam este divorțată.  
  
- Desigur că-mi aduc aminte. Acum șase ani ai ținut-o la noi o jumătate de an. Ea dormea cu tine – să aibă pe umărul cui plânge noaptea, fiica ei dormea cu fiica noastră iar eu pe canapea în salon. Până ce m-am prefăcut beat și am spus că în acea noapte voi face sex și cu ea și cu fiica ei, indiferent dacă ele vor sau nu. Atunci s-au speriat și au plecat imediat, chiar în acea seară.  
  
- Cum tu ai îndrăznit să-mi faci una ca asta? Să te prefaci beat spre a-mi îndepărta cea mai bună prietenă din copilărie? Cea pe umărul căreia plângeam când luam o notă proastă pe care nu doream ca familia mea să o știe – până nu o îndrept cu alta mult mai bună. Nici nu-mi dau seama cum de nu m-am gândit la așa ceva. Nu credeam că ești așa un monstru?! De fapt un tăciune acoperit cum se spune în povești.  
  
Ai fost în stare să joci așa un teatru în propria-ți casă? Adică ce ai făcut? Spune-mi! Trebuie să știu! Neapărat trebuie să știu acum, simt că mor de curiozitate altfel este posibil să mor în realitate.  
  
De fapt eu mă consider un soț drăguț care-și iubește nevasta și nu cred ca ar fi murit de la aceasta.  
  
Pe de altă parte, sincer vorbind nu eram prea dornic să povestesc, dar trecuseră deja aproape șase ani, iar ea aștepta cu atâta nerăbdare că nu am putut rezista privirii sale rugătoare și am mărturisit:  
  
- Consideram această abstinență ca o pedeapsă și am hotărât să scap de ea cu orice preț astfel că am m-am dus în baie, în cabina de duș și fără a-mi scoate pijamaua m-am ușurat în pantaloni, apoi am turnat ceva Martini pe mine dintr-un păhărel pe care-l luasem din salon.  
  
La sfârșit am ieșit din cabină, pe care am spălat-o cu dușul flexibil, m-am șters temeinic pe picioare și mi-am pus papucii de casă. Este de la sine înțeles că nu doream să murdăresc minunatul covor pe care mama ta ni l-a dat cadou de nuntă ci doar să scap de „prietena” nedorită.  
  
În acest moment, din spatele meu se auzeau aplauze și m-am întors. Fiica noastră stătea în ușă și mi s-a aruncat în brațe:  
  
- Ești cel mai minunat tată! Nici mie nu-mi plăcea Ilana ( fiica lui Miriam) care ocupa prea mult loc în patul meu și din cauza căreia eram veșnic obosită. Încă o dată mulțumesc, mulțumesc mult de tot tată.  
  
Privindu-mi soția înțelegeam că ar avea dansa multe de spus, dar nu cu fiica de față.  
  
Ehei, dacă ași fi putut capta energia de care a avut nevoie soția pentru a se stăpânii cred că doi ani nu mai plăteam nimic companiei de electricitate și nici la pompa de benzină - pentru automobil. Poate dumneavoastră cunoașteți cum se poate capta energia unei femei nervoase?  
  
Totuși trebuie să recunosc că am o soție inteligentă, poate mai inteligentă decât mine.  
  
Gândindu-mă câte s-au schimbat în acești șase ani, nu doar noi, dar și serviciile noastre au devenit permanente și mult mai bine remunerate, iar ca atare am schimbat locuința și automobilul - desigur cu împrumuturi bancare.  
  
Neavând încotro m-am reîntors la traseul „excursiei”:  
  
- Cred că ar fi cel mai bine să ne întâlnim cu celelalte direct la camping. Tu ai ales noul vehicul - un automobil de teren Jeep aproape nou care niciodată nu a circulat în altă parte decât pe șosea. Până la Naharia este autostradă, apoi sosea asfaltată. Doar ultimii trei kilometrii sunt pe un drum neasfaltat dar cei 400 de cai putere vor trage mașina până sus pe munte. Deci; de la Tel Aviv maximum patru ore pe drum.  
  
- Niciodată, niciodată nu voi accepta așa ceva. Adică să nu fiu primită cu flori pe aeroportul din Haifa? Chiar și Jacqueline Kennedy cu soțul ei ar fi putut merge cu automobilul de la Fort Worth la Dallas cu automobilul, dar n-ar fi existat ceremonia primirii de pe aeroportul din Dallas.  
  
Nu înțelegeam ce-a apucat-o să se compare cu Jacqueline Kennedy care atunci era mult mai tânără decât vârsta ei de acum. Mă gândeam că în acea zi nefastă Jacqueline a devenit văduvă, dar crezând că mi-am enervat suficient soția povestindu-i isprava cu „beția simulată” am preferat să opresc convorbirea:  
  
- Vom face cum dorești tu!  
  
Exact așa am și făcut, adică pentru datele de șapte și opt martie ne-am luat zile libere, zile de concediu.  
  
Pe data de șapte dimineața am chemat un taxi cu ajutorul căruia am ajuns direct la aeroport unde de la început am fost primiți cu scandal:  
  
- Pe bilete scrie că trebuie să vă prezentați cu trei ore mai devreme de ora îmbarcării, pentru controlul bagajelor precum și controlul corporal, iar dumneavoastră?  
  
Privindu-mi ceasul am văzut că mai erau aproape două ore până la ora planificată, astfel că am comentat puțin, dar argumentul convingător l-a avut soția:  
  
- Conform datelor de zbor afișate, avionul nu a decolat încă de la Eilat. Deci ce problemă aveți?  
  
Ei oricum aveau probleme, ce conta că avionul zboară 500km în circa o oră, iar noi aveam două valize ale soției în care introdusesem și eu o pijama, o cămașă, ciorapi și lenjerie de schimb.  
  
Nu îndrăzneam să întreb ce toalete conțin cele două valize - pentru două zile de concediu la munte.  
  
Important era că aveam și câteva kilograme în plus pe care le-am plătit suplimentar.  
  
Pe scurt îmbarcarea s-a făcut și ea cu întârziere întrucât deranjam un avion ceh care pleca cu pasageri israelieni la Barcelona – ce-ți este și cu globalizarea aceasta?  
  
Odată ajunși în avion, deși cumpărasem locurile pereche, acestea nu s-au respectat întrucât „fusese o defecțiune soft”, de fapt avionul era alt tip decât cel planificat, având mai puțin două motoare și un număr de locuri necunoscut mie.  
  
Privind spre soție, dar fără a-i spune un cuvânt aceasta s-a enervat:  
  
- Nu vreau să aud nimic despre plecare, nici un reproș. Nu vreau să știu că am plecat de acasă acum cinci ore, iar cu automobilul nostru am fi fost deja la camping. Acum îmi închipui doar ce trandafiri frumoși voi primi la coborârea din avion, la Haifa.  
  
Ne-am așezat fiecare pe locurile indicate și imediat după decolare însoțitoarea de bord a oferit băuturi. Cerându-i o cafea mi-a oferit imediat una cu un pliculeț de zahăr și frișca, dar nu avea la ea și lapte urmând să mi-l aducă mai târziu.  
  
Privind-o cum stătea aplecată spre mine îmi venise ideea s-o rog dacă a-și putea mulge zece mililitrii de lapte din frumoșii ei sâni, dar am preferat să tac, întrucât ajutoarea ei – mai puțin dotată fizic îmi adusese o cutioară cu lapte.  
  
De fapt au trecut vreo cinci minute, iar eu am început să-mi amestec cafeaua când a venit să-mi ia ceașca:  
  
- Ne pregătim de aterizare!  
  
- Care aterizare ? Am decolat acum zece minute!  
  
- Am decolat acum aproape un sfert de oră și peste șapte minute aterizăm. Distanța de zbor este de 90 km.  
  
Așa că nici cafea nu am băut dar am privit marea de la înălțimea de cinci kilometrii – mare scofală.  
  
Odată ce ne-am recuperat bagajele am ieșit în sala aeroportului unde Ariela și soțul ei ne așteptau cu câteva flori de mac ofilite care-mi păreau smulse din vreun rond orășenesc:  
  
- Vai ce bine arătați. Scuzați-ne că nu am găsit alte flori, dar acestea erau cele mai proaspete și rețin că ție îți place culoarea roșie.  
  
Mă apucase râsul, dar soția mea era vânătă de supărare și mi s-a adresat:  
  
- Ia florile! Nu vezi că am mâinile ocupate?  
  
Am primit florile, dar nu înțelegeam nimic? Soția mea nu avea nimic în mâini, chiar și geanta ei obișnuită – folosind „cureaua lungă” o pusese pe umăr „spre a avea cum să primească imensul buchet de flori cu care o aștepta Ariela” – citat aproximativ din propriile-i cuvinte.  
  
Cu părere de rău am aflat că „noul lor automobil, cumpărat de ocazie luna trecută, este defect” astfel că Șmuel a chemat un taxi.  
  
Din păcate sau din dobitocie nu specificase că sunt patru călători și ne-am trezit cu o Skoda Fabia în care cu greu am intrat, eu ținând și o jumătate de posterior în afara banchetei, dar cu portiera închisă ceea ce-mi îngreuna respirația.  
  
Aveam un oarecare noroc întrucât gara este aproape adică vreun sfert de oră de călătorie, unde am coborât cu mare bucurie. Bucuria nu era doar a mea dar și a unui puști care, folosind celularul său a filmat scena probabil dorind să o pună pe Facebook sau altă rețea de socializare.  
  
Oricum în jumătate de oră a venit și trenul de la Tel Aviv care plecase cu două ore mai târziu decât ajunsesem noi la aeroportul aceluiași oraș.  
  
Din păcate, trenul era complet plin și neavând locuri am stat în picioare. Pentru cei ce nu cunosc voi preciza că distanța până la Naharia este de 30km care au fost parcurși în circa jumătate de oră.  
  
Ei dar ce contează că-ci am ajuns la Naharia unde ne așteptau Sarit și soțul ei Șmuel – un bădăran pe care niciodată nu l-am suferit. Ce importă aceasta când ei se înțeleg de minune, iar certurile lor se aud în tot cartierul. De unde știu aceasta – de la Sarit care-i povestește soției mele chiar și cele mai intime momente cu Șmuel, prefăcându-se că nu observă prezența mea în cameră.  
  
Oricum pe peron era doar Sarit care ne-a întâmpinat foarte jovială și căreia i-am oferit florile de mac. Nu de alta dar aveam nevoie să am ambele mâini libere spre a duce valizele.  
  
Din considerente nu prea clare mie, dar pe care cititorii probabil le vor înțelege, Sarit mi-a spus:  
  
- Cred că este mai eficient să te ajut ducând o valiză!  
  
Astfel că am ajuns cu bine la minibusul lor cumpărat acum vreo zece ani și care înainte fusese Taxi.  
  
Dorind să arate cât de spiritual este un bădăran ca el, odată urcat în minibus, Șmuel privind florile de mac pe care le țineam în mână mi s-a adresat:  
  
- Ai nevoie de furaj pe drum?  
  
Totuși minibusul mergea bine adică având o viteză maximă de vreo cinci zeci de kilometrii pe oră când drumul era drept și vreo două zeci în urcuș astfel că mi-am amintit de inegalabilele povestiri ale lui Ion Creangă care străbătuse Iașul o zi întreagă: din Păcurari până în creierii Socolei. Diferența era că noi nu transportam droburi de sare?  
  
Oricum spre seară am ajuns la Miriam unde eram deja așteptați cu masa de seară. Sincer să vă spun eram extrem de flămând întrucât plecasem de acasă cu 14 ore în urmă și călătorind cu Taxi, avion, tren și minibus parcursesem în total 220 km – conform datelor înregistrate de GPS-ul celularului meu.  
  
Imediat ce am coborât, un copil de pe stradă a strigat la ceilalți „veniți repede să vedeți ce ține în mână boul acesta”.  
  
Trebuie să recunosc că deși înțelesesem poanta m-am prefăcut că nu mi-a căzut fisa.  
  
După masa de seară la care am primit două tartine – deoarece nu era în plan am plecat toți la camping, aflat nu departe.  
  
Odată cu ieșirea de pe șoseaua asfaltată minibusul a început să circule ca melcul, dar scoțând fum ca o locomotivă cu abur astfel că la propunerea lui Șmuel am coborât toți afară de el –șoferul.  
  
Sincer să vă spun nu știu când am fi ajuns sus pe munte dacă, după vreo jumătate de oră n-ar fi venit un automobil militar blindat cu șase roți motoare și o mitralieră dublă în turelă:  
  
- Ce faceți aici? De ce scoateți atâta fum?  
  
Explicându-le situația ne-au remorcat ei încă vreo doi kilometrii până la camping.  
  
Tocmai când ne bucuram de o binemeritată masă de seară a venit poliția locală – alertată de militari care după ce ne-a legitimat pe toți a pus „opritor” pe o roată a minibusului:  
  
- Acest autovehicul nu respectă normele de poluare și va trebui transferat spre un garaj – urcat pe un camion platformă. Până va trece din nou testele tehnice nu mai aveți voie să circulați cu el. Certificatul de verificare tehnică anuală este suspendat, iar cazul se transferă poliției rutiere.  
  
Deși nu ar fi trebuit, nu uitasem remarca lui Șmuel cu florile și furajul și m-am bucurat.  
  
Masa a decurs într-o atmosferă care mai de care mai optimistă din partea femeilor dar nu și a bărbaților. Cred că Meir soțul Arielei și Șmuel se gândeau la automobilele lor defecte, iar eu mă gândeam: ce mi-a trebuit mie să-mi însoțesc soția până aici?  
  
Peste puțin timp însă mi-am găsit o ocupație interesantă: umpleam paharele tuturor și închinam pentru cele mai mici lucruri.  
  
După o oră, extrem de mirată soția m-a întrebat:  
  
- Ce-i cu tine? Meir și Șmuel nu mai sunt în stare să se ridice de pe scaune, dar mite să ajungă la căsuțele închiriate. Iar tu care știi că nu reziști la băutură sugi că o pompă?!  
  
Dacă ar fi remarcat ea cât coniac a primit cactusul din spatele meu? Probabil va fii beat până la Pesach.  
  
Am preferat sa-mi schimb direcția gândirii: era o noapte interesantă, cerul complet senin și mii de stele străluceau mirific deasupra capetelor noastre obosite în timp ce ziua de opt martie începea, iar sub efectul băuturii cele patru doamne și domnișoara vorbeau vrute și nevrute trecând de la subiectele politice la cele mai intime iar apoi la economia globală și rachetele nord coreene, nimic nu scăpa atenției lor dar și celularului meu pe care-l „uitasem intenționat” la mijlocul mesei pe poziția înregistrare sonoră.  
  
Mă veți întreba dacă cade ceva lichid pe el? Fiți fără grijă –rezistă la un scurt duș.  
  
Deodată am început să vorbesc:  
  
- Indiscutabil soția mea este cea mai bună nevastă din lume, cea care mă ajută necondiționat orice ași face și oriunde mi-ar zbura gândul, cea care-mi dă echilibrul de a înfrunta valurile vieții și cel mai mult, este cea care se deplasează în ceea ce numim barca vieții astfel ca s-o echilibreze față de orice vânt exterior, La nevoie este cea care începe să scoată din barca scuturată de valuri apa intrată în timp de furtună așteptând totodată să o ajut și să repunem căsnicia la locul ei. Fără prea multe reproșuri sau scandaluri, deși sincer recunosc că motivele nu lipsesc.  
  
Nimeni nu este perfect, iar eu ca orice ființă muritoare admit că greșesc. Dacă îmi recunosc erorile și eșecurile – uneori direct, alte ori mai puțin, însă apreciez calitățile soției care de multe ori a trecut peste acestea preferând să le netezească sau să le spulbere în cele patru zări decât să le păstreze într-o așa numită „cutie a Pandorei” spre veșnică aducere aminte.  
  
În mitologia epocii eleniste Eros - zeul iubirii reiese ca principiu generator al lumii. El apare dintr-un ou, înainte ca Pământul sau Cerul să existe. El este cel care amestecă lucrurile după care iau naștere Cerul și Pământul, manifestându-se ca două tipuri diferite de iubire: iubirea intelectuală și iubirea erotică?  
  
Eros, rodul iubirii lui Zeus și al Afroditei, apare sub înfățișarea unui copil frumos, uneori înaripat, sub care se ascundea un temut zeu, de neînvins, ale cărui săgeți nu greșeau niciodată ținta sădind nestăpânitele chinuri ale dragostei.  
  
Se spune ca însăși Afrodita se ferea de fiul ei cel capricios și necruțător.  
  
Desigur că lucrurile nu pot fii aceleași de la tinerețe până la bătrânețe. Noi ne schimbăm biologic și psihologic apoi la toți apar adevărate uragane interne între structura biologică care regresează și gândirea psihologică care avansează odată cu înaintarea în vârstă.  
  
Îmi aduc aminte de o glumă în care o femeie de vreo treizeci de ani întâlnește pe stradă un bătrân pe care-l salută, iar el o privește mirat. Înțelegând că n-o mai recunoaște ea îi reamintește „Domnule Ionescu – acum cincisprezece ani mi-ați fost profesor la liceu și chiar m-ați cerut de soție”.  
  
Oricum ar fi trecem diferite perioade și cred că puțini reușesc să-și mențină nealterată dragostea din tinerețe. Loviturile vieții și îmbătrânirea biologică ne afectează în egală măsură iar la cincizeci de ani nu putem arăta la fel ca la douăzeci, dar eu îmi iubesc soția la fel de mult și privesc cu bucurie fața ei așa cum este, marcată de trăirile noastre împreună atât când urcam în înaltul divin al iubirii cât și la depresii sau pe marginea prăpăstiilor odată cu dispariția celei ce ne-a dat viață.  
  
Poate că de fapt, doar uneori am dorii să ștergem aceste urme printr-un șir de operații estetice, dar după aceea am mai fii noi sau o falsă fotografie fără riduri? Îmi amintesc cuvintele marii actrițe franceze Annie Girardot care spunea: „nu-mi voi modifica niciodată adevărata mea față – cea pe care sunt înscrise toate evenimentele vieții mele, bune sau rele”.  
  
Teoretic în liceu orice bărbat își visează soția ca un top model sau altfel spus „în casă roabă, iar afară podoabă”. Poate n-o să mă credeți dar de fapt eu am gândit altfel temându-mă de un fotomodel.  
  
Corpul femei model trebuie să se transforme într-un fel de cuier viu, dar faptic acesta este doar visul designerului, femeile spectatoare privind veșmântul prezentat sau invidiind modelul pentru formele sale, iar bărbații dezbrăcând din priviri modelul – dacă mai au ce, fiindcă uneori…  
  
Eu întotdeauna mi-am dorit o ființă liniștită cu care să facem planuri împreună iar apoi să le realizăm: uneori cu mai mult succes, alteori să înghițim gustul înfrângerii dar totul; jumătate unul, jumătate celălalt, fără a crede că soțul este autorul victoriilor iar soția al eșecurilor.  
  
Mi-am dorit jumătatea separată de Zeus, deși știu foarte precis că aceasta nu poate exista. Chiar dacă teoretic ne putem închipui o sferă perfectă, o separare perfectă este imposibilă; există pierderi, iar cele două suprafețe rezultate vor avea asperități, care în viața împreună, de zi cu zi trebuie micșorate sau dacă este imposibil redusă importanța lor la un minim acceptabil de ambii parteneri.  
  
Nu se poate nega că astfel de situații există și vor exista poate totdeauna, chiar atunci când noi nu vom mai exista ca ființe vii, însă ele nu trebuie să constituie baza căsniciei întrucât aceasta se va transforma în coexistență mai pașnică sau mai puțin, putându-se ajunge la un „adevărat iad”.  
  
În concluzie soția mea este cea mai bună din lume – nu am încercat alta și nu voi încerca.  
  
La Mulți Ani draga și scumpa mea consoartă! Zâna mea cea bună!  
  
Toate cinci se uitau la mine și nu înțelegeau dacă vorbesc eu sau coniacul pe care credeau că l-am băut.  
  
Cu mâna pe inimă, dumneavoastră cititorilor vă spun că, pe durata întregii mese n-am băut mai mult de treizeci de mililitrii de coniac.  
  
Oricum referitor la întoarcerea acasă cititorii nu trebuie să fie îngrijorați. Am vorbit deja cu fiica mea; mâine seară vine ea cu automobilul nostru să ne ia acasă; simplu și direct fără minibus, mașini militare blindate, tren, avion, taxi și altele.  
  
Doar pe mine și soție? Așa mi-ași dori eu, dar cel mai probabil că va urca și Miriam cu fiica ei, însă ele locuiesc în zonă.  
  
Dacă din înregistrarea „discuțiilor la masă” mai aflu ceva interesant posibil de publicat vă comunic eu într-o altă povestire!  
  
Până una alta, LA MULȚI ANI tuturor doamnelor și domnișoarelor!  
  
O, dar priviți - printre copaci – deja răsare soarele acesta minunat care va lumina tuturor femeilor această splendidă zi:  
  
Vă doresc din toată inima un 8 Martie fericit!  
  
Florentino Himelbrand!  
  
Referinţă Bibliografică:
8 Martie la camping în Israel / Florentino Himelbrand : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2624, Anul VIII, 08 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentino Himelbrand : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentino Himelbrand
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!