Statuie
Aştept să treci în fiecare zi pe lângă mine
De frumuseţea ta azi sunt îndrăgostit,
Şi simt că inima-mi de piatră s-a umplut de tine
De câte ori tu vii mă simt mai liniştit.
Eşti amăgire dar trupul tău ma cheamă
Eu sunt o piatră pe care poţi să o sfărâmi,
Dar te voi pune-aici, cuprinsă într-o ramă
De nu vei vrea din cioburi să m-aduni!
Eu te-oi iubi cât... piatra şi pămantul
Nu-nseamnă că şi tu să mă iubeşti va trebui,
Nici nu te pot lega de juramântul
Că eu te voi iubi atât cât piatra mea va dăinui!
Eu sunt statuia bietului îndrăgostit
de o himeră, iar viaţa mi s-a stins fără iubire,
Din piatră sunt dar nu pot dăinui fără a fi iubit,
Iar erele cioplite-n mine sunt azi o amăgire!
Eşti vie, dar si mereu nepăsătoare
Mă-mbrăţişezi cu lacrimi dar, altul e iubit,
Nu ştii că fierbinţeala sarutului mă doare
Şi-atunci când pleci, mă laşi nefericit!
M-atingi şi mă alungi, ah, cât mă doare
Din piatră sunt dar simt cum mă aprind
Şi mă supun, pentru a câta oară, oare
Cand simt arsura în mine dăltuind?...
De veacuri stau aici, în arşita şi ger
Şi incă voi mai dăinui în multe ere,
Tu să nu uiţi c-ai fost un vis frumos şi efemer
Şi piatra plânge deci să nu plâng, nu-mi cere!
Ai vrut să mă ascunzi de tine
Mă-mbrăţişai jelind iubirea altuia,
Şi te iubeam chiar şi aşa,căci pentru mine
Erai minunea, ce viaţă-mi dăltuia!
Mai dă-mi o noapte, numai una,
Şi piatra care o priveşti,va fi a ta...
întotdeauna!
Florentina crăciun
