CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





În Amazonia
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O ţărişoară mai puţin decât jumătate din România, Portugalia a făcut un imperiu (cel brazilian). În afara altor colonii, precum Angola şi Mozambic în Africa, plus Capo Verde, Madeira şi Azore (insulă în Oceanul Atlantic). A pierdut însă portul Macao, trecut înapoi la chinezi.  
  
Cu autobusul 306, de la aeroportul din Manaus până la Rua 10 de Julho, unde se află Hotelul 10 de Julho, camera 408, la 18 km distanţă. Costul transportului e 2,75 reali. Moneda lor se notează R$. Rata de schimb: 1$=2,35, însă în aeroport e mai mică, 2,07, plus un comision de 25R$. 120R$ o noapte la hotel.  
  
Trei zile şi jumătate în Manaus. Ţin la mine un Dicţionar Larousse brazilian-francez, în ambele sensuri. Aveam şi prin română, de Paul Mocanu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, dar era prea gros şi numai într-un sens.  
  
Acuma fac eforturi de memorie. Cum se spune în franceză „cuţit”? Couteau. Iar în portugheza braziliană, faca, diferit de spaniolă, cuchillo, căci dicţionarul din spaniolă îl am prin... engleză! Nişte exerciţii de memorie între patru limbi, zilnic. În engleză, knife (cuţit). Pe stradă, mulţi brazilieni mă înţeleg în spaniolă, dar răspund în portugheză.  
  
 
  
16.05.2014 – La micul dejun din hotel, inclus în preţul camerei, am avut, pur şi simplu, o felie de mămăligă! Nu mai mâncasem de un an de zile.  
  
Ghidul, Orlando, ne-a spus că el vorbeşte portuñol. Portugheză amestecată cu spaniolă:  
  
português + español.  
  
Bom Dia! (Bună ziua). [De fapt, dia se citeşte gia.]  
  
 
  
Plecăm cu barca până la Pontão Rio Negro, un punct plutitor. Apa are mult acid din cauza rocilor care se descompun, de aceea sunt puţini peşti.  
  
David din Portugalia spune că el înţelege 95% din dialectul brazilian; majoritatea portughezilor înţeleg spaniola.  
  
Navigăm pe Râul Negru (apa este neagră). O fabrică Heineken (olandeză) de bere. Trecem pe sub podul de 3,5 km lungime (cea mai mică lungime a acestui râu, care este un afluent al Amazonului). Oraşul se aprovizionează cu această apă dulce din Rio Negro (3,2 Ph aciditate). La 60 de m deasupra este podul. La fiecare 6 luni, apa se ridică (în sezonul ploios) 20 m şi, apoi, scade în cel secetos.  
  
Scriu în şalupa cu motor. Vreo 30 de turişti. Vântul bate tare. Motorul bărcii zbârnâie. Ghidul explică în portugheză. Nu prea înţelegem. Revenim cu întrebări în spaniolă sau engleză.  
  
Zona de Vest a Amazonului e cea mai importantă. Aici trăiesc politicienii. Au o plajă celebră: Ponta Negra. Sunt bogaţi.  
  
Există aici anotimpul cald, anotimpul foarte cald, anotimpul umed! (Climă tropicală.) Râul–lac este Rio Negro, iar Amazonul... râul–mare curgătoare!  
  
Apă cât vezi cu ochii. Parcă-i o oglindă, apa!  
  
 
  
Amazon la Infinit.  
  
Amazon al Liniştii Profunde.  
  
Îmi place curentul de aer care-mi flutură părul...  
  
Şalupa despică apele cu 45 km/oră spre Satul Indigen din jungla Amazonului, lângă o bază militară.  
  
Limba generală în zona amazoniană de aici se numeşte Tokano, dar desigur, toţi ştiu portugheză.  
  
Un concert cu tobe, naiuri şi dansuri indigene. Femeile au fuste aţoase, bărbaţii frunze legate în spate şi pe cap. Indigenii sunt mici şi umblă goi.  
  
Casa este dreptunghiulară la bază, cu bârne şi acoperită cu plante uscate. Este pregătită pentru turişti.  
  
Un alt instrument – capivaya –, care-i un tub lung în care suflă.  
  
Stâlpii sunt încrustaţi cu motive geometrice colorate viu.  
  
 
  
Valurile sunt roşii la mal. Mai mult exotic, decât frumos. Mai mult interesant, decât incitant.  
  
Eu mă scald în toate bălţile. La Barikatuba înotăm cu delfinii. Mai mulţi oameni decât delfini. Bineînţeles, eu mă arunc în apă. Ni se atrage atenţia că delfinii sunt sensibili la zgomot... Mângâi şi eu un delfin cu pielea moale, în timp ce îngrijitoarea îl momeşte cu peşte la suprafaţa apei.  
  
Avem colaci de salvare (Salva Vida). Pe punte bem limonade locale: açai (de culoare roşie), maracuja (verzui) şi caja (gălbui).  
  
 
  
– Cum se zice suc în portugheză?  
  
Suco, răspunde Orlando.  
  
– Ca-n română, îngăim.  
  
 
  
Am cumpărat câte un pahar de fiecare (5R$). Ca de obicei, să (de)gustăm. Din palmieri o companie face produse cosmetice.  
  
Ne-a prins ploaia în şalupă.  
  
O rafală scurtă.  
  
Trecem pe lângă un arhipelag de insule minuscule. Când nivelul râului scade, insulele ies mai mult la suprafaţă.  
  
 
  
Paletele care se învârt sub apă s-au umplut de frunze şi crengi. Din cauza valurilor, şalupa sare şi cade pe apă, dur, de parcă am merge pe pietre.  
  
Turiştii se amuză:  
  
– Hooo-paaa!  
  
 
  
Un canal mui panoramiku: pomi în apă până la brâu. Este foresta inundada. Aici trăiesc peşti „vegetarieni”, piranha şi aligatori. În iarbă, păsări roşiatice, cu alb sub aripi: jaçanā.  
  
Pilotul şalupei poartă un tricou roşu (cu Marinha Mercante!).  
  
Cocostârci şi condori la Rio Negro.  
  
 
  
Restaurante Rainha da Selva (Regina Junglei).  
  
Aici luăm prânzul. Pentru bere Brahma plătesc 5R$. Iar, în spate, parcul „Victoria”, cu Nuferi Albi (ca omagiu adus Reginei Angliei).  
  
– Anul viitor, dacă vii aici, îmi explică Orlando, o să poţi merge pe lungul iazului ăsta. Apa se retrage sezonier.  
  
Casa de um pescadoru – ca la ţară.  
  
Un sat de case pe apă. Copiii sunt transportaţi la şcoală cu barca.  
  
Ajungem la Întâlnirea Apelor: Râul Negru cu Râul Solimoes care formează Amazonul.  
  
Cel mai lung fluviu din lume este Nilul, iar al doilea Amazonul.  
  
 
  
Nu se amestecă apele, deoarece densitatea-i diferită. Când e soare, diferenţa se observă mai bine, deoarece apa neagră absoarbe razele, iar apa gălbuie le reflectă. Apa gălbuie are mai multe sedimente, deci densitatea mai mare!  
  
Adâncimea: 70 m la Întâlnirea Apelor. Manaus este cel mai mare oraş aflat în mijlocul junglei. Distanţa pe Amazon până la Atlantic este de 1500 km.  
  
O rafinărie de petrol construită de brazilieni împreună cu o companie din Singapore.  
  
Ne leagănă valurile ca într-un dălnăiuş.  
  
 
  
Jungla este puţin populată, iar între aşezările ome-neşti nu sunt şosele. Se circulă pe canale de apă sau cu avionul.  
  
Brazilienii au cea mai bună armată de luptători în junglă.  
  
Din punct de vedere natural, Brazilia are cele mai bogate resurse datorită Amazoniei şi, recent, a rezervelor de petrol din apele teritoriale atlantice.  
  
Ne-am înapoiat în port. Intrat în Market-ul Municipal.  
  
Ce frumos e să te plimbi! Pe strada de lângă port: Marques de Santa Cruz.  
  
 
  
Vizită, în Manaus, la pas:  
  
  • Laboratório de Análises Clinicas Vânia Rocha;
  • Santa Casa de Mizericordia;
  • Palacio Rio Branco, construit în 1905 şi reamenajat în 1938 şi 2010;
  • Vechiul Tribunal (acum abandonată clădirea);
  • Museu do Porto de Manaus, inaugurat la 28 ianuarie 1985, promovat de scri-itorul Rubério Braga şi de adminis-tratorul Fernando Lima Barbosa Vianna în 1998;
  • Marinha do Brasil, Comando d’Instituto Naval;
  • Casa da Cultura;
  • Clădiri coloniale din sec. 19 şi 20, cu arhitectură în stil latin, cu multe decoruri artistice;
  • Picturi murale;
  • Colegio Militar
  • Associação Atlética Banco de Brasil etc.
Îmi place că aici totul este colorat. Nuanţe aprinse la case, ziduri cu grafitti în multicolore.  
  
Oamenii, bronzaţi...  
  
E atâta căldură şi umiditate că nu putem dormi noaptea nici cu aer condiţionat.  
  
 
  
18.05.2014 – Duminică, pe bulevardul Eduardo Ribeiro, în centrul oraşului Manaus, s-au instalat tarabe ca la un talcioc. Cumpăr reviste („Atualidades”, 21R$) şi cărţi poştale (1R$ fiecare).  
  
Un stand de cărţi în portugheză, spaniolă şi engleză.  
  
O sărbătoare relaxantă, mai ales că dimineaţa e răcoare şi umbră, dorite atât de mult sub torida tropicală.  
  
 
  
Iar m-a apucat boala. Mi-a fost foarte rău dis-de-dimineaţă. Am vomitat. Din cauza mâncării. Am cumpărat frigărui de carne (stricată, probabil) de pe stradă, de la tarabe. Am băut doar apă toată ziua. Eram leşuit, dar m-am forţat să ies din hotel.  
  
Am pornit-o pe strada 10 de Julho, spre Teatrul de Operă „Amazonas” (cu o cupolă splendidă, în mozaic), Biserica Sāo Sebastiāo care duminica la slujbă e plină ochi. Parcul Mare şi Biblioteca în faţă, Palatul de Justiţie, Centro Cultural Luso-Brasiliero do Amazonas. Piaţa Dom Bosco, apoi Igreja Matriz (Nossa Senhora da Conceiçāo) şi Turnul cu Ceas.  
  
La televizor este prezentat Festivalul din Parintis, alt oraş din Amazonia. Colecţia cea mai variată de floră şi faună de pe glob (20% din toate speciile) rezidă în zona Amazonului.  
  
În aeroportul din Manaus, aşteptăm zborul spre Rio de Janiero cu compania locală TAM.  
  
Dos Capuccinos Grandes, comandăm în spaniolă.  
  
Ne corectează vânzătoarea în portugheză: Doiş Capuc-cinoş Grandeş, cu „ş” apăsat la sfârşitul fiecărui cuvânt... Ca într-un dialect alintat...  
  
Manausul văzut de sus este pâlcuri-pâlcuri: case-păduri, case-păduri...  
  
Favor apertar o cinto enquando estiver sentando (Vă rugăm să vă puneţi centurile de siguranţă când vă aşezaţi!).  
  
 
  
Mai vizitasem Brazilia acum 22 de ani, într-un turneu paradoxist în Bello Horizonte, Ouro Preto, Brasilia, Joāo Pessoa, Rio de Janeiro, Florianopolis.  
  
Tot cu avionul, poc-poc!, dintr-un loc în altul.  
  
 
  
În foto: Autorul, cu Şeful tribului Tokano.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
În Amazonia / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2861, Anul VIII, 31 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!