CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





Insula lui Gauguin
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
01.08.2015 – Insula Tahiti are forma unui pește plat, partea din apus mai mare, numită Tahiti Nui, iar cea răsăriteană mai mică, Tahiti Iti, denumită și „Aproape-insulă” (Presqu'Île).  
  
Tahiti este cea mai mare insulă polineziană (1045 km2), considerată regină a Pacificului, cu o populație de 185.000.  
  
Legendele descriu Tahiti ca un mare pește care a înotat din apele Hawaii-lor în laguna Raiatea-Tahaia.  
  
*  
  
Catedrala Notre-Dame din Pape’ete, în stil gotic: Notre-L'Âme de l'Immaculée Conception.  
  
Proprietate a orașului începând din anul 1890, proiectată în 1944, sfințită la 23 decembrie 1875.  
  
Inaugurată, după restaurare, la 24 iunie 2005, în prezența Deputatului Michel Buillard al Primăriei, și a Arhiepiscopului Hubert Coppenrath al Pape’ete-ului.  
  
*  
  
Parcul dedicat lui Louis-Antoine de Bougainville (1729- 1811), soldat, navigator și scriitor. Statuia lui este încadrată de două tunuri „Zélée”, din războiul de la 1914.  
  
Contele Bougainville, comandant al fregatei La Boudeuse, a efectuat prima expediție franceză în jurul lumii, făcând escală și la Tahiti (1768).  
  
Philibert Commerson, botanistul expediției, a dat numele contelui unei plante descoperite în Brazilia: bourgainvillier (Bourgainvillea spectabilis).  
  
Amica lui Commerson, Jeanne Baret (travestită în bărbat!), a fost prima femeie care a făcut înconjurul Pământului.  
  
În 1968, parcul este redenumit „Parc Bourgainville”, celebrând două secole de la trecerea prin Tahiti.  
  
Bourgainville a publicat o carte, „Călătorie în jurul lumii” [Voyage autour du monde, (1771)], unde numea Tahiti „paradisul terestru” și căruia el îi dăduse numele Nouvelle Cythère. El a luat la bordul fregatei sale un tânăr haitian, pe nume Ahutoru, pentru a vedea Europa.  
  
Statuia din bronz a sa a fost realizată de Antide Marie Péchiné în 1905 și finanțată de Société de Géographie de Paris.  
  
*  
  
Arhipelagul Societății, subîmpărțit în Insulele Sub-vânt și Insule Vântului, incluzând insule ca Tahiti, Moorea, Tora Bora, Raiatea ş.a., sau arhipelagurile Marchizelor, Tuamotu, Australelor și Gambier.  
  
*  
  
Pâlcuri de bambuşi (bambuserii).  
  
Arborele tropical autera'a. Pești de apă dulce: tilapias.  
  
*  
  
Pe canalul TV Polynésie 1 se anunță că 2000 de refugiați care au încercat să treacă Marea Mediteraneană pentru a intra în UE s-au înecat anul acesta.  
  
*  
  
Case pitorești, cu acoperiș de stuf, pentru turiști, prin parcuri, pe țărm. Așa arată și Hotelurile Hilton, cu case pe țăruși în lagunele exotice. Ieși din cameră, sari direct în apă.  
  
*  
  
De la librăria „L'Espace Odyssey”, cumpărat o carte despre cultura perlelor: Jean-François Dilhan – Jean Louis Saquet, „Perles de Tahiti”, Editions Au Vent des Îles, Tahiti, 1997.  
  
*  
  
În restaurantul Ledek, cu Ariifano.  
  
*  
  
La compania aeriană Air Tahiti, îmi fac rezervare și plătesc 30.004PF pentru un bilet dus-întors, să pun și eu piciorul pe… un atol!  
  
*  
  
N-am mai prins sărbătorile Heiva din luna iulie: cu dansuri și cântece în piața To'ata.  
  
*  
  
02.08.2015 – Duminică dimineața merg în piața centrală din Pape’ete.  
  
Lume multă. Hotelul meu este în centrul orașului.  
  
Tarabe cu legume, fructe, mâncăruri pe străzi. Prețurile-s ridicate.  
  
Chinezărie (chinoiserie): preparate chineze mărunte.  
  
Banane prăjite, mango, lubenițe (roșii și galbene), umara, taro, zikka, pomp le mousse (din Insulele Marchize), lămâi, nuci de cocos, porumb, uru (fructul arborelui de pâine), frunze de taro (vândute separate, ca spanacul la gust), avocado, papaya, tarua, nap (planta erbacee, cu rădăcini cărnoase), salate (denumiri în tahitiană sau franceză, al căror corespondent în românește nu-l cunosc).  
  
Marché Municipal (Mapuru a paraita) – în franceză și tahitiană.  
  
*  
  
Astăzi trăim în lumea biznisului. Nu am fost învățat astfel pe vremea comunismului… Şi o resimt ca pe un handicap…  
  
*  
  
Există în Tahiti și un Templu Mormon, şi un Templu Chinez (și Asociația Chineză Koo Men Tang), și o Biserică Adventistă.  
  
*  
  
Primesc de la hotel ziarul local „Tahiti Infos”, în franceză. Politic, social, sport, publicitate.  
  
Răsfoiesc. Aceleaşi teme…  
  
Sute, chiar mii de emigranți pe zi caută să treacă ilegal, din nordul Franței, în Marea Britanie, prin Eurotunel.  
  
Refugiați din țările africane vin clandestin pe ambarcațiuni improvizate pe coastele Italiei sau Spaniei, dar zeci se îneacă.  
  
Actorul Gerard Depardieu a devenit cetățean rus ca să nu mai plătească taxe Franței, care-s foarte ridicate.  
  
*  
  
Întâlnii un francez care-mi spuse că el locuiește pe un vapor cu soția lui. Și se mută de la o insula la alta în Polinezia (era bucuros că vorbesc limba). Există atâtea stiluri de viață… că te uimesc!  
  
*  
  
Cumpăr suc de coco (100PF o sticlă mică).  
  
S-a pus și ploaia.  
  
*  
  
Natalitate mare în rândul băștinașilor.  
  
Ariifano îmi spune că ei sunt 12 frați și surori și fiecare a făcut câte 4-5 copii.  
  
Femeile cu mulți copii primesc ajutoare de la stat.  
  
Trei mari grupuri entice locuiesc aici: polinezienii (66,5%), care vorbesc diverse limbi polineziene, precum tahitiana (24%), morquesana (3%), tuamotusana (1,5%), australă (1,3%); apoi europeni (12%), chinezi (5%), jumătate dintre ei vorbind dialectul hakka, și micşti.  
  
Francezii combinați cu polinizienii sunt numiți demis (jumătăți).  
  
*  
  
Există o stradă Paul Gauguin în Pape’ete, perpendiculară pe bulevardul paralel cu faleza.  
  
Pe mine m-au impresionat enorm culorile tropicale vivide din tablourile sale, înfățișând, în special, femei tahitiene: un maroniu tipic, surprinzător, pe suprafețe largi în picturile sale.  
  
Eu numeam Tahiti „Insula lui Gauguin”. De aceea am și venit s-o văd.  
  
Supărat, dezamăgit de viața tumultoasă pariziană, s-a retras în afara lumii zbuciumate pe-o insulă… și a creat genial – cucerindu-și faima mondială.  
  
De remarcat, însă, că Gauguin a fost și sculptor. La Musée d'Órsay, din Paris, se află două sculpturi ale sale (25-27 cm) cu perle: „L'Idole à la perle” și ”Idole à la coquille”, amândouă din 1892.  
  
Gauguin ajunge întâmplător în Tahiti, sfătuit de prietenul său, Émile Bernard, îndrumându-l către La Société Française de Colonisation. Dar, culmea ironiei, Societatea nu-l consideră un om serios (!), și nici pe însoțitorii săi. Totuși, Ministrul Artelor îi oferă o reducere a biletului de călătorie și cu banii din vânzarea unor tablouri se îmbarcă din Marseille spre Tahiti la 1 aprilie 1891. Pe atunci, vaporul făcea mai mult de două luni.  
  
La Pape’ete, capitala Tahiti-ului, Gauguin pictează portrete din înalta societate. Contemporanii îl consideră un pictor vulgar și netalentat! (Cam așa se-ntâmplă deseori… posteritatea trebuie să te recunoască!)  
  
Gauguin se retrage de la oraș într-un sat, Mataiea, la 40 km de Pape’ete, dedicându-se picturilor, înfățișând tahitieni. Se repatriază la 14 iunie 1893, aducând cu el la Paris 66 tablouri, sperând să devină celebru.  
  
Își scrie și jurnalul Noa-Noa, spijinit de amicul său Charles Morice, în care prezintă viața din Tahiti ca paradisiacă, iar pe europenii din Pape’ete ca nişte personaje grotești.  
  
Doi ani în Franța petrecuți, dar pictura lui este neînțeleasă, dă naștere și la scandaluri.  
  
Soția Mette Gad (olandeză) îl lasă. Rănit grav la gambă. Fără bani… Decide să se întoarcă la Pape’ete, unde ajunge la 9 septembrie 1895. Datorită moștenirii de la un unchi, își poate plăti biletul de vapor.  
  
Se instalează la Ponaauia, la 12 km de capitală, unde-și construiește o căsuță. Dar sănătatea i se degradează mereu. Când la spital, când pictând (deși în dureri continue), când căutând după bani…  
  
Ultima sa reședință este insula Hivaoa, satul Atuona, din Arhipelagul Marchizelor. Gauguin își stabilește atelierul său și are perioade prolifice de creație (anul 1902), dar și conflicte cu autoritățile religioase și polițienești.  
  
*  
  
Pictura lui e dificilă: figuri enigmatice, femei robuste, un cal verde… Reușește să semneze un contract cu Vollard, un comerciant de tablouri. În ultimele luni de viață nu mai poate lucra decât cu injecții cu morfină. Moare la 8 mai 1903, unde astăzi se află celebra sa tombă din Atuona.  
  
Episcopul Marchizelor, Monseniorul Martin, nota în jurnalul său: „moartea subită a unui personaj trist, artist de renume, dușman al lui Dumnezeu și a tot ce este onest!”  
  
*  
  
Gauguin a avut în prima călătorie o nevastă Titi, jumătate albă-jumătate indigenă, care (scria el) ”a îngropat mulți amanți”, apoi, a divorțat și s-a căsătorit cu o fată indigenă de 13 ani, Tehamana, pe care i-a dat-o mama biologică (sau adoptivă) a fetei.  
  
*  
  
Gauguin a fost controversat ca pictor. Tablourile sale cu femei tahitiene (astăzi recunoscute mondial) erau considerate urâte…  
  
Cu toate acestea, amatori de artă din toată lumea vin în Tahiti pentru a înțelege personalitatea acestui om dificil. Motiv pentru care s-a și înființat Muzeul Gauguin pe insulă în 1984. Acum, închis pentru renovare! C'est dommage…  
  
Şi un liceu poartă numele său în Tahiti.  
  
Preotul Patrick O'Reilly a luat inițiativa creării muzeului din partea Societății de Oceaniști. Pentru ridicarea clădirii a fost ales arhitectul Claude Bach, iar pentru decoruri René Dessirier.  
  
Curatorul muzeului, Gilles Arthur, a organizat peste 100 de manifestări, conferințe și expoziții despre Gauguin.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Insula lui Gauguin / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2858, Anul VIII, 28 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!