CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





La pas prin Bruxelles
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Pregătiri de drum pentru Bruxelles
Ianuarie 2007 – Abia întors din România pe 5 ianuarie, fac rezervare de bilete pentru Belgia. Michael De V Griffith, lucrând pentru Compania “Marcus Evans” în Sectorul de Apărare Globală (Militărie), ne invitase din toamna lui 2006, pe mine și pe Jean Dezert (colaboratorul meu din Franța), să participăm la conferința “Fuziunea Senzorilor în Europa”, a doua întâlnire anuală privind asigurarea accesibilității informației pentru luptători în războaie. Michael locuiește în Insula Barbados, din Indiile de Vest, dar menținem legătura prin e-mail. A ținut să-mi dea și telefon, probabil ca să verifice că sunt persoană reală (!).  
  
Conferința se desfășoară în perioada 29-31 ianuarie 2007, la Hotel “Marriott” din Bruxelles (aflat în Centru, vizavi de Bursă, la 300 m de Piața Mare!). Printre participanți: general-maiori, general-locotenenți, colonei, comandanți NATO, precum și cercetători sau profesori de la diverse universități din SUA, Franța, Italia, Belgia, Germania, India, Olanda, Canada, și Finlanda. Compania “Marcus Evans” îmi decontează: biletul de avion, parcarea mașinii mele la Aeroportul din Albuquerque și benzina pentru mașina mea pe traseul de-acasă la aeroport (Gallup-Albuquerque) și retur.  
  
Pe 11 ianuarie, am cumpărat biletul pe Internet: 892,11 $, dus-întors, cu “United Airlines”.  
  
*  
  
20 ianuarie 2007 – Albuquerque-Chicago, Chicago-Bruxelles, legături rapide.  
  
Un “Boeing” scuturat!  
  
Deasupra Atlanticului, turbulențe atmosferice: avionul, un “Boeing 767”, se scutura atât de tare, încât nu mai puteam de frică! Mi-a dat somnul peste cap...  
  
– Bruxelles e Capitala Europei!, spun eu unui tip din avion, ca să intru-n vorbă.  
  
– Pe hârtie! râde tipul.  
  
*  
  
În Belgia, există o frontieră lingvistică între walloni, care vorbesc franceza, flamanzi, (circa 5 milioane, din totalul de 10,2 milioane de belgieni), care vorbesc un dialect al limbii olandze (diferență la accent și la unele cuvinte care nu se aseamănă), plus o comunitate germană. Limba națională este franceza, dar am văzut peste tot inscripții bilingve. Flamanzii învață franceza la școală, dar nu le place s-o vorbească. Doi cercetători din Anvers (Antwerp, în flamandă; Antwerpen, în olandeză), care participaseră la o conferință medicală din Washington D. C. asupra cancerului, așteptând în Aeroportul “O’Hare” din Chicago, zborul UA 950 spre Bruxelles, mi-au spus că preferă să discute cu mine în engleză, deși vorbeau fluent franceza.  
  
*  
  
În Bruxelles, cozi la controlul pașapoartelor! Călătórii din Uniunea Europeană aveau ghișee speciale.  
  
Cu ochii umflați de nesomn...  
  
*  
  
Am schimbat ceva bani: 100 $ = 68 de euro, deci 1 euro = 1,462 $. Cu o lună în urmă, în Grecia, rata de schimb fusese de 1 euro = 1,31 $ – dolarul scade-scade și nu se mai oprește!  
  
*  
  
Trenul de la subsolul aeroportului până în oraș costă 2,80 euro. Merg trei stații.  
  
Case în stil vechi. Vreau să văd oamenii, locurile, clima, vegetația, să gust mâncarea tradițională, să văd atmosfera. M-am săturat de atâtea muzee și galerii de artă vizitate!  
  
Pomii desfrunziți în iarnă – ca într-un poem de Bacovia. Peisaj cenușiu. E dimineață, ceață, umiditate.  
  
Clădiri cu 1-2-3 etaje, înghesuite, autovehicule parcate pe străzi înguste.  
  
Belgia are una dintre cele mai mari densități de populație din lume: 10.263.000 de locuitori / 30.500 kmp = 335 de locuitori / kmp. O depășește Bangladeșul, cu 909 locuitori / kmp.  
  
 
  
Congo – proprietatea regelui belgian!
Belgia, atât de de mică, o șeptime din suprafața României, a avut o colonie de 77 de ori mai mare (paradoxurile vieții!) – actuala Republică Democratică Congo (pe scurt, Congo Kinshasa, spre a-l deosebi de Congo Brazzaville, fosta colonie franceză), numită Zair în perioada 1971-1997, cu o populație de 4,5 ori mai mare!  
  
Începând din anul 1885, regele belgian Leopold al II-lea (1865-1909) consideră Congo ca proprietatea sa privată (!), pe care o cedează Belgiei în anul 1909. Colonia, a cărei populație este formată din 500 de etnii care nu prea se înțeleg între ele, s-a eliberat în anul 1960, după patru ani de răzvrătiri naționaliste.  
  
Unul dintre președinții congolezi are un nume amuzant pentru mine: Mobutu Sese Seko Nkuku Ngbendu Wa Za Banga (1965-1997). La naștere, se numea Joseph-Désiré Mobutu, dar când a ajuns președinte, el aparținând etniei ngbendi, și-a africanizat numele, care s-ar traduce “Mobutu, războinicul care obține victorii fără să-l poată opri cineva”!; în franceză, Désiré înseamnă “Cel dorit”: a ajuns șef al statului în urma unei lovituri de stat și a fost înlăturat în același mod, de un alt “Dorit”, Laurent-Désiré Kabila – iată paradoxuri la pătrat din Continentul Negru!  
  
*  
  
Trenul m-a adus de la aeroport la Gara de Nord (desigur, nu din București, ci din Bruxelles, numit Brussels, în limba flamandă!). Este dis-de-dimineață și străzile sunt pustii. Deși capitala belgiană este predominant francofonă, firmele și anunțurile sunt bilingve, franco-flamande; de exemplu: Du lundi au samedi / Van maantag tot zaterdag, adică: De luni până vineri.  
  
 
  
Monument cu triplă semnificație!
Trec pe lângă Coloana Congresului și a Constituției. Monumentul este un simbol al independenței Belgiei față de Regatul Țărilor de Jos – creație artificială a Congresului de la Viena (1815), care cuprindea 3 milioane de olandezi și 3,5 milioane de belgieni, așa că, la 4 octombrie 1830, Guvernul Provizoriu format la Bruxelles a proclamat independența – și al Constituției țării (adoptată la 7 februarie 1831 de Congresul Național). Are înălțimea de 47 de metri. A fost construit în perioada 1850-1859 de către arhitectul Joseph Poelaert, după modelul Columnei lui Traian de la Roma.  
  
În vârful ei se află statuia din bronz (4,7 m înălțime) a regelui Leopold I (primul suveran belgian), care a pus piatra de temelie a monumentului, sculptată de Guillaume Geefs. Statuia este așezată pe o mică platformă cu balustradă (pe care pot încăpea 16 oameni), la care se poate ajunge urcând cele 200 de trepte din interiorul coloanei.  
  
Alți patru sculptori au contribuit la ornamentarea acestui monument: la colțurile soclului său pătrat sunt statui din bronz (3,6 m înălțime) – patru femei reprezentând libertățile proclamate prin decret de Guvernul Provizoriu: Libertatea Presei, Libertatea Învățământului (ambele realizate de Joseph Geefs), Libertatea Cultelor (Eugène Simonis), și Libertatea de Asociere (Charles-August Fraikin); pe fețele piedestalului sunt sculptate în piatră patru trofee reprezentând Artele, Științele, Industria și Agricultura (realizate de Louis Mélot).  
  
Pe fața principală a monumentului sunt gravate cele 27 de articole care conțin marile principii ale Constituției Belgiei, cea mai progresistă din epocă – o sinteză originală a constituțiilor franceze din 1791, 1814 și 1830, olandeză din 1814 și a dreptului constituțional englez. (Constituția României din 1923, inspirată din Constituția belgiană, a fost una dintre cele mai moderne Constituții europene!).  
  
În fața monumentului se află doi lei din bronz, opera lui Eugène Simonis. Între aceștia, în anul 1922 au fost îngropate rămășițele unui soldat necunoscut, astfel încât monumentul devine și Mormântul Eroului Necunoscut, unde arde o flacără veșnică.  
  
 
  
Mizerie și frig
Hotel “Astoria”, în stil Beaux-Arts (Artele Frumoase), al cărui dizain a fost făcut de arhitectul belgian Henri-Joseph-Léon van Dievoet (1869-1931), conservând saloane, colonade, săli de teatru de epocă.  
  
*  
  
Cu noaptea-n cap... era totul închis... Și sâmbătă!  
  
Catedrale înalte, frumoase și mizerie pe străzi (iată că nu numai Bucureștiul e neigienic!)  
  
Rue des Palais. Apoi, strada Brabant, cu tarabe afară, mai comercială.  
  
Mulți arabi și consoartele lor cu părul acoperit, ușor de recunoscut.  
  
Hoteluri cu 3 și 4 stele, căutam ceva mai ieftin.  
  
*  
  
Am poposit la Hotel “Albergo”, 55 de euro pe noapte, mai ieftin. Și am dormit mort, opt ore, de la ora 12, la ora 20.  
  
Era frig în cameră, nu mergeau caloriferele, și recepționera mi-a făcut o reducere de 10 euro.  
  
După masă, ar fi trebuit să fac un tur al orașului, dar n-am mai avut puterea să mă scol... Mă picotise un somn așa de dulce, din cauza oboselii!  
  
La TV, canale flamande cu filme americane, subtitrate în limba flamandă.  
  
La rubrica “Știri europene”, președintele CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), Jean-Paul Costa, critica Turcia, Ucraina și România că nu respectă drepturile omului.  
  
 
  
(Semi)Paradoxul Democrației
În Germania, se manifestă și în prezent un partid nazist. Mă gândeam la următorul semiparadox al democrației: “Într-o societate democratică sunt permise ideile nedemocratice?  
  
a) Dacă nu, înseamnă că societatea nu e democratică, fiindcă nu respectă libertatea cuvântului, presa liberă, dreptul la exprimare.  
  
b) Dacă da, atunci s-ar putea ca aceste idei nedemocratice să schimbe societatea într-una nedemocratică, precum s-a-ntâmplat de multe ori de-a lungul istoriei.”.  
  
Divorțurile fac ravagii în Franța: 2 din 3 locuitori își desfac mariajele (mai rău decât în SUA, unde procentul se apropie de 60%!). Tinerii nu mai pot trăi împreună - fiecare cu pretențiile și cu capriciile sale...  
  
Într-o carte despre democrație, Francis Heran prezicea că populația Franței va crește din emigrație, fără emigrație ar stagna sau ar regresa.  
  
Fondatorul Partidului Socialist Francez, Georges Frêche, a fost dat afară din partid deoarece a spus că sunt prea mulți jucători negri în echipa națională de fotbal a Franței: 9 din 11!  
  
*  
  
N-am mai putut dormi până la ora două noaptea. Mă chioram la televizorul minuscul din cameră, mutând de pe un canal pe altul, din curiozitate.  
  
Am vizionat un film de acțiune cu eschimoși. Viața lor... Numai zăpezi și alb... Mergeau la vânat cu sănii trase de câini... Dura zile până se-ntorceau. În corturi, dormeau goi, înfășurați cu piei de animale.  
  
 
  
O brânzoaică în Piața Mare
Duminică, 28 ianuarie – Am luat-o prin Grădina Botanică, amenajată de arhitectul peisagist francez Lenôtre. Cuprinde mai multe sculpturi.  
  
Mă târam cu geamantanul pe rotile și cu rucsacul în spate.  
  
Place de L’Espagne. (Piața Spaniei)  
  
Grand Place. (Piața Mare)  
  
Am ajuns în centrul orașului. Am băut la o terasă o cană de lapte fiert cu ciocolată și am mâncat o brânzoaică.  
  
La Hotelul “Marriott Brussels”, de pe Bd. Anspach, unde avem rezervare pentru două nopți, făcută de Compania “Marcus Evans”, organizatoarea conferinței științifice la care participam, mă scriseseră că sunt din... Cehia!  
  
 
  
Promenadă de duminică
Hoinăresc prin oraș toată duminica.  
  
Bulevardul François Anneessens.  
  
Multe biznisuri arabe (cu firme în franceză și arabă).  
  
Am adăugat la colecția mea de discuri un CD cu muzică flamandă (n-aveam din asta), Clouseau Vanbinnen, plus două discuri arabe, "Cele mai bune cântece" (vol. 10) și "Chaâbi Disco" (melodii interpretate de Ihssan, Tahour, Chems, Halim, Laabi, Boulaid, Jadouane, Orchestra Bachir, Adnane Sofiani, Latifa Raefat, Chayta, Najwa - din mai multe țări arabe. Un CD costă 7-8 euro.  
  
*  
  
La Gara de Miazăzi, pe Bulevardul de Miazăzi, o piață mare, cu tarabe, plină de comercianți arabi și turci.  
  
Comand un dürüm turcesc (așa era scris, fără traducere) cu vegetale și cu carne. Le spun că am făcut lagărul de refugiat politic în Turcia și încep să număr pe turcește și să recit, ca pe o poezie, expresiile pe care mi le mai aduc aminte. Clienții din jur zâmbesc. De fapt, am emigrat în America cu pașaport... turcesc! Plătesc 3,50 euro. În piață, se disting ușor femeile cu broboade islamice (paranja), care le acoperă părul.  
  
*  
  
Prin Bruxelles trece râul Senne (103 km lungime), afluent al râului Dyle. Se pronunță asemănător cu Seine (Sena), fluviul care trece prin Paris, lung de 776 km, și se varsă în Marea Mânecii prin Estuarul Le Hâvre.  
  
*  
  
Bursa, clădire ridicată în perioada 1868-1873 pentru oligarhia financiară, după proiectul arhitectului L.-P. Suys, cu elemente eclectice și sculpturi de A. Rodin. Șase coloane sprijină un capitel corintic.  
  
 
  
Piața Mare
Grand Place (Piața Mare), în centrul orașului, are formă rectangulară (110 x 68 m), un loc vechi de plimbare (l-aș compara cu strada Unirii din Craiova).  
  
Locul e înconjurat de clădiri din secolul al XVII-lea, dominate de Primărie și de Casa Regelui.  
  
E o plăcere să ieși seara la o promenadă!  
  
*  
  
Intru la Muzeul Orașului (3 euro), care se află în Casa Regelui. Artă gotică din vremea ducilor de Brabant, secolele XIII-XIV. Basoreliefuri din Vechiul Testament. Hărți, tablouri înfățișând comerțul pe canale, machete ale orașului.  
  
În hol, la primul etaj, un scurt film documentar despre istoria orașului. Bruxelles a fost fondat în anul 580 de către Sf. Géry, epicop de Combrai, care ar fi construit o capelă mică pe o insulă de pe răul Senne. Peste un veac, așezarea capătă denumirea de Broeksele. Orașul se dezvoltă începând din secolul al XI-lea, iar în secolul următor, leagă urbele Bruges și Cologne. A prosperat sub Ducii de Bourgogne și sub Philippe cel Bun. Sub habsburgi rezistă ca important centru. În 1695, mareșalul Villeroy, al Regelui Soare, bombardează orașul și distruge 4.000 de case. Cunoaște o perioadă liniștită sub prințul Charles de Lorraine (1744-1780). Împreună cu Haga, Bruxelles fu reședință alternativă a regelui Țărilor de Jos (precum Bucureștiul cu Iașul în 1859, la Unirea Principatelor Române).  
  
În noaptea de 24-25 august 1831, a început în Bruxelles revoluția care a dus la independența Belgiei de sub olandezi.  
  
Referinţă Bibliografică:
La pas prin Bruxelles / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2854, Anul VIII, 24 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!