CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





La un vraci indian
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un vraci consultat și de... FBI!  
  
21.12.1997 - În excursie, cu Judy, ajutoare de secretară la matematică, și cu Nannette, profesoară cu jumătate de normă la UNM. Indience amândouă, tăcute, oacheșe. Îmi plac mai mult femeile care vorbesc puțin. Judy locuiește în Arizona și lucrează în New Mexico, state diferite. Completează taxele pentru New Mexico...  
  
Trecem prin Black Hat, pe lângă un cimitir cu pădure de steaguri (cică e-al veteranilor, cei care au luptat în războaie), Munții de Nisip. Suntem în plină rezervație Navajo. Casele sunt de fapt trailer-e (un fel de vagonete din scânduri). Unele n-au nici electricitate, nici apă (neconectate). Spune-i unui român asta, că nu te crede: cum, în America să existe case fără lumină electrică?!...  
  
Stânca Broască (seamănă cumva), alte mici așezări. Cum or trăi oamenii acolo?, că eu m-am învățat numai la orașe mari...  
  
În Chinley mergem la un vraci (medicine man) indian. Costă 20$. Nu cred în vraci, dar sunt curios. Locuiește într-un hogan (căsuță Navajo, în formă de octagon, cu ușa spre est), încălzit cu un godin. N-am voie să fac poze înăuntru.  
  
Mă așază pe un scaun, se uită printr-un pahar cu apă la mine, mă ridică-n picioare, zice că sufăr de dureri de spate (ceea ce-i adevărat), pe urmă împinge cu capul în spatele meu destul de tare și din gură scuipă o piatră neagră, rotundă într-o parte și tăiată drept în alta, spunând că a scos durerea, materializată în piatră, din mine. La fel procedează și-n dreptul burții.  
  
La fel procedase și cu fetele înaintea mea. Alți “pacienți” așteptau la rând. Mă-ntrebam dacă nu e vreun șarlatan: ține pietre-n gură și afirmă că le scoate din oameni?  
  
– Acum n-o să mai ai dureri, spune.  
  
Îmi povestește că e foarte solicitat. Chiar și FBI-ul îi cere sfaturi care să ducă la descoperirea unor crime, femei infertile care vor să nască… Se laudă că odată a scos și cancerul din organism. Dar, se plânge că are dureri de stomac fiindcă se forțează să tragă răul din pacienți în el, și-apoi să-l arunce afară.  
  
Mi-a dat o firimitură de mălai uscat, pisat, să-l înghit. Pe urmă, un sfert de pahar de apă să beau.  
  
După acest consult/tratament mi s-a recomandat: să ajung acasă înainte de scăpătatul soarelui (ceea ce n-am reușit!); să nu mănânc sărat; să nu gust carne de porc, salam; să nu beau acidulate; să nu ating focul, cuțitul, foarfeca (ceea ce am respectat). A doua zi trebuia să mă spăl pe mâini și pe față în lighean și s-arunc apa pe pământ; să fac un duș. Câte bordeie, atâtea obiceie!...  
  
 
  
Limba Navajo – baza codului secret militar american!  
  
Am vizitat și localitatea Tsaile, cu Navajo Community College (NCC) – unde în vara lui ’96 m-am clasat al doilea la interviu, ratând jobul. Și bine că am pierdut, fiindcă în satul acela nu era nimic. Pe lângă colegiu, locuințele de închiriat ale profesorilor.  
  
– Ce făceau ei?, l-am abordat pe Jack Crowl, care a predat engleza patru ani acolo.  
  
– Beau. Heavily drinking. Ori excursii prin jur (hiking). NCC a fost o pușcărie psihică. Cică unii se ocupau cu magia neagră (woodoo). O dată au fost trei sinucideri!...  
  
Rezervația are legile ei, diferite de cele federale. Are și-un președinte, Albert Hale, al Națiunii Navajo, care este ales o dată la patru ani – precum președintele Statelor Unite. Rezervația se subîmparte în capitole, așa se numesc (un fel de regiuni ori raioane). Limba Navajo n-a avut o scriere. Coloniștii englezi le-au impus alfabetul latin (precum francezii vietnamezilor), dar sunt mai multe caractere/semne decât în engleză. În Al Doilea Război Mondial, limba Navajo era folosită drept cod secret de comunicare în armata americană, care n-a putut fi descifrat de inamici...  
  
Ne amuzăm în mașină ca să mai treacă timpul. Judy, sigură pe ea, îmi spune:  
  
– Femeia e boss-ul familiei!  
  
– Hee, mă-mpăun eu, dacă-ai fi tu nevasta mea!…  
  
– Dacă soțul își înșală nevasta, e pus să doarmă cu… câinele!  
  
– Și dacă n-au câine?, râd eu.  
  
– Să doarmă afară!, zâmbește fata.  
  
– Și dacă nevasta îl înșală?, plusez eu.  
  
– El pleacă, îmi răspunde.  
  
Dacă cineva moare în hogan, acel hogan este abandonat (fiindcă acolo-s strigoi de-acum)...  
  
După ce mortul a fost îngropat, trei zile n-ai voie să vorbești despre el și un an n-ai voie să mergi la mormântul lui...  
  
Studenții Navajo la anatomie n-au voie să practice disecții pe cadavre, din motive religioase (de-aia nu-s medici Navajo)...  
  
Am trecut pe lângă două lacuri, unul zis Weathfields, în care nu e permis să te scalzi (ca să nu sperii peștii). Iar pentru pescuit îți trebuie permis...  
  
Mulți tineri părăsesc rezervația în căutare de lucru...  
  
Roci verzi. Nostim peisaj!  
  
– Vezi, continuă Judy, filmele cu indieni exagerează. La noi nu e deșert. Arbuști, iarbă...  
  
Ne oprim la Canionul DeChelly: o vale adâncă de 305 metri, unde trăiau pe la 1100 e.n. strămoșii indienilor: anasazi-i.  
  
– Ăia adevărați indieni, exclamă Judy, nu noi!  
  
Cultivau porumb, dovleci. Dar, deodată au dispărut. Nu se știe de ce...  
  
Judy îmi atrage atenția că în preajma unui hogan nu se arată cu degetul arătător, ci cu degetul mare ori cu buzele.  
  
– Nu scoate limba!, îmi zice.  
  
Referinţă Bibliografică:
La un vraci indian / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2853, Anul VIII, 23 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!