CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





Un oltean la Corpus Christi
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prin pustiul Texasului
O mie o sută de mile cu mașina: Gallup-Albuquerque-Las Cruces-El Paso (muzică spaniolă, tarabe, veselie)-San Antonio-Corpus Christi (la ocean).
Texasul e mai colorat. Pământ roz. Speed Limit 70, nu 75 ca-n New Mexico. Pustiu, pustiu și-n statul ăsta!...  
  
Van Atorn – un orășel aflat în pană de electricitate. Nu pot umple rezervorul...  
  
Înnoptăm la Fort Stockton...  
  
Multe animale mici pe freeway călcate de mașini. Corbi dând târcoale...  
  
La Jonction: din nou benzină, spălat, mâncat...  
  
Pe drum, câte-o ciocolată Snickers, să-mi dea energie...  
  
Avânt pe răcoare. Dimineață. Câmp de petrol. Pute a ouă clocite. Lung e pustiul Texasului! Merge mașina mea ca un bolid! Amestecă aerul. În autoturismul meu e rai față de duhoarea de-afară. De câteva ori, miros de ars. Uleiul, ca dracu, se consumă rapid...  
  
Am mereu senzația că mi-e gura plină cu nisip. Fin.  
  
– Ptiu, ptiu!, scuip și iar scuip...  
  
Aer îmbâcsit, umiditate ridicată. Ieșim din valuri cleioși (parcă apa ar fi cu lipici!). Nu-mi mai place să trăiesc într-un oraș la mare...  
  
Nici nu mă spăl cu șampon pe păr (să las apa sărată pe piele). Ne cazăm la Shoreline, primul bulevard paralel cu țărmul, la Swan Inn (Hanul “Lebăda”), 27$/noapte...  
  
“Viața este ceea ce ți se întâmplă când ești ocupat cu alte planuri” (Dr. Winston O’Boogie)  
  
Grași sunt americanii, parcă-s de cauciuc, umflați cu pompa. Spânzură grăsimea pe ei! Cred că-s bolnavi. Ia uite ce tanchetă de femeie, cât’a cur!..  
  
Vile splendide pe mal! Ce frumos e-aici, mamă dragă!...  
  
 
  
Control militar în Mexic
În Mexic ajungem pe highway (autostrada) 77 (prin Brownsvill intrăm în Matamoros). Cald. Vizităm orașul. Lume puhoi...  
  
– ¿Hablas Español?  
  
– ¡Un pocito!  
  
Parchez pe partea dreaptă (derechea) a unei străzi, și când mă-ntorc, doi polițiști m-amendează. Îmi remorchează mașina și mă duc la oficiu. Abia mă descurc în nițica mea spaniolă. Spun că sunt din România, deși numărul mașinii e de New Mexico. Plătesc 10$ tichetul și 20$ tragerea mașinii (corupție pe scară largă a mexicanilor)...  
  
Șosele nemarcate, mai proaste ca-n România, șoferi circulând obraznic. Conduc cu frică (nu mi-am luat asigurare). Case dărăpănate, sărăcăcioase spre Playa Bagdad, în Golful Mexic...  
  
Pe la mijlocul distanței (37 km în total), control militar. Îmi caută în portbagaj (la mâncare zic comida), îmi bocăne în tablă. Nu știu după ce se uită: droguri, arme? Îmi spunea Mark: “Ai voie să cumperi orice din Mexic, în afară de marijuana!”...  
  
Am schimbat în casa de cambio (casa de schimb) dolarul la 8,48 pessos.  
  
Autoritățile mexicane au diminuat galopanta inflație monetară tăind trei zerouri. În loc de 8.000 pessos un dolar, au pus 8. În fond, mai ușor de calculat. (Așa ar putea face și românii)...  
  
 
  
O noapte de groază-n Mexic
Cabane pe plajă. Dar, pentru închiriat, mi-explică insul, n-are cochon (saltea).  
  
Îi spun că nu pot dormi pe blană. Cică trebuia să-mi aduc saltea de-acasă. Așa ceva n-am mai auzit!...  
  
Înnoptez la un restaurant în Las Hamacas. Primitiv. Construit pe picioroange (în cazul că se revarsă marea, să nu inunde). N-avem apă de nici un fel, iar veceul în spate, Caballeros (Bărbați) și Damas (Femei), tot pe țepenoage. Ajungem la un poduleț, la fel suspendat...  
  
Mâncăm scoici vii, cu puțină lămâie stoarsă și sos piperat peste. Carnea ca mucii, sleioasă, îmi provoacă greață...  
  
Marea-mi dă senzația de infinit. Marea mă sperie...  
  
E întuneric. Lumină ioc. Cu greu îl conving pe proprietar să mi-aducă o lumânare și-o brichetă. El insistase că dimineață (a la mañana). Îi răspund că atunci nu mai avem nevoie!...  
  
Marea se confundă cu întunericul, câteva dâre albe scrijelind bezna (spuma sărată). Vuietul valurilor uruind. O noapte neagră. Parcă marea se răscoală. Undele se ceartă între ele. Ușa nu se-nchide pe dinăuntru. Punem în ușă un scaun rezemat cu spătarul. Stau cu frică, veghez, să nu-mi fure mașina ori roțile sau să nu mi-o spargă. O noapte lungă. Nici perini, nici pături nu au...  
  
Umbre și mai negre dau târcoale. E trecut de miezul nopții și vreau să dau impresia că-s treaz încă. Ăștia-s atât de săraci încât, pentru cei vreo 750$ cheș, pe care-i am, gândesc eu, ar fi în stare să ne omoare și să dispărem în țară străină. (Nu ne-ar căuta nimeni, nici n-ar ști unde!) Adorm după ora unu, mă deștept pe la trei (și mă reped să văd mașina). E-acolo, uf, neclintită...  
  
 
  
La Festivalul “Bob Marley”
A doua zi am întins-o spre SUA, mai în siguranță, în doi timpi și trei mișcări.  
  
Am mai vizitat Port Isabel (din greșeală, nimerii cu mașina… încercasem direcțiile), Insulele Padre, Portland, mers cu ferryboat-ul (gratuit) la Port Aransas...  
  
Festivul “Bob Marley” pe 23-24 mai, de Ziua Veteranilor, în aer liber. Ritmuri de tobe africane. Un mulatru din Uganda, Michael Black, cu baston în mână, barbă alburită, păr dezlânat până la brâu, și-un sacou ce-i mai ascunde burta ca o semisferă, umflată, întreține o mulțime excitată de fan-i.  
  
Ce e drept, îmi place și mie...  
  
Îmi fierbe sângele-n vine. Abia aștept să revin în Gallup: ce scrisori am primit? Salariul? O datorie și m-achit. Refund de la taxe...  
  
Câte noțiuni „Smarandache” sunt în Enciclopedia lui Eric? (A mai adăugat ori a mai tăiat?)...  
  
Să termin odată (din ’93 le tot moșesc și le-nvârt pe-o parte și pe alta) – poemele paradoxiste clasice!...  
  
Suntem arși de soare și plictisiți de mare...  
  
 
  
Don’t mess with Texas!
Două zile am zăcut, într-o noapte credeam că mor! Dureri de stomac cum nu prea am avut eu, că puteam mânca (până acum) și pietre.  
  
La restaurant de lux (Ramada Hotel Bayfront) în Corpus Christi, Texas, dinat pe 22 mai, seara. Am simțit cum carnea avea un miros și-un gust ciudat. Alterate? Dar m-am forțat să o consum (condimentele îi mai tăiau greața). Și-acum când mă gândesc îmi vine să vomit. Și-o face omul cu mâna lui!...  
  
Parcă mă codesc să mai intru în restaurante…  
  
Totuși, intrăm pe un vapor-restaurant din port: “Landry’s Seafood House” (Casa lui Landry cu mâncare din mare) unde consumăm ciorbă de raci, salată, pește-pisică și înghețată cu prăjitură. M-am balonat și-mi pare rău că mă-ngraș la loc...  
  
Don’t mess with Texas! (Nu te încurca cu Texasul) – un semn pe autostradă. Drumul înapoi: iar obositor. Benzină. Apă. Ciocolată (pentru energie). Veceu. Puțină odihnă. Muzica la casetă e moartă (se tot repetă, știi și ce urmează). La radio mai animată (variază)...  
  
Everything is big in Texas! (În Texas, orice este mare!) Un banc spus de patronul Hotelului “Swan” (Lebăda): Un șofer de truck (camion) intră, pentru întâia oară, în Texas. Se duce la un restaurant și comandă un pahar mic de apă cu gheață. Ospătarul îi aduce unul mare! Comandă un cotlet de porc. Mic. Ospătarul îi aduce unul mare! “În Texas totul este mare.”, gândește șoferul. Pe urmă, întreabă unde e closetul? Ospătarul îi explică: “O iei înainte, apoi la dreapta pe lângă piscină, și în față e closetul.”. Șoferul o ia înainte, apoi la dreapta și-cade-n piscină. Speriat, începe să strige: “Nu trageți apa! Nu trageți apa!”...  
  
 
  
În Mexic, pe jos
Seara, ajungem în El Paso. Înnoptăm la Motel 6...  
  
Dimineața – în Mexic, Ciudad Juárez, intrăm pe jos, peste pod. Parchez mașina în SUA, mai în siguranță...  
  
Rio Grande este, de fapt, semisecat. Vizităm magazine de artizanat: împletituri din sticlă, obiecte de lut (artă aztecă, strămoșii mexicanilor).  
  
Fructe în piață: mango, papaya, smochine coapte (luăm, de curiozitate, din fiecare).  
  
Tonomat într-o cârciumioară-bufet. Muzică peste tot. Mariachi. Cumpăr două casete în spaniolă, pe care le ascultăm în mașină la-ntoarcere spre Gallup: Laura León (“Ritmo ardiente” – Ritm arzător), “Sonora Tropicana”… cu femele sexy pozate. Interpreta este o vedetă mexicană, cântăreață și actriță, care a jucat în mai multe filme și telenovele. Aici e mai vesel ca-n State, dar mai nesigur și mult mai puțini bani.  
  
(Hispanicii dau năvală, peste 36.000.000 trăiesc în SUA, cea mai numeroasă comunitate, care-și păstrează bine tradițiile și limba).  
  
18-29.05.1998  
  
Foto: Autorul, la restaurantul Las Hamacas, în La Playa Bagdad, Mexic, Mai 1998  
  
Referinţă Bibliografică:
Un oltean la Corpus Christi / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2633, Anul VIII, 17 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!