CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





Exotica şi cutremurătoarea Indonezie: puțină istorie
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
mai 2006  
  
M-am interesat la agenţia de voiaj Bayu Buana pentru excursii locale, dar erau mult mai scumpe decât închirierea unui taxi.  
  
În Jakarta, pe strada Merdeka Barat, demonstraţie pentru muncă în faţa Casei Preşedintelui Susilo Bambang Yudhoyono şi-a Primei Doamne Kristiani Herawati!  
  
Stop impor beras! [Opriţi importul de orez!]  
  
Cu pălării conice (stil vietnamez), şepci, prosoape la gât… cântau, fluturau steaguri roşii, verzi, galbene, purtau tricouri cu Che Guevara – revoluţionarul sud-american.  
  
Congresul Alianţa Muncii [Kongres Aliansi Serikat Buruh Indonesia] cerea politicienilor să folosească recoltele fermierilor locali.  
  
Demonstranţii arseseră un sac în semn de protest.  
  
Multă poliţie…  
  
▪  
  
Indonezia şi-a proclamat independenţa de sub olandezi la 17 august 1945, prin Sukarno, primul ei preşedinte. Între 1942 – 1945 Japonia ocupase arhipelagul, izgonindu-i pe olandezi, care se-amestecaseră în treburile interne ale sultanatelor indoneziene Banten şi Mataram încă din 1602, odată cu înfiinţarea Companiei Olandeze a Indiilor Orientale.  
  
J. Van Den Bosch a impus, între 1830-1860, munca forţată a populaţiei autohtone.  
  
Islamizarea quasi-totală a ţării s-a produs în sec. 13-16, deşi fusese dominată de regatul budhist Srivijaya între sec. 7-14. Doar insula Bali a rămas hindusă.  
  
Monumen Nasional (în indoneziană) s-a construit între 1961-1975, are o înălţime de 137 m, dedicat independenţei. Vîrful turnului este din bronz, în formă de flacără şi acoperit cu 35 kg de aur.  
  
▪  
  
Pe stradă „m-agaţă” un vânzător; cumpăr, ca suvenir, cinci pixuri de… bambus, încrustate frumos lateral. Îl cheamă Yusuf şi-mi devine ghid temporar – n-am mai scăpat de el.  
  
Indonezia este cel mai mare arhipelag de pe glob, având peste 17 000 insule dintre care mai mult de jumătate sunt nelocuite.  
  
Tanah Air Kita (Pământul şi Apa Noastră – cum se exprimă locuitorii) se întinde 5110 km de la est la vest, şi 1888 km de la nord la sud.  
  
Climat ecuatorial (cald şi umed) format din două sezoane: uscat (aprilie-octombrie), şi ploios (noiembrie-martie).  
  
La vest de Bali este mai mult uscat.  
  
Abundă în resurse naturale: gaze naturale, petrol, cărbune, aur, argint, fructe tropicale tot timpul anului, după care eu mă dau în vânt: papaia, mango, guava, banane, avocado, dar şi altele exotice pe care nu ştiu cum să le traduc în româneşte: duku, durian, rambutan; dar şi… arbori de cauciuc (ce ciudat mi se pare mie ca un pom să facă, auzi, cauciuc!... pe vremuri băştinaşii ţineau piciorul ca un mulaj lângă capac să-şi „fabrice” încălţăminte), coconaţi, ceai, condimente.  
  
Populaţia atinge 242 000 000 locuitori, a patra ţară din lume (după China, 1,3 miliarde, India, 1,1 miliarde şi Statele Unite, 0,3 miliarde), dar acum ritmul de creştere a scăzut datorită unui program guvernamental de controlare a natalităţii (n-au voie să aibă mai mult de doi copii pe familie).  
  
Insula Java, cea mai dezvoltată, este suprapopulată. Alimentul de bază, ca la majoritatea ţărilor asiatice, este orezul.  
  
Convieţuiesc 336 de grupuri etnice, vorbind aproape 500 de limbi şi dialecte diferite – mai fragmentaţi / diversificaţi decât India unde măcar există 14 limbi mari (pe lângă puzderia de dialecte) – dar la şcoală şi limba oficială este Bhasha Indoneziană.  
  
– Problema acestei ţări, îmi mărturiseşte David, este ţara însăşi!  
  
Prea multă diversificare duce la destrămare. Minorităţile naţionale întotdeauna au aceste probleme…  
  
De pildă insula Timor, care face parte din arhipelagul indonezian, a fost împărţită între portughezi şi olandezi în sec. 17, când europenii colonizau zone asiatice.  
  
La câţiva ani după obţinerea independenţei, în 1950, Indonezia închide partea vestică (olandeză) a insulei, iar în 1975 anexează partea estică (portugheză).  
  
Timorul Oriental cu-o populaţie de numai 800 000 locuitori, rezistă ocupaţiei prin înfiinţarea unui Front Naţional pentru Independenţă (FRETILIN), refuzând autonomia şi cerând independenţă. După intervenţia forţelor ONU, Timorul Oriental, stat mic de-ntindere cât două judeţe româneşti accede în 2002 la independenţă sub preşedinţia lui Xanana Gusmao, devenind cel mai nou stat membru ONU.  
  
De reţinut că, pe lângă tetun, limba maternă, se vorbeşte şi portugheza în Timorul Oriental.  
  
Dar criza de guvern, gangurile de tineri şi violenţa persistă în capitala Dili. Proteste publice împotriva Primului Ministru Mari Ahkatiri, deoarece acesta a concediat 600 soldaţi din armată după protestul lor contra discriminării la care erau supuşi – după cum relatează „International Herald Tribune”, din 30 mai 2006, Australia, Malaezia, Noua Zeelandă, şi Portugalia au trimis contingente de pace.  
  
▪  
  
Situată la intersecţia rutelor dintre India, China şi Ţările Arabe, Indonezia resimte influenţa acestor civilizaţii.  
  
Dar mulţi trăiesc şi în regiuni izolate, pătrunzându-şi tradiţiile [ceremonii, legi (odat)].  
  
Cele mai cunoscute, însă, culturi vechi din partea locului sunt:  
  
- Badui, în insula Java;  
  
- Batak, în insula Sumatra;  
  
- Toraja, în insula Sulawesi;  
  
- Dayak, în insula Kalimantan;  
  
- Dani, în insula Irian Joya [jumătatea occidentală a insulei Papua, care şi-a obţinut autonomia în 2001; dar partea orientală nu aparţine Indoneziei, fostă colonie bizantină, şi-a obţinut independenţa în 1975, actualmente membră a Commonwealth].  
  
Colecţia etnografică a Muzelui Național: bijuterii tradiţionale, un panou dăltuit (simbol al autorităţii şi amuletă contra întâmplărilor rele), păpuşi din lemn îmbrăcate în costume populare (conform legendei o văduvă, fără copii, a făcut o marionetă, ca să poată comunica prin intermediul ei cu sufletul soţului decedat), jocuri rectangulare, dragoni sculptaţi, despre teatrul folcloric (păpuşa wayang), figurine, măşti reprezentative, animale mitice, şabloane florale, scuturi, oale, machete de case aşezate pe pilaştri (iar animalele domestice păstrate sub case); societatea Minengkaban, din vestul Sumatrei este matriarhală (proprietatea este transmisă de la mamă la fiică), dar creşterea copiilor cade în responsabilitatea unchilor materni.  
  
Colecţia de bronz, cuprinde 3 199 piese. Bronzul este un amestec de cupru şi cositor. Epoca de Bronz s-a derulat în Indonezia prin sec. 1, î.C.  
  
Buddhismul şi hinduismul se resimt. Zei precum: trinitatea Brahma – Vishnu – Shiva, Ganesha, Parvati, Buddha, Dhipankara, Tara, Surya.  
  
Între 2500 – 1500 î.C. este clasificată Epoca Neolitică, odată cu emigraţia masivă din Asia continentală şi peninsula Malaeziană şi insulele indoneziene.  
  
Vase, borcane, topoare, tolbe, unelte de piatră, stânci vopsite, fosile de Pithecanthrop.  
  
Numele de „Pithecanthropus” a fost pentru prima dată folosit în anul 1891 de Eugene Dubois când a descoperit un craniu în Trinil.  
  
Colecţia de ceramică provine de la Egbert Willen ven Orsay de Flines, olandez filantrop şi curator al muzeului în 1959. Cuprinde achiziţii din China, Bamanis, Thailanda, Vietnam, Japonia, şi obiecte produse în Indonezia (majoritatea din teracotă).  
  
Vopsirea textilelor, batik denumită ca-n India, se face prin acoperirea cu ceară (care se îndepărtează la sfârşit) şi părţilor ce nu se vopsesc.  
  
Iar prin methoda ikat, firele de aţă sunt mai întâi vopsite şi-apoi ţesute.  
  
Colecţii de numismatică (monede) şi heraldică (medalii, embleme), peste 17 112. Monedele de aur şi argint au fost treptat înlocuite cu bancnote de hârtie.  
  
Colecţie de relicve.  
  
▪  
  
Privind la casele lor pe ţăruşi, meditam… uite cum se adaptau oamenii la mediul de viaţă. Construiau totul din bambus ori din lemn de nucă de cocos. Şi canoe lungi…  
  
Referinţă Bibliografică:
Exotica şi cutremurătoarea Indonezie: puțină istorie / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2561, Anul VIII, 04 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!