CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Eugen Lupu         Ediţia nr. 2543 din 17 decembrie 2017        Toate Articolele Autorului

ORASUL MEU STRICAT Ep.9
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Orasul meu stricat, 
  
Ep.9 
  
Am ajuns să trăim într-o lume în care omul se strică mai repede decât legumele. Nu-i mai poţi spune cuiva; ești ca o legumă, când vrei să-l atenţionezi că este schimbat mult în rău! Nu! S-ar bucura cu o astfel de comparaţie. Omul este depășit de legume. O fi de bine, n-o fi: cine poate ști!? 
  
Toate sunt pentru că oamenii nu sunt din capul lor.Au un fel de teamă când fac ceva din capul lor. Le este teamă de alegători. Ei știu că dacă alegătorii nu te vor, nu vei fi ales pe lumea asta și nu vei avea privilegiile aleșilor. 
  
Societatea contemporană este construită, în mare parte, de către alegători. Societatea este așa cum sunt și cum vor alegătorii. 
  
Avem alegători, aleși și lipsesc cei care se promovează prin fapte... Oamenii aleși mișcă doar alţi oameni, oamenii promovaţi mișcă și lucruri. Nu este de ajuns să miști doar oameni, trebuie să faci ca și lucrurile să se miște. Toate lucrurile se pot mișca pentru oameni. Nu toţi oamenii se pot mișca pentru alţi oameni. 
  
La primărie, „Comisia adunată”, pentru examinarea candidaţilor, este formata din tatăl primarului, soacra primarului, câţiva unchi și câteva mătuși. Toţi aleși.Nici măcar unul promovat. 
  
Asta înseamnă că trebuie să ne așteptăm ca lucrurile să nu evolueze, să rămână așa cum sunt sau, cel mult, să se degradeze. 
  
- Dragilor, neam adunat... și neam se scrie împreună pentru că umbrele noastre sunt de același neam și caută să fie împreună ori de câte ori este nevoie. 
  
Zice soacra primarului și se înalţă la geam ca să privească spre copacii din pădurea ce înconjoară primăria. Apucă cu mâinile ramele laterale ale geamului și privește afară. Are un gând care nu obosește niciodată prin capul ei; cum să facă cu oamenii ca să-i planteze precum copacii!? Să stea locului; doar să muncească și să tacă. Este un gand care o domină de când soţul fiicei a ajuns primar. 
  
La foarte mulţi, care au șteptări mari de la viaţă, gândurile nu au atașate soluţiile, doar problemele, și le frământă mintea...degeaba. La fel ca la animale. 
  
Gândurile astea, oare, de ce nu se uită și ele în ce cap ajung!? 
  
- Ori de câte ori ne regăsim îmi face o mare plăcere! zice tatăl primarului, care este un om simplu, dar un om perfect simplu. 
  
Tatăl primarului locuiește într-un sat de lângă munte. Dintr-un total de 541 de locuitori, câţi erau înainte de 1989 în sat, au mai rămas doar 37, toţi cu vârste de peste 60 de ani. Copii nu mai sunt în sat așa că școala a fost desfiinţată. Nici doctor nu mai au. Au două biserici, una construită după ’89, și fiecare biserică are câte doi popi și doi ţârcovnici. 
  
Bătrânul, tatăl primarului, cu greu a ieșit din satul lui înainte de ’89, pentru că nu avea pentru ce. Acum este adus la oraș de către fiul său, primarul, doar ca să fie la număr în această „Comisie adunată”. 
  
- Suntem în aceeași barcă și ce-mi place este că nu trebuie să vâslim pentru că ne duce curentul acolo unde trebuie; pe tărâmul tuturor posibilităţilor! 
  
Zice unul dintre unchi, care se află pe o canapea extensibilă, așezat peste canapea cu tot corpul și cu picioarele mai sus decât capul. Are omul grijă mai mult de picioare decat de cap; probabil că știe el de ce are nevoie mai mult în viaţa lui de zi cu zi! 
  
- Sunt umbre ale viitorului, care fac și desfac, iar noi, toţi cei adunaţi aici, acum, ne regăsim în aceste umbre!? se trezește și una dintre mătuși că are o nedumerire. 
  
-Viitorul are umbre?...eu știu că doar trecutul are umbre! 
  
- Păi, umbrele acelea din trecut, au fost și ele odată în viitor! 
  
- Dragilor, ce-i asta!?...începem să nu ne mai înţelegem?...staţi aproape cu umbrele voastre, care sunt de același neam...! 
  
Acţiunea de astăzi, a „Comisiei adunate”, se petrece în sala de ședinţe a „Consiliului Local”. Aici, ordinea de ședinţă, mobilierul și logistica, sunt aruncate pe poziţii de rezervă, chiar aruncate de-a valma pe poziţii succesive, una peste alta, în cele patru colţuri ale sălii. 
  
Stau bine, totuși, pentru că ce-ar fi însemnat să fi foat aruncate în cele patru colţuri ale lumii, peste mări și ţări!? Așa cum sunt aruncaţi unii oameni. 
  
Totu-i dat peste cap pentru a face loc alegătorilor de astăzi și privilegiilor de care au parte. Într-o ţară de alegători și de aleși tot ce se poate nu pierde nimic.Totu-i sub control. 
  
În spaţiul lăsat liber de mobilierul și logistica consilierilor se află împrăștiate privilegiile „Comisiei adunate”. 
  
Un butoiași din lemn de dud, de 50 de litri, prevăzut cu robinet și plin cu ţuică de prună. Se află pe un suport din fontă turnată sub forma unui om ieșit la pensie, cu faţa brăzdată de urme adânci, cocosat sub greutatea butoiului și cu ochii pe jumătate închiși. Un pensionar cu 50 de ani lucraţi, câţi litri are și butoiașul din spate, dar cu o pensie egală cu ajutorul social. 
  
Cum să nu ai faţa brăzdată de urme adânci!? Chinurile nedreptăţii lasă urme adânci. Pe mulţi, aceste chinuri, îi abandonează prin spitale. Îi duce, îi aduce, iar îi duce...și tot așa până când, în cele din urmă, ţărâna le este abandonată de către suflet. 
  
La fel ca primul butoiași se mai află încă trei; unul plin cu palincă, unul cu vin alb și unul cu vin roșu. 
  
Tot aici se mai află trei proţape rotisoare; pe unul este rotit un purcel, pe altul un berbecuţ și pe al treilea se rotesc pui de găină. Fiecare ansamblu este într-o mișcare generată de o forţă electrică. Este spre final pregătirea cărnii. Există sonde introduse uniform în toată masa de carne și aceste sonde transmit wireless către un calculator informaţii despre temperatură, culoare și gust. 
  
Managementul acestei acţiuni este asigurat de un calculator ce are implementat un program cumpărat de la o firmă din America. 
  
Într-un final, calculatorul va hotărî când sunt îmbinate perfect tradiţiile locale cu influenţele americane, date de softul calculatorului. Acum, afișează pe ecran că mai sunt câteva zeci de secunde și se poate mânca. 
  
Pe o masă destul de mare ca să nu fie mică, destul de mică să nu încapă toate, își au locul toate cele cinci tipuri de sosuri din bucătăria internaţională; sosul Bechamel, sosul Velouté, sosul brun-spaniol, sosul tomat şi sosul olandez. Dintr-un spaţiu aflat spre unul dintre colţurile mesei răsare un metru de lipii, puse una peste alta, într-un echilibru precar care induce în eroare orice privire. Treci pe lângă ele și când le observi vrei să fugi cât mai departe ca să nu fii acuzat că le-ai provocat o eventuală prăbușire. 
  
- Ce facem întâi; mâncăm sau ţinem concursul!? 
  
- Mâncăm, bem, ţinem concursul, după care mâncăm și bem! 
  
Resita 17122017 
  
Referinţă Bibliografică:
ORASUL MEU STRICAT Ep.9 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2543, Anul VII, 17 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!