CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Eugen Lupu         Ediţia nr. 2515 din 19 noiembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Orasul meu stricat Ep. 7
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ORASUL MEU STRICAT 
  
Ep. 7 
  
Intersectia străzilor din spatele „Centrului”. 
  
Există și o faţă a „Centrului” unde se vede tot. Aici, în spate, se trece cu vederea sau se închid ochii.Aici este o zonă „gri” unde oamenii sunt dependenti de reflexe predominant condiţionate, adică sunt supuși. Nu există valori tradiţionale, nici reguli și, atunci, ziua de mâine poate fi complet diferita faţă de cea de astăzi. 
  
Este raiul pe pământ pentru conducători! 
  
Noiembrie este acum majoritară peste tot, doar că ziua de astăzi este din septembrie, dar rătăcită prin noiembrie. Uite așa, că vrea ea! Noroc că avem un noiembrie tolerant. 
  
A venit, această zi din septembrie, cu tot ce avea acolo și s-a impus cu un soare eliberat de nori și cu o temperatură de 12 grade. Numai că spre dimineaţă au fost minus două grade și părea că-i gata cu pălăria și-i musai să ne îngrijim ca să ne facem loc și treabă prin casă. Sau prin mașină. 
  
- Am o supărare, ce să-ti spun, mii de draci imi vin, toţi odată dau năvală peste mine! zice agentul de circulaţie Lupanu, aflat in masina politiei staţionată în intersecţie. 
  
- Stai, mă... du-te, mă! raspunde colegul lui, agentul de circulaţie Mocsean. 
  
- Nu pot să mă simt în largul meu pentru că aud un zgomot ciudat din stânga...na, am zis! 
  
- Şi acum îl auzi!? întreabă colegul și se uită plin de frică, doar în aparenţă, spre stânga. 
  
- Nu, mă...du-te, mă!...cum stau la volan, în mașina mea de acasă,aud din stânga ceva; o piesă din stânga, de sub capotă; mă dau jos, ridic capota și nu se mai aude! O fi la ea, o fi de la mine din cap!? Nu știu! 
  
- Cu motorul pornit sau oprit! 
  
- ...și, și! 
  
- Cum s-ar chema respectiva?! 
  
- Ce? 
  
- Piesa! 
  
- Piesa...este una mare in stânga, este frumoasă ea așa, este cea mai colorată din mașină, dar nu știu cum o cheamă! 
  
- Ei, na! răspunde colegul și gesturile exprimate de mușchii feţei trădează gândurile ostile, faţă de coleg, născute în capul lui atunci când stă și nu vorbește. 
  
- Stai, mă...du-te, mă; hai cu mine! zice agentul Lupanu puţin iritat de atitudinea colegului. 
  
Conflictul dintre ei nu-i de azi, este de când șeful lor a stabilit cine să facă pe șoferul când pleacă în misiune. Cum poliţia nu are șofer angajat, un membru al patrulei trebuie să facă și pe șoferul. Numai că acela care este și șofer este considerat un agent pierdut pe drum de către grupul care conduce local poliţia. 
  
Cum se face numirea șoferului!? 
  
Şeful celor doi îi aduce în birou și le atribuie câte un deget de la mâna lui, fiind doi, in cazul lor, agentul Lupanu a primit degetul mijlociu, iar agentul Mocsean a primit degetul arătător. A strans șeful degetele în pumn, a pus o batistă peste pumn, a scuturat batista de câteva ori și a ridicat-o...Degetul arătător era ridicat în sus! Asta a insemnat că agentul Mocsean a câștigat și a ales să nu facă pe șoferul. 
  
De atunci se menţine un conflict între cei doi, dar care arde înăbușit, pentru că asta-i viaţa și până la urmă ordinul se execută, nu se discută. 
  
Se dau jos din mașină și pornesc către mijlocul intersecţiei. Mașinile care sunt în miscare sunt niște obiecte lipsite de importanţă, care trebuie să se supună unor reguli numai de cei doi știute. Încetinesc, ocolesc sau chiar se opresc pentru ca agenţii să-și continue drumul și să nu fie izbiţi fără voie. 
  
- Stai să opresc o mașina ca a mea, dar una care să fie exact ca a mea; chiar și de aceeași culoare! 
  
Parcă ar fi ca doi ciobani între oi. S-au strâns așa de multe mașini în intersecţie, că toate stau ca într-o turmă de oi. Se agaţă cu privirea de una ce seamănă cu a lui, este ceva distanţă până la ea și ar vrea să-i facă semn să oprească lângă el, dar e imposibil să se întâmple asta. Atunci merg ei spre masină și pornesc să se strecoare prin sita formată de toate mașinile îngrămădite acum în intersecţie. 
  
Când ajung lângă mașina aleasă se opresc, iar Lupanu lovește cu bastonul în geamul lateral de pe ușa șoferului până ce se face înţeles. 
  
- Oprește aici și deschide capota de peste motor! 
  
Şoferul, cu legea respingerii publicată în monitorul personal, nu reacţionează. Când două corpuri se află alăturate, pe partea de apropriere există un defect. 
  
- Deschide capota de peste motor! repetă agentul Lupanu și lovește cu bastonul în mașină. 
  
Defectul de apropriere își etalează consecinţele. 
  
Se aude un clic metalic, capota sare câţiva centimetri în sus, după care cei doi o apucă cu nerăbdare și după câteva scuturări zgomotoase reușesc să o ridice cât să poată observa ce este sub ea. 
  
- Uite, asta este piesa și agentul Lupanu arată spre bateria mașinii cu bastonul. 
  
- Nu știu, la mine este pusă în partea cealaltă! 
  
- Hei, șoferul, dă-te jos și hai aici! 
  
- Da, să trăiţi! zice șoferul, cu o stare peste limitele normale, având chiar și un ușor tremur al degetelor de la mâini, pentru că nu se simte confortabil cu cei doi pe care-i vede ca pe doi străini nepoliticoși care mai dau și năvală în viaţa lui. 
  
- Spune tu, cu cuvinte simple și puţine; ce piesă este asta și cum se cheamă!? 
  
- Bateria!?...bateria mașinii! răspunde șoferul. 
  
- Produce zgomote la tine când funcţionează? 
  
- Nu! 
  
- Mi-o dai mie... și-ţi dau banii altă dată! 
  
- Şeful, pentru 20 de lei...!? 
  
- Ce, doar 20 de lei costă? 
  
- Daaa!...pentru 20 de lei să luaţi una folosită!? Vă dau eu 20 de lei și mergeţi de vă cumpăraţi una nouă! 
  
Şoferul scoate portofelul și începe să caute cei 20 de lei. Nu prea-i vine să se grăbească, să găsească banii, se face că timpul se scurge foarte încet, o secundă într-un minut, în favoarea lui și gȃndul îl duce spre concluzia că poate, poate poliţistii pleacă... 
  
- Stai, mă...du-te, mă!...du-te în mașină, i-aţi actele cu responsabilitatea tehnică a mașinii și urmează-ne! 
  
Când ajung la mașina poliţiei, șoferul civil se urcă în dreapta faţă, agentul Lupanu se urcă la volan, iar colegul lui se urcă în spate. 
  
- Dă-mi actele cu responsabilitatea tehnică a mașinii! 
  
Agentul Lupanu primește două hârtii împăturite, le desface și găsește cei 20 de lei care stăteau împăturiţi ca să nu fie la vedere. Scoate un caiet din torpedou, ia un pix de la oglindă și scrie pe prima pagină a caietului: 
  
- „bine, bine... cu mine te-ai înţeles, dar cu colegul, nu!” 
  
Şoferul civil ia caietul, pixul și scrie; 
  
- „și ce trebuie să fac?” 
  
- „100 de euroi pentru el” 
  
- „ce să facă cu ei?” 
  
- „da ce, tu ești contabil?” 
  
- „nu!” 
  
- „atunci?” 
  
............................................................................................................ 
  
Cam pe la orele amiezii, cei doi agenţi constată că sunt prea obosiţi ca să mai continue și-și pierd interesul pentru această intersecţie din spatele „Centrului”. O pornesc agale cu mașina, cu o viteză de 30km/oră; prea repede ca să stea pe loc, prea încet ca să ajungă la secţie. Poate fi și o influenţă a zilei din septembrie care rătăcește prin noiembrie. 
  
Se opresc în faţa unei „Alimentara”, cu totul expus în geam. Trag mașina pe trotuar, chiar în faţa gemuleţului deschis unde își expune capul 
  
patronul. 
  
- Dă-ne și nouă doi pui preparaţi la rotisor și-ţi vom da banii altă dată! 
  
- Vă dau...cum să nu...puii ăștia au stat vreo doi ani prin frigider; când i-am cumpărat erau dintr-un stoc al armatei care se voia reinprospătat; cine știe armata când i-a cumpărat!? 
  
- Da, daaa! 
  
- Cine mai mănâncă mortăciunile astea! Noi trebuie să scăpăm de ei pentru că vrem să lichidăm stocul ca să închidem și să plecăm... 
  
- Unde!? 
  
- Plecăm în America! 
  
- Păi...și ăia mănâncă mortăciuni? 
  
- Da ce mă interesează pe mine ce fac ăia; eu vreau să plec de aici și voi pleca! 
  
- Ştii ceva, îţi luăm puii, îţi dăm banii altă dată și ce facem noi cu puii nu-i treaba ta! Chiar dacă trebuie să-i arunc după primul colţ, tot îi iau!... 
  
ţi-ai dreacu de bogaţi! 
  
Eugen Lupu 
  
Resita 
  
19112017 
  
Referinţă Bibliografică:
Orasul meu stricat Ep. 7 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2515, Anul VII, 19 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!