CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Eugen Lupu         Ediţia nr. 2405 din 01 august 2017        Toate Articolele Autorului

ORASUL STRICAT Ep. 2
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MAICHEA  
 
Ep.2  
 
După ce au format spirala care materializează „Șirul lui Fibonacci” cu trupurile angajatilor şi şi-au exprimat în gând, în acelaşi timp, dorinţa ca guvernul să le şteargă datoriile financiare, directorul Drăgutz şi asistenta au plecat spre guvern pentru a le inmâna şi lor această dorinţă comună.  
 
*  
 
Timpul se rostogolește înaintea ta când umbli după cai verzi pe pereţi, mintea îţi joacă scenarii prin faţa ochilor minţii ca să te ţină captiv, iar realizările sunt cele din trecut. Singurele certitudini sunt doar amintirile. Nevoile se împrumută, se cumpără, iar când nu mai ai cu ce plăti te vinzi pe tine.  
 
Autoturismul trece de Complexul hidroenergetic „Porţile de Fer I”, iar şoferul nu dă semne că ar fi dispus să facă vreo concesie cu timp petrecut în afara maşinii şi departe de drum. Este aşa de concentrat pe ţinta finală a drumului că de la Caransebeş şi până la „Porţile de Fer I” nu a scos un cuvânt.  
 
- Ascultă directore, crezi că noi, astăzi, jucăm într-o poveste în care nu se întâmplă nimic!? zice asistenta și nimic nu mai contează pentru că a lăsat totul ca să pună această întrebare.  
 
- Dacă te uiţi dincolo de geamul mașinii vezi Dunărea care se joacă cu bărcile!  
 
- Eu mă refer la scena și la jocul nostru de astăzi! Eu cred că noi doi suntem la acel nivel care ne permine să ne anticipăm trăirile zilnice, pentru că sunt așa cum le vrem noi. Este aproape un hotel, închiriem o cameră, jumătate plătești tu, jumătate plătesc eu, și avem Dunărea curgând chiar pe sub geam!  
 
-Tu crezi că o să ai vreo șansă ca să vezi un director general dezbrăcat; te voi lega la ochi cu o eșarfă neagra...!  
 
- Stai liniștit; eu niciodată n-am iubit cu ochii deschiși, pentru că m-am iubit doar pe mine!  
 
Cei doi, directorul și asistenta, se opresc din drum la primul hotel aflat pe malul Dunării; cum treci de „Portile de Fer 1”. Are o stare ciudată directorul, nu i s-a mai întâmplat până acum ca o femeie să-l invite într-o cameră de hotel. Pentru că nu are experienţe pline de învăţăminte, similare cu ce i se întâmplă astăzi, lasă trăirile lui interioare prezente ca să meargă înainte și el după ele.  
 
- Acest hotel, aflat pe malul Dunării, m-a cucerit!...pur și simplu, plutește pe gândurile mele ca o barcă pe Dunăre... de vreo zece ani ne completăm...uite aici; să ai Dunărea sub geam; practic, ești la limita dintre pământ și apă...Îmi place să trăiesc la limite! De ce ? Pentru că pot trece când dincolo, când dincoace...peste limite!...Hei, directore, ce faci?...Te-ai pierdut de mine? Ţin-te aproape!  
 
- Să mă opresc din drum; eu n-am mai făcut asta! Drumurile mele au fost linie dreaptă; capătul drumului este cel mai important!  
 
- De zece ani, de câte ori am trecut pe acest drum am făcut un popas la acest hotel și m-am cazat în aceeași cameră; o cunosc ca pe propriul dormitor; patul, Dunărea atât de aproape că poate sparge geamul ca să intre peste tine...  
 
- Cum se poate una ca asta!? se arată directorul Drăgutz foarte surprins.  
 
- Se poate, tu dacă faci un calcul ingineresc ajungi la concluzia că un val de trei metri, care se rostogolește peste suprafaţa Dunării, poate intra în această cameră ...pe geam!  
 
- Dacă este deschis geamul!?  
 
- Când vine valul, totu-i ca valul; ca-n viaţă!  
 
- Mă obosești cu valul ăsta al tău; dă-l dracului de val...!  
 
- Cum să-l dai acolo, valul...la dracu; îţi dai seama câtă apă intră în acest val înalt de trei metri și lung cât este Dunărea!?...Multă apă!...Îţi dai seama cu cât ar scade înălţimea apei din Dunăre dacă duci valul în altă parte!? Ar rămâne bărcile blocate în nămol; inclusiv acest hotel ce plutește pe gândurile mele aidoma unei bărci de pe Dunăre!  
 
- Eu nu mă bag, eu stau deoparte! Dacă tu vrei să stăpânești ceva pe aici, pe mine să nu te bazezi! Eu când trebuie să fac ceva, mă bazez pe consilieri.  
 
- Stăm prost; stăm foarte prost pe planeta Pământ; bărbaţii au nevoie de consiliere...! Omule, unde mai pui toate ambiţiile păstrate încuiate!?  
 
- Doamne, iartă-mă!...ești ca o mieliţă; hârșc, hârșc, hârșc...  
 
- Nu ai sentimentul că ești responsabil; fugi de răspunsuri și de dialog...!  
 
- Dar, sincer, mă obosești!  
 
- Ştii cum este; fapte fără vorbe și vorbe fără fapte ...nu se poate...Nici fără amândouă...Sunt dependente una de alta cum este oul și găina. Așa a fost lumea asta construită, așa este Universul; nimic nu poate exista fără a fi solidar cu un interes anume. Pentru fapte interesul este în vorbe și pentru vorbe interesul este în fapte! Simplu!?  
 
- Mă omori!...de ce să murim când acest vin roșu Petruș, obţinut din strugurii unei viţe de vie care-și trage seva dintr-un sol din argilă albastră, este aici și altceva nu mai conteaza? O sticlă costă 3000 de euro. Mai putem vorbi despre altceva!?  
 
- Pentru mine toate-s la fel, uniforme și trecătoare.Ce conţine vinul tău; povești, cerneală pentru povești, sămânţă pentru ceartă sau de iubire?  
 
Drăguţz scoate dopul de la sticlă și toarnă în două pahare aflate pe o măsuţă din cameră și care fac parte din inventarul camerei. Această sticlă cu vin, toate sticlele cu vin, ar trebui să fie însoţite și de pahare, făcute anume pentru a expune conţinutul sticlei în condiţii specifice care să-i transmită băutorului toate calităţile pe care le are în măsurile convenabile. Producătorii de vinuri nu au în vedere și acest aspect și mulţi consumatori deturnează realitatea pentru că eșuează în ceva improvizat, în ceva care este la îndemână, ca un vapor pe Dunăre blocat într-o dună de nisip și care nu poate duce mai departe încărcătura.  
 
După o jumătate de oră, timp în care nivelul vinului este ajuns către fundul sticlei, ochii celor doi încep să strălucească, vorbele nu-și mai au rostul, iar mâinile încep să caute de lucru, nu pe corpul de care aparţin. Carnea începe să se înfierbânte și să transmită prin pori tot felul de semnale care se referă direct pentru simţurile destinate mirosului. De aici alte mișcări își au originea; vibraţii care trec pe unde vor prin corp și care sunt scăpate de sub control de către creier.  
 
- Am două eșarfe negre, le punem la ochi! zice asistenta și le scoate la vedere fluturându-le în timp ce-l înconjoară pe Drăgutz cu mișcări provocatoare în pași de dans pe un ritm descentrat.  
 
- Am și uitat, da, daaa... un subaltern nu trebuie să te vadă dezbrăcat! răspunde directorul și chiar crede în ce spune.  
 
Asistenta își pune eșarfa la ochi și-l invită pe director să o lege la spate, după care îi trece ea eșarfa cealaltă peste ochi și i-o leagă la spate strâns și cu nod dublu.  
 
Corpurile sunt despuiate, jefuite practic, de mâini care nu le aparţin, dar, ce greșală, sau nu, ochii nu văd nimic. Şi-n întunericul de după eșarfă încep să se înfiripe trăiri nemaipomenite, ireale, obraznice, păcătoase, dar generatoare de plăceri.  
 
Eugen Lupu  
 
Resita  
 
01082017  
 
Referinţă Bibliografică:
ORASUL STRICAT Ep. 2 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2405, Anul VII, 01 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!