CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Eugen Lupu         Ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

PRIMARUL, Ep.2
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PRIMARUL
Ep. 2  
  
Suntem în anul 2020!...Ce an, ce oameni!?...A mai fost anul 1010 şi urmează 3030. De fiecare dată, în preajma acestor ani rari, se găseşte câte unul cu o prognoză ce prevede sfârşitul lumii. Nu ştie nimeni de ce se grăbesc aceşti prognozişti care se ivesc pe această lume ca toţi oamenii, dar vor să plece înghiţiti de o mare catastrofă. Majoritatea oamenilor au ajuns să se teamă doar de sfârşitul lunii pentru că datoriile nu trebuie să treacă în luna următoare. Datoriile sunt ceva ce altceva asemănător nu mai există între oameni: când se întâlnesc se unesc!  
  
Anul acesta, cum am zis 2020, este un an care verifică un nou început pentru că oamenii ar trebui să se apropie unii de alţii ca să încerce, a câta oară, să îşi hotărască un destin comun. Pentru ca un grup de oameni sa ajungă la un destin comun, fiecare dintre ei trebuie să simtă că are o datorie faţă de ceilalţi. Cum această datorie nu există, nu au cum să-şi hotărască un destin comun. Este veşnic pomenit destinul comun şi niciodată de luat în seamă.  
  
Alegerile locale:Este singura modalitate prin care un grup de oameni îşi pot creea un destin comun. De fiecare dată, momentul este deturnat de la adevăratul scop. Răsare, de nu ştii unde, câte unul care le promite oamenilor că-şi vor lua ceva înapoi, de obicei ceva care nu le aparţine. Oamenii, majoritatea, se bucură...uite dom-ne ne dă ceva!...ceilalţi nu dau nimic! Şi, atunci, cum să creezi un destin comun cand majoritatea nu simte că este datoare faţă de ceilalţi şi acceptă o piaţă neagră a deciziilor.  
  
În anul 2020, alegerile locale au un specific aparte. Uniunea Europeană, după complexul de simtome asociate tip „drag-nea”, a impus ca obligatoriu un soft pe care toate ţările membre l-au adoptat şi la rândul lor l-au impus firmelor cu reţelele de transmitere a programelor televiziunilor. Prin acest soft, feţele politicienilor penali sunt identificate şi nu mai apar pe ecranele televizoarelor. La început a fost panică mare, în special în rândul politicienilor, pentru că pe televizoarele oamenilor nu mai aparea nimic când ei erau în studiourile de televiziune şi încercau să pună lucrurile într-o anumită ordine. Nici locuitorii caselor nu mai pricepeau nimic, mai ales ei, pentru că nu mai aveau la ce să se uite, mai rău, nu mai aveau ce face. Pe oricare dintre posturile tv ai fi sucit butonul telecomandei, ecranul era alb.  
  
Dar ce, credeţi că o minune durează mai mult de trei zile? Cum se zice, românul este inventiv! Au început să-şi mascheze faţa şi corpul pentru a păcăli softul impus de Uniunea Europeană. Astfel, politicienii au apărul la televizor deghizaţi în Decebal, în Stefan cel Mare, în Mihai Viteazu, în popi, în ciobani, în mineri vopsiţi pe faţă...în animale...dar cei mai mulţi, bărbaţi şi femei, au apărut deghizaţi în... Albă ca zăpada. Şi dăi, şi luptă...  
  
În această campanie electorală pentru alegerile locale a fost un spectacol pentru toate gusturile: unii au rămas cu gura căscată de uimire, alţii au râs cu gura până la urechi şi cei mai mulţi...au adormit în faţa televizorului.  
  
După foarte mulţi ani de tranziţii în diferite forme de administrare a bunurilor comune şi a aspiraţiilor comune, după căutări sterile, atât în idei comuniste, socialiste, liberale , fără niciun rezultat benefic întregii colectivităţi, au ajuns la concluzia că ar fi bine să înfiinţeze un Consiliu al bătrânilor înţelepţi, aşa cum era acum mii de ani. Prima dovadă a existenţei acestui Consiliu al înţelepţilor a fost înaintea alegerilor locale din anul 2020, când au emis un model de judecată al candidaţilor la funcţia de primar. A fost nevoie de acest model de judecată pentru că în anii din urmă candidaţilor nu li se cerea să poată îndeplini ceva anume înainte de a candida.  
  
Putea ajunge primar unul care nu a condus nimic în viaţa lui, nici măcar pe nevastă.  
  
Conform modelului de judecata, emis de Consiliul oamenilor batrâni şi înţelepţi, un candidat la funcţia de primar trebuie să ducă un măgar dintr-un colţ al oraşului în alt colţ al oraşului, aflat în partea opusă, iar măgarul să fie liber şi să meargă de bună voie. În motivele invocate în favoarea proiectului se spune că aşa era acum mii de ani, iar candidatul putea demonstra că are răbdare şi cunoaşte locul. Acestea erau însuşiri esenţiale ale unui candidat pentru ocuparea unui loc în conducerea unui grup de oameni cu lucruri folosite în comun şi aspiraţii comune.  
  
Politicienii au preluat proiectul şi l-au aprobat în Consiliul Local, conform legilor în vigoare, dar au adăugat un amendament: cei care termină în primii 100 au voie să candideze...!  
  
Adică au conceput legea ca, în final, să fie tot în favoarea lor, pentru că s-au prezentat doar sapte candidaţi. Nu au trecut un barem de timp si toti cei sapte au putut să candideze.  
  
Unul dintre candidaţi, se numeşte IO IO IO, a reuşit „performanţa” să traverseze oraşul cu măgarul, de la un colţ la altul, în două săptămâni. Şi-a pierdut răbdarea, a început să-l bată pe bietul măgar şi acesta i-a demonstrat că poate să stăruie cu îndârjire pe acelaşi loc timp îndelungat. Mai mult, măgarul o mai lua la fugă şi în direcţia opusă de parcă voia să spună că este uşor de zis, dar greu de făcut. Pe lângă lipsa răbdării a demonstrat ca nici nu cunoaşte oraşul al cărui edil-şef vrea să devină. A reuşit să rătăcească bietul măgar pe străzi care nu duceau nicăieri, care se îngustau şi în cele din urmă, la capătul celălalt, erau blocate cu câte o casă.  
  
Candidatul IO IO IO a compensat lipsa de experienţă şi de abilitate cu promisiuni care rămân în urmă, şi acolo doar ca vânt. Nu a putut demonstra că se pricepe la ceva, dar felul lui de a vorbi, promisiunile prin care te făcea să te simţi bogat, important, fără griji pentru că nu trebuia să mai faci nimic, i-a făcut pe mulţi să-l aprecieze.  
  
În ziua alegerilor s-au prezentat la vot doar cei care simt aşteptări de la ceilalţi, cei care simt că sunt datori comunităţii, că pot face ceva, nu s-au prezentat la vot.  
  
Nici de această dată nu s-au pus bazele unui destin comun şi s-a demonstrat încă odată că doar datoriile se unesc, oamenii nu.  
  
După numărarea a 99% din voturile liber exprimate, candidatul IO IO IO a acumulat cele mai multe voturi surprinzându-şi contracandidaţii, dar şi pe analiştii politici pentru că la începutul campaniei bazinul său electoral era foarte mic.  
  
 
  
Eugen Lupu  
  
Reşiţa  
  
 
Referinţă Bibliografică:
PRIMARUL, Ep.2 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!