CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Eugen Lupu         Ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016        Toate Articolele Autorului

RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep.11
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI 
  
Ep. 11 
  
Maglavid 
  
Între bălăriile de pe drum, pe urmele lăsate de roţile unui tractor, îşi trage picioarele o umbră. Are într-o mână o geantă mare, iar în cealaltă o lanternă care-i luminează calea. Condiţiile vitrege de deplasare impun o viteză mică, obositoare şi fac ca drumul să pară fără de sfârşit. Este Fane Cizmaru şi se deplasează spre o ţintă doar de el ştiută. 
  
Când ajunge la poarta casei colonelului Doagă, îl observă pe acesta şi pe invitaţii săi aşezaţi într-un pavilion de lângă casă, aidoma unui pâlc de copaci şi într-o stare lăsată în pace. Intră în curte fără să bată la poartă şi fără să strige la gazdă, ca o nălucă scăpată prin noapte. Omul pare zăpăcit de parcă mintea îi este uitată de gânduri prin alte părţi. Doar corpu-i umblă hai-hui. Cei din pavilion aşteaptă apropierea vizitatorului tăcut şi făcut de nerecunoscut de umbra nopţii. 
  
- Bună seara, zice Fane Cizmaru şi se aşează pe un scaun liber, în timp ce geanta o pune pe masa din mijlocul lor. 
  
- Bună seara! 
  
- Ştiu, am fost un om care nu s-a gandit decât la sine, m-am...iubit...doar...pe...mine, dar... acum...sunt foarte obosit. Nu trebuie să-mi mai repetaţi asta şi în seara asta! Hai să mergem în seara asta fără nervi! Să nu ne mai certăm, ca de obicei, pentru că nu-şi mai are rostul! 
  
- Răul nu trece fără regrete profunde din partea celui ce l-a provocat şi fără ca să-şi ceară iertare! 
  
- Haideţi cu toţii să-mi însoţiţi ideea până la capăt. Nu ştiu de ce , dar simt că nu mai am timp pentru altceva. Mă simt epuizat. Am facut multe rele în viaţa mea: cine ştie cât mai am de plătit şi de pătimit! Mi se derulează prin cap toate acele persoane care au pătimit din cauza mea. Unde să le mai găsesc acum? Poate nici nu mai trăiesc! Numai simpla prezenţă a lor la mine în gânduri este un chin. Am ajuns să apreciez ceea ce vreţi voi să faceţi cu banii rămaşi necheltuiţi din pensiile speciale. Vreau să mă alătur şi eu vouă! Viaţa a început să-mi închidă uşi şi nu mai am unde să merg mai departe ca să găsesc o uşă deschisă... Câtă măreţie, câtă opulenţă am trăit odată!...Cu toate au ajuns în risipă. Este o graniţă între glorie şi decădere cu un du-te vino permanent peste ea, fără oprelişti date de principii, şi-atunci nimic nu este imposibil. Şi pentru că am fost călător peste această graniţă, cu bilet de dus-întors, am primit o pensie specială! Ca şi voi! 
  
Desface geanta şi scoate atâţia bani cât poate cuprinde cu ambele mâini, după care îi lasă să cadă la loc. 
  
- Nu vreau să mai sponsorizez campaniile electorale ale primarului! Aveţi aici cinci sute de mii de euro. Am încredere în voi că o să-i folosiţi pentru binele oamenilor din această localitate. Am o singură rugăminte: să plătiţi trei femei mai în putere, care să se ocupe de bătrânii care nu mai au pe nimeni, care nu mai au putere nici măcar să meargă să-şi cumpere o pâine, care au nevoie de o vorbă spusă de cineva în casa lor. Sunt foarte mulţi bătrâni necăjiţi! Mâine de dimineaţă, să treacă cineva pe la mine, o să fie o hârtie drept contract, în care o să scriu despre aceşti bani şi destinaţia lor. 
  
Fane Cizmaru se ridică, împinge geanta cu bani mai spre centrul mesei şi pleacă... între bălăriile de pe drum, pe urmele lăsate de roţile unui tractor, şi trece ca o umbră. 
  
.................................................................................................................................... 
  
Dimineaţa nu se lasă aşteptată. Ce noroc avem noi că astrele nu întârzie şi nu copiază un obicei prost inventat aici, pe Pământ, de către oameni. Este o mare diferenţă între universul corpului uman şi universul Divin şi de aceea universul Divin îşi recuperează doar sufletul ataşat temporar corpului uman. 
  
La poarta din gard bate cineva şi are o stare de minimă îndrăzneală dominată de neîncrederea dată de primul contact, de prima înfăţişare în faţa acestei porţi. Este Stăncioaica, „procurăreasa”, care impreună cu colonelul Doagă au în plan ca să ajungă la Fane Cizmaru pentru a lua hârtia-contract promisă, în care să se scrie despre geanta cu bani de a cărei posesie s-a lipsit în curtea lor. După câteva încercări timide pentru a se face auziţi dincolo, în curte, încearcă să împingă uşa din poartă şi constată că pot trece de ea mult mai uşor decât le inducea în cap neîncrederea. 
  
Casa dărâmată din curte o face pe Stăncioaica să se oprească, să tragă aer în piept peste capacitatea medie şi să-l elibereze cu un şuerat prelung într-un răgaz care să permită ochilor ca să se minuneze de ceea ce văd. 
  
- Doamne, ce s-a întâmplat aici?...eu nu ştiu nimic! zice ea şi porneşte mai departe. 
  
- Băiatul lui Fane, Licsandru, crezând că tatăl său este mort, s-a pornit să-i caute banii prin casă...cu buldo-excavatorul! zice colonelul Doagă. 
  
- Doamne, asta înseamnă să fii disperat! Este periculos să fii contemporan cu astfel de oameni, care-ţi pot fi copii, rude, vecini...ministri, presedinţi... 
  
Buldo-excavatorul încă muşcă din dormitor, într-o poziţie care nu încetează, ca să intre, parcă, in memoria a cât mai multor oameni, cu cearceaful şi cuvertura între „dinţi”. Nimic nu s-a schimbat, toate stau amestecate şi zdrenţuite. Le mai lipseşte o ploaie care să încerce să le unească cu o lipitură temporară şi murdară. 
  
- El unde o fi!? 
  
- Văd în faţa adăpostului pentru animale un scaun, pe scaun o geantă mică, iar pe geantă o hârtie! 
  
- Crezi că ar putea fi ceva care să ne ajute? 
  
- Hai, acolo, că nu-i departe...! 
  
De sus, de la o înălţime de aproximativ cinsprezece metri, de pe salteaua zburătoare a primăriei, primarul Io Io Io îi priveşte cu ochi de vultur, în timp ce pufăie nervos din pipă. Ceva nu este pe placul lui, dar nu îndrăzneşte să coboare jos şi să ia atitudine. 
  
Geanta de pe scaun are o sfoară legată peste mijlocul laturilor şi ţine strâns deasupra o coală de hârtie. 
  
- Pe această hârtie scrie...”Contractul pe care-l căutaţi este in geanta de sub această hârtie” 
  
Desfac sfoara, deschid geanta şi găsesc hârtia-contract semnată de Fane Cizmaru şi unde este stipulată suma de bani, cine o dă, cine o primeşte şi destinaţia...După ce constată că este ceea ce căutau, închid geanta cu contractul în interior şi când să ridice geanta...de sub ea apare o nouă hârtie pe care scrie: „Vă rog să intraţi ca să vă luaţi adio de la mine!” 
  
- Adio...! 
  
- Hm!...am o stare, aşa, nu ştiu cum să zic...mi se face pielea ca de găină!zice femeia. 
  
Colonelul Doagă deschide uşa de la intrarea în adăpostul de animale şi o împinge uşor cu gândul ca să nu deranjeze ceva. Face un pas spre interior şi-l descopera pe Fane Cizmaru spânzurat de capătul unei sfori legată foarte jos, astfel că picioarele sunt în faţă, formând un unghi la nouăzeci de grade cu corpul, iar fundul aproape că atinge solul. Are o lumânare aprinsă alături care se apropie de celălalt capăt. 
  
- Eu nu cred că acum ai toate problemele rezolvate!zice colonelul Doagă privindu-l cu mirare. Scoate capul afară şi-i zice colegei:Hai să vezi! 
  
- Acordă-i primul ajutor, zice Stăncioaica, taie-i sfoara şi vezi dacă mai are puls! Eu merg afară şi am să chem salvarea. 
  
Pe primarul Io Io Io răbdarea l-a părăsit şi l-a luat în stăpânire curiozitatea care îl împinge să se apropie de cei care pe pământ fac lucruri de care el nu ştie nimic. El este coborât cu salteaua zburătoare a primăriei la o înălţime de trei metri, deasupra solului, în faţa uşii de la intrare în adăpostul de animale. 
  
- Alo, aloo, alooo...zice Stăncioaica vorbind la telefon în timp ce iese din adăpost şi porneşte să alerge prin curte pe o linie frântâ care se închide din când în când pentru că nu este dezertoare, este doar o fugară dintr-un loc în altul. 
  
- Cheamă salvarea...cu medic...şi poliţia...mişcă-te omule, aici este un om mort! zice femeia către primar şi se opreşte în loc continuâd să-şi agite în continuare doar mâinile. 
  
Dar omul de pe salteaua zburătoare a primăriei, primarul, continuă să stea impasibil. Doar pufăie din pipa lui şi numai privirea o are interesată de Stăncioaica. 
  
- Dacă vrei să trăieşti o sută de ani, trebuie să-ţi vizionezi doar gândurile, cu ochii închişi sau deschişi, şi dacă eşti primar te mai şi plătesc pentru asta! zice Stăncioaica privindu-l pe primar, apoi duce telefonul la ureche şi continuă: alo...sunteţi 112...avem nevoie de o ambulanţă!...continuă să vorbească la telefon şi le dă toate datele necesare despre ce s-a întâmplat şi despre locaţie. 
  
.................................................................................................................................... 
  
- Au plecat ăstia cu o valiză, una mică, mare lucru nu a încaput în ea...aflu eu ce era cu ei aici, ce au luat în acea valiză...nu fac ei ce vor aici în sat şi fără ca eu să ştiu...! 
  
- Dom’primar, ce facem cu mortul! 
  
- Duceti-l pe Fane Cizmaru, pe mort, la capelă, îl dezbrăcaţi şi-l băgaţi în sare...o să stea acolo până când vor veni ai lui ca să-l înmormânteze. Eu am construit această capelă, după o idee care-mi aparţine…ce vreţi voi, să mă iau după ăştia de la UE, după legile lor…ei vorbesc de autonomie culturală, dar să faci ce zic ei…uite, Io Io Io nu mă iau după nimeni şi fac ce vreu io…Am construit această capelă din cimitir după regulile mele şi nu după cele ale celor de la UE. Are două camere, una este considerată sală de aşteptare, are şase metri pe şase metri, acolo se depozitează sicriul şi hainele mortului, a doua, tot şase pe şase metri, are un strat de un metru de sare pe toată suprafaţa şi în acest volum de sare se păstrează mortul dezbrăcat. 
  
Maşina primăriei părăseşte curtea ca să ducă mortul la capelă. Pe vremuri, acest ultim drum se facea la pas, conform unui vechi obicei popular, în ritmuri de fanfare, cu tot satul înşiruit în urma carului mortuar şi cu bocitoare la căpătâiul mortului. Nimic nu a mai rămas. Ȋn urmă rămâne poarta deschisă pentru că nu mai există nimeni interesat ca să ocrotească ceva. 
  
La scurt timp, intră în curte proprietarul buldo-excavatorului. Primarul îl aşteaptă, obosit după atâta vânzoleală prin curte cu medici, poliţişti şi alţi privitori sau sfătuitori de ocazie. L-au întors pe Fane Cizmaru pe toate părţile, l-au ridicat, l-au coborât… 
  
- Vreau să-mi sapi această curte, cum sapi cu sapa aşa să-mi sapi tu cu cupa buldo-excavatorului. Dai jos adapostul pentru animale si magazia pentru depozitarea produselor agricole. Nimic sa nu rămână în picioare şi nerăscolit. 
  
- Pentru toate astea…cine mă plăteşte?...că pentru dărâmarea casei am primit o maşină fără roti care este pe butuci de lemn în faţa gării şi nu ştiu la ce o pot folosi! 
  
- O să aprob “Studiul de fundamentare a deciziei de concesionare” a lucrărilor de curăţire a rigolelor de pe drumul spre gară. Eu am făcut studiul, eu îl aprob, eu stabilesc valoarea lucrărilor în care va intra şi valoarea săpăturilor din această curte. Tu trebuie să-mi aduci alţi trei buldo-excavatorişti care să liciteze fals, adică să dea un preţ pe total lucrări mai mare decât cel real şi cel pe care-l dai tu. 
  
- Uauuu!...Asta înseamnă că sunt mafiot!? Cele mai bune afaceri cu statul se fac: trebuie doar să respectăm forma, iar conţinutul îl împărţim. Ȋmi place să fiu mafiot, chiar dacă să fac lucruri mizerabile este nevoie de foarte multă energie! Dar n-ai ce face atata timp cat totul este posibil numai daca ai bani… Ce o să căutăm pe aici? 
  
- Tu când eşti plătit ca să lucrezi, îţi pui aşa de multe întrebări!?... Fane Cizmaru mi-a zis că fiul său ştia ceva despre banii lui, dar n-a căutat unde trebuie! 
  
Resita 
  
9.12.2016 
  
Eugen LUPU 
  
Referinţă Bibliografică:
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep.11 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2170, Anul VI, 09 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!