CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  





Educație versus școlarizare
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cu reclama negativă pe care televiziunea o face legiuitorilor noştri, în special pe tema educaţiei, nu este de mirare că doresc a alătura şi sfaturile mele în dezbaterea viitoarei Legi a învăţământului..
Aşadar:
Generalităţi educaţionale.
1. Educaţia începe cu prima gură de lapte luată de prunc de la sânul mamei, nicidecum cu grădiniţa sau şcoala primară. Este deci necesară o pregătire a viitoarei mame cel puţin la nivelul unui permis auto. Mama mea, deşi titrată universitar, a urmat un curs de puericultură de îndată ce a rămas însărcinată cu mine. Şi astfel mi-a insuflat o etică sănătoasă. Ştia cel puţin ce nu trebuie discutat în prezenţa mea.
2. Munca începe înainte ca pruncul să ştie să meargă. Ceea ce uni numesc joacă este de fapt munca cu care pruncul îşi pregăteşte aportul social. Mersul dea buşilea şi căţăratul pe ţarc sunt munci cu caracter didactic. Este curios cum, chiar părinţi profesori, condamnă această joacă pe diferite pretexte. În scopul educării corecte joaca trebuie controlată.
3. Respectul nu trebuie acordat doar popii şi şefului. Respectă-ţi copilul spre aţi câştiga respectul său. Numai copilul care te respectă are încredere în tine şi te ascultă. Este valabil nu numai pentru părinţi. Oare educatorii, în sens general de profesori de toate gradele, învaţă la facultate cum să-şi câştige respectul elevului? Ce prevede Legea?
4. Promisiunea. Este foarte uşor să promiţi chiar luna de pe cer. Nerespectarea unei promisiuni este lipsă de respect şi are efecte dezastruoase. Nu numai încrederea pierdută ci dese ori o revoltă justificată a copilului.
5. Dragostea maternă. Este absurd să gândeşti că mama nu-şi iubeşte copilul. Copilul are nevoie de afecţiune, dar dozată. De regulă excesul de dragoste duce la promisiuni imposibil de respectat deci este în contradicţie cu respectul reciproc. Devine grav dacă dragostea maternă concurează cu îngăduinţa bunicilor.
6. Fenomenul de ce? Dacă pruncul nu este curios, nu probează cu gura sau măcar cu degeţelele tot ce întâlneşte, dacă mai apoi nu este chinuit de veşnicul de ce?, este bolnav şi trebuie tratat de medic. Atenţie părinţi cum răspundeţi la curiozitatea lui. Nu există scuza că este mic şi nu înţelege. Din contră, copii interpretează mult mai realist diferite evenimente. Sunt uneori de apreciat soluţiile pe care un prichindel le găseşte. Răspunzând superficial la de ce?-ul lui îi deformaţi simţul realităţii căci vă crede pe cuvânt. Un nu ştiu! nu vă defăimează. Din contră, copilul întreabă pe altcineva socializându-se cu această ocazie.
7. Meditaţii. Este foarte util ca elevul, chiar din pruncie, să fie îndrumat să mediteze asupra elementelor noi care-i intersectează viaţa. Dar meditaţiile plătite în scopul contracarării dezinteresului pentru şcoală, sau ajutarea lui la lecţii cu mai mult de o sugestie este dezastruoasă pentru viitorul său.
8. Cadouri şi retribuiri. Copilul trebuie să ştie din pruncie că retribuirea este un efect al muncii. Cadoul de sărbători sau aniversări trebuie legat de activitatea de perspectivă. În gospodăria familială sunt munci periodice sau sistematice care pot şi trebuie îndeplinite de copii. Patul şi ordinea, cel puţin în propria cameră, lustruitul ghetelor, spălatul vaselor şi alte multe trebuie efectuate de copii sub control sever. Banii de buzunar pot fi atribuiţi numai dacă atribuţiile gospodăreşti sunt îndeplinite. Suprimarea chiar a mesei în cazuri extreme aduce aporturi educării. Puteţi constata uşor că acei copii crescuţi în nevoie, care ştiu şi ce este foamea, au o etică mai sănătoasă, sunt mai respectuoşi şi răzbesc mai uşor în viaţă.
Legarea retribuţiei de situaţia şcolară este o greşeală crasă pe care, din păcate, mulţi părinţi o fac. Şcoala şi reversul ei munca de asimilare a lecţiilor este o obligaţie socială de pregătire pentru viaţă şi nu poate, nu trebuie pusă în legătură cu recompense materiale.
Principii pedagogice de bază.
Nu există oameni identici, clone ale individului mediu. Fiecare are propria gândire, propria capacitate de înţelegere şi asimilare, propriile ţeluri şi aspiraţii. Ca să impui deci nivel egal de pregătire unei generaţii întregi este mai mult decât o absurditate. Tezele şi examenele cu nivel unic sunt percepte politice fără bază pedagogică reală. Nu mă refer la elaborarea unei teme unice la care trebuie să răspundă toţi elevii ci la răspunsul lor.
Propun un experiment:
Solicitaţi unui grup de 10 elevi de acelaşi nivel şcolar, talentaţi la literatură, să citească unul şi acelaşi volum din operele lui Jules Verne. Ulterior fiecăruia i se va cere un eseu asupra operei citite. Veţi fi surprinşi de varietatea temelor care au reţinut atenţia copiilor. Unul va descrie aventura, altul noutăţile tehnice, un al treilea relaţiile între personaje, iar al patrulea şi nu ultimul elementele ştiinţifice prezentate. Absolut toate vor diferi substanţial de eseul tip redactat de un funcţionar ministerial foarte, foarte cult şi competent dar care are şi el caracteristicile sale proprii de gândire şi analiză. Analizaţi acum dacă există vreo posibilitate de a stabili nivelul elevului comparând eseul său cu cel al eminentului reprezentant al pedagogiei de stat.
Există 1001 moduri de a prezenta corect rezultatul unui exerciţiu de gândire. Din păcate toate vor diferi de răspunsul tipizat, numărul 1002, propus de examinator. Este oare logic ca acesta să considere incorecte toate cele 1001 soluţii? Cam asta rezultă din tipizarea tezelor şi a examenelor gândite de pedagogi politicieni. Elevi tâmpiţi, corect spus prostiţi, de politică sau politicieni, învaţă papagaliceşte răspunsul „corect” publicat pe internet. Opera rezultată, la teză sau examen, este departe de a fi un eseu. Este un plagiat, iar pedagogii politici încurajează infracţiunea.
Pedagogia este o ştiinţă cu principii şi reguli proprii. La timp oportun am profesat catedra având o pregătire departe de aceea pedagogică. Şi potrivit mai multor păreri am fost un bun pedagog. Mă bazam exclusiv pe principiile preluate de la profesorii mei, militari de carieră deblocaţi după război. Aceste principii se pot rezuma astfel:
1 Respectă elevul pentru ca şi el să te respecte
2 Sistematizează propria gândire. Prezintă, pe tablă, o sinteză rezumativă a lecţiei, obligând elevul să copieze întocmai graful conţinând ideile principale şi corelarea lor.
3 Controlează clasa, în sensul de a nu lăsa elevul să desfăşare activităţi stânjenitoare procesului de învăţământ. Una din aceste activităţi este şi scrierea la dictare a prelegerii ţinută.
4 În prelegere, adică dezvoltarea pe larg a ideilor principale din graf, utilizează un vocabular atractiv împestriţat de exemplificări chiar umoristice uneori. Astfel vei menţine vie atenţia clasei căreia i-ai interzis categoric să ia notiţe.
5 La terminarea prelegerii acordă câteva minute clasei spre a lămurii probleme mai spinoase expuse.
6 Dacă ai remarcat un elev mai răsărit care ţi-a smuls pe drept note mari, adresează-te lui în timpul prelegerii, adică citeşte în ochii lui dacă poate urmări raţionamentul. Dacă observi o notă întrebătoare în ochii săi repetă cele tocmai dezvoltate.
7 Termină lecţia întotdeauna cu pagina din manual a următoarei lecţii şi cu rugămintea de a fi citită. Este important ca la copierea grafului de pe tablă elevului să nu-i fie subiectul chiar necunoscut.
Scopul principiilor mai sus enumerate este dublu:
1. Elevul să plece din clasă cu lecţia învăţată. Nu o va uita nici la adânci bătrâneţe dacă face parte din domeniul cultural agreat. Cele câteva exerciţii date ca temă de casă fixează noutatea elementelor fără a solicita eforturi deosebite.
2. Treptat elevul se obişnuieşte cu rezumarea sintetizată a oricărei expuneri ceea ce va fi net în folosul său la lecţiile la care profesorul nu face sintezele din lene sau incompetenţă. Ori cum, în notiţele luate nu va mai scrie ce prinde, dese ori eliptic de subiect sau predicat, ci ideea principală pe care a extras-o din prelegerea profesorului.  
  
Se poate vorbi la nesfârşit pe lângă principii sau rezolvări pragmatice în pedagogie. Se pare că Statul a făcut prin 1990 încercări cu pedagogia Waldorf. Din păcate în loc să se reţină respectul reciproc al elevului versus al profesorului care ar include libertatea profesorului de a dezvolta lecţia pe limba sa neconstrâns de Curriculum, şi a elevului de a exprima propriile cunoştinţe cu cuvinte din propriul vocabular, au devenit importante elemente exterioare precum căldura din clasă şi parcul înconjurător, ca să nu vorbim de punga părinţilor.
Creangă a devenit om de seamă învăţând în biserică, zgribulit de ger, pe ceaslovuri folosite şi ca hârtie de prins muşte, învăţat de preoţi neîndrumaţi de preţioase Curriculum. Şi nu numai el!
Ori fi bune şi legi cu sute de articole şi mii de paragrafe care te învaţă cum să respiri, cum să-ţi faci nevoile şi pe ce parte să dormi, dar cultivarea respectului, libertatea de a folosi propriile cunoştinţe însuşite într-o instituţie de specialitate, obligarea mamelor de a se pregăti pentru procreare în vederea formării etice a viitoarei progenituri, obligarea bisericii de a interveni în favoarea eticii cuprinzând cel puţin cele 10 porunci. Oprobriul public ar trebui îndrumat spre analfabetism. În biserici mai răsărite ai dreptul să arăţi cu degetul băbuţa care nu cântă fiindcă şi-a uitat ochelarii acasă şi o face chiar preotul de la amvon.
Este oare chiar imposibil de a introduce o disciplină în ultimele clase de gimnaziu în care să fie predată puericultura şi economia gospodărească? Sau ore de religie în liceu în care un teolog, nu preot confesional care consideră Creştinismul „adevărata credinţă.”, să explice unitatea Dumnezeirii indiferent de numele folosit în diferitele limbi (Alah, Yahve, Buda, Brahma etc). Ar fi un mijloc de evitare a risipei şi a actelor teroriste.  
  
Referinţă Bibliografică:
Educație versus școlarizare / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3037, Anul IX, 25 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!