CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  





Hidrogenul şi pomul
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Hidrogenul şi pomul 
  
Astronomii şi cercetătorii cosmosului au „statuat” sfârşitul lumii când rezervele cosmice de hidrogen se vor sfârşi. In consecinţă apocalipsa creştină va avea cândva loc, dar nu numai pentru drepţi sau nedrepţi ci pentru întreg cosmosul cu toţi sorii, cu toate planetele şi tot ce se află pe ele. Pur şi simplu lumânarea constituită de lumina absoluta care consumă hidrogen se va stinge. Nu azi sau mâine ci peste câteva mii de miliarde de ani tereştrii. 
  
Bine că nu vine această apocalipsă mâine. Aş avea o problemă daca azi să mănânc să mor sătul sau ar fi mai logic să beau ca să mor vesel cu o frumoasă minoră în braţe. Nu voi muri mâine si se amână marea problemă cu câţiva anişori. 
  
În puţinii ani rămaşi trebuie însă să mă lămuresc: 
  
De ce se sfârşeşte rezerva de hidrogen? Cine este vinovat de greşeala de evaluare a carburantului care întreţine energia mondială? Cine, ce, de ce Etc.. etc! 
  
Să fim serioşi. Miliardele de sori aflaţi pe undeva în cosmos indiferent dacă sunt luminoşi sau negrii la suflet au o treabă comună. Consumă hidrogen si refulează praf cosmic bogat în fier, aur, plumb şi uraniu. Dacă te gândeşti că un nucleu de uraniu, un excelent desert pentru bomba atomică, necesită câteva sute de nuclee de hidrogen, puteţi aprecia consumul orar al acestui carburant. Este mare, foarte, Foarte! FOARTE!! mare. Oare unde a fost depozitat hidrogenul consumat de miliarde de ani de la marele bang (Big Ben în limbajul unei frumoase Elena, nu cea din Troia ci din Costa Rica)? Ce s-a întâmplat cu rezervoarele golite şi unde se află imensele rezervoare care conţin rezerva de hidrogen pentru următoarele miliarde de ani? Ar fi de aflat şi cum ajung marii consumatori la depozitul de rezerve. Există oare conducte? 
  
Cam secretoşi aceşti savanţi cosmici. Dar tot au scăpat păsărica. Sfârşitul lumii va avea loc, mai pe mâine. când o fi acest mâine! 
  
Nu vă impacientaţi. Puteţi, împreună cu nepoţii şi strănepoţii să vă faceţi afacerile cu sau fără frică de Lege şi Dumnezeu cum vă este firea. 
  
Dar, principial, să medităm puţin asupra marilor rezerve de hidrogen pe care o au sau o capătă sorii existenţi spre a genera, prin transformarea lor în heliu, energia care dă viaţă întregului cosmos. Şi, la urma urmei, la ce serveşte această sursă de energie dat fiind că în întregul cosmos mişcare se menţine doar inerţial? Natura nu poate fi atât de nebună încât să-şi doboare singură legile care o guvernează. „Este ceva putred în Danemarca” vorba lui Hamlet. 
  
Viaţa cosmosului este plină de adrenalină. Toţi câinii aleagă să-şi prindă coada şi nu reuşesc să o facă. Sorii se mănâncă fără milă unul pe altul ca cei mai sălbateci canibali. O fi aşa de dulce carnea de soare ca să merite luptele care permanent se dau? 
  
Mi-am consultat sfătuitorul ca să desluşim aceste defecte de logică la nivel cosmic. 
  
Reactoarele nucleare de fisiune în funcţiune necesită o masă critică a materialului fisionat cât si un mic diapazon de temperatură. Depăşirea acesteia pune în pericol nu numai reactorul cât şi întreaga zonă geografică deoarece poate deveni o bombă atomică mult mai puternică decât aceea folosită pentru terminarea celui de al doilea război mondial. În soare, în special în centrul său atât masa critică a materialelor fuzionate sau fisionate este mult peste masa critică iar temperaturile datorate presiunii transformă componentele atomice în proiectile care atacă letal tot ce le înconjoară. 
  
Este puţin probabil ca in centrul soarelui să mai existe atomi de elemente chimice precum hidrogen, fier, aur sau uraniu. Toate elementele au fost transformate in protoni (nuclee de hidrogen) sau alte particule subatomice. Protonii şi electronii au sarcină electrică pe care şi-o păstrează indiferent de viteza pe care mişcarea Bowniană le-o conferă. Din această cauză se adună în nori aparte care, în ansamblul lor se resping deşi fiecare cu fiecare au tendinţa să se atragă. Neutronii circulă liber de sarcină electrică intre si prin aceşti nori provocând perturbări cauzate de ciocniri. 
  
Electronii nu au masă care să crească odată cu viteza. Protonii şi neutronii având masă, aceasta este influenţată de viteza de mişcare. La nivel subatomic variaţia masei nu se poate face discret ci cuantic. La atingerea nivelului cuantic (echivalent săririi unui electron de pe un nivel pe altul), variaţia de masă datorat nivelului de viteză a mişcării absoarbe sau emite lumină astfel ca nivelul energetic să corespundă celui de viteză. Astfel centrul soarelui este de fapt energie pură transformată în lumină. 
  
În fizica anilor 40, dominată pe principiul al treilea al termodinamicii emis de Plank, atomul de heliu era prezentat cu o greutate cu puţin mai mică decât a constituenţilor săi proveniţi din hidrogen. Din această cauză, transmutare hidrogenului se făcea cu un spor vizibil al energiei, folosit mai târziu în bomba cu hidrogen. A fost imaginat un ciclu numit Bethe prin care hidrogenul era transmutat în heliu prin alţi atomi de elemente apropiate. Nimeni nu a putut preciza dacă diferenţa de masă provine din protoni sau din neutroni. În ambele cazuri ar fi trebuit să existe mai multe specii de particule diferenţiate prin masă. Abia descoperirea principiului relativităţii restrânse a elucidat variaţia de masă cauzată de viteza de mişcare. 
  
Mă repet, dar trebuie să insist: Peste un anumit nivel de presiune, exercitarea forţelor Newtoniene face imposibilă menţinerea legăturilor intra-atomice. Atomii sunt descompuşi în componenţii subatomici. Nici măcar hidrogenul nu mai există ca atare ci numai printr-un proton din norul pozitiv şi un neutron respectiv electron liberi. Aceste elemente subatomice la temperatură extrem de ridicată şi-au ridicat treptat masa în cuante ca urmare a ridicării discretă a vitezei Browniene emiţând de fiecare dată câte o cuantă de lumină. Lumina datorată temperaturii este de mult studiat. De fapt studiul ei a început odată cu prelucrarea fierului deoarece blocul de fier devine luminos odată cu încălzirea sa. 
  
În centrul oricărui soare nu există uraniu cum nu poate exista nici hidrogen. De unde atunci poveştile de adormit copii despre apocalipsa astronomică datorată terminării hidrogenului carburant? Păi dacă nu aven pâine nimeni nu ne împiedică să mâncăm cozonac. Şi natura are acest drept. Oricare soare puternic adună cu grebla praf cosmic sau chiar înghite cu totul sori mai slabi refăcându-şi astfel rezervele energetice. Uneori mai plesneşte de gras ce este realimentând cosmosul, şi pământul nostru, cu praf cosmic adică aur curat şi ceva pe deasupra. Miliardele de ani prognosticate devin astfel o veşnicie. 
  
Vă reamintesc că Brahma, divinitatea unei cunoscute religii, este chiar cosmosul şi totodată ciclic, adică se renaşte din cenuşa sa. Ştiau oare sălbaticii epocii de piatră mai multe decât astronomii noştri de au putut scrie cărţile sfinte care conţin multe adevăruri greu de înghiţit? 
  
Şi care este legătura exprimată în titlu? 
  
Păi consultantul meu este un copac şi a trebuit să reformulez de atâtea ori întrebarea până m-am lămurit buştean. V-am relatat de fapt ce mi-a sugerat copacul în muţenia sa binevoitoare. Să nu-l tăiaţi dacă, din întâmplare nu am dedus corect sugestiile sale. 
  
Referinţă Bibliografică:
Hidrogenul şi pomul / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2755, Anul VIII, 17 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!