CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  





Timpul
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Timpul 
  
Se împlineşte exact un an de când am publicat „Controversa asupra timpului”cu 200 accesări. Revin cu noi date asupra timpului absolut, nu secunda de pe cronometru. Dacă n-o aveţi cu „meditaţia” căutaţi o lectură mai plăcută. 
  
Generalităţi 
  
Noţiunea de timp este legată în vocabularul comun de ceas sau cronometru cu secundele sale. A existat la grecii antici o zeitate, de fapt un titan Cronos, care-şi înghiţea la propriu progeniturile proaspăt născute, motiv pentru care a fost asimilat cu timpul veşnic care, aidoma, îşi înghite clipele devenite trecut imediat după naştere. De viitor ce să mai vorbim? Va fi înghiţit la naştere dar ne va lăsa amintiri. Asta-i marea putere a clipei, devenită religie sub numele „NOW” 
  
Dar să lăsăm gluma. Corifei ai matematicii şi-au legat numele de interpretări date timpului, mai substanţiale decât efemerele secunde, ani sau milenii. Viaţa unui soare este de ordinul miliardelor de ani, comparabile cu viaţa libelulei de numai o zi sau a unei particule subatomice de numai o miliardime de secundă. Durata, diferenţa de timp, este apreciată în legătură cu viaţa medie a unui om, de 60 ani. Si totuşi timpul, dar nu sub forma duratei fenomenului, este considerată a patra dimensiune a spaţiului incluzând celelalte trei respectiv lungimea, aria şi volumul. 
  
Istoria recentă a timpului este legată de relativitate. Totul a plecat de la o simplă întrebare: „pot sincroniza două cronometre situate la distanţă unul de altul?” Comunicarea între două entităţi oarecare se poate face numai în timp, necesar străbaterii distanţei. Sincronizarea presupune biunivocitate adică oricare din cele două entităţi poate fi emiţător sau receptor astfel încât deplasarea informaţiei introduce o eroare pendinte de distanţă. Lorentz, un fizician belgian de renume, laureat cu premiul Nobel, a ridicat problema iar 101 matematicieni între care şi geniul Einstein au dat 101 soluţionări diferite. Piedica a fost viteza limitată a luminii. 
  
Soluţia dată de Einstain, cunoscută prin e=mc2 unde c este viteza luminii în vid, e este energia iar m masa, a fost singura care a satisfăcut. În baza acestei expresii tot Einstein a determinat şi demonstrat principiul relativităţii restrânse pentru care a primit premiul Nobel. 
  
De mai bine de trei milenii se cunoaşte şi se utilizează fizica. În fizică toate fenomenele şi expresia lor matematică au fost studiate din punctul de vedere al omului cu pix în mână aşezat comod pe scaunul din faţa biroului pe care-şi sprijină coatele. Prin teoria relativităţii restrânse a fost completată fizica devenită acum „fizica platformelor în mişcare” . Nu-i totuna dacă priveşti natura de lângă şina de cale ferată cu aceeaşi imagine privită din trenul care tocmai trece pe lângă primul privitor. Şi trenul nu are viteza cu care naveta spaţială se apropie de lună. O mică greşeală de percepţie şi treci pe lângă luna care pare ovală din carlinga ta (contracţia Lorentz sau contracţia lungimii, are loc când observatorul se află în mişcare cu viteză de apropiere mare). 
  
Atât pentru ieşirea în cosmos cât şi pentru pătrunderea in mecanica cuantică timpul ia rolul conducător în expresiile matematice. Dar nu numai maşinile se pot deplasa cu viteză „mare” (a mia parte din viteza luminii). Timpul îşi vâră coada unde nu-ţi vine să crezi. 
  
În fond ce este timpul? Priveşte cerul. Eminescu se întreabă pe drept „Mai există steaua pe care o văd?”. Strălucirea pe care o văd eu se află la 8 minute dacă provine de la soare dar poate fi şi la mii de ani pentru o stea apropiată. Miile de stele pe care le pot studia cu telescoape, se află la milioane sau miliarde de ani lumină şi se mişcă după legi proprii având în fiecare clipă o altă poziţie una faţă de alta. 
  
Timpul ca organizator al activităţii 
  
Nu numai omul se naşte, trăieşte mai bine sau mai rău până este chemat de Dumnezeu spre cele veşnice. Tot ce se mişcă are un echivalent al vieţii. Când mişcarea este oprită viaţa dispare aşa cum a apărut. Stânca pe care mă caţăr cu corzi şi pitoane s-a născut prin mişcări telurice şi se va transforma în bolovani şi nisip sub acţiunea ploilor şi a vântului. Deci trăieşte deşi pentru mine este veşnică în măreţia ei. Timpul, în faza sa de sistem, organizează toate aceste entităţi care-şi trăiesc propria viaţă. 
  
Timpul nu are mijloace de pedepsire pentru încălcarea uzanţelor şi nici de recompensare pentru inovaţiile care măresc eficienţa. El dă posibilitatea fiecărui element în parte să decidă dacă viaţa sa se înscrie în lanţul trofic sau nu. Evident că un element rebel va dispare deoarece se micşorează sistematic natalitatea. 
  
Cât pare de curios, dar mişcarea independentă a fiecărui membru al unui sistem are influenţe care se întind asupra vecinilor chiar mai îndepărtaţi. Un exemplu „actual” un oarecare Hitler sau Stalin conducător dictatorial al ţărişoarei sale a generat un conflict politic cu milioane de victime pe întreg globul. Timpul „organizează” din când în când astfel de accidente. Este în firea lucrurilor şi poate o trăim în „clipa” de faţă şi în România, urmând Polonia şi Ungaria. 
  
Exemplul l-am dat spre a ilustra efectul timpului de sistem asupra societăţii umane. Astfel prin sistem nu trebuie să înţelegem doar macro- sau micro-cosmosul. Cel mai comun sistem este familia umană incluzând sau nu afinii. Multe familii ţin „arborele genealogic” pe generaţii. Este istorie adevărată nu numai cinstirea străbunilor. 
  
In spaţiile temporale care includ mase mari sau în mişcare cu viteze mari, pot apare „defecte de tip” cu efecte fizice sau sociologice. Astfel pentru un cosmonaut aflat pe un vehicul ce se deplasează cu fracţiuni din viteza luminii „viaţa” decurge mai lent. Romanele SF utilizează acest „defect de timp” creând adevărate drame în care la întoarcere, cosmonautul găseşte o cu totul altă societate. Chiar şi Petre Ispirescu, scriitor pentru copii al secolului 19, atacă anticipând „tinereţe fără bătrâneţe” deşi defectul respectiv de timp a fost fundamentat mult mai târziu. 
  
Dar, de la reţele temporale deformate de mari aglomerări stelare până la „găurile de vierme” care cică ar permite trecerea în alt sistem temporal (lumea paralelă) rămâne un drum lung, deocamdată utopic. 
  
In timpul unei eclipse totale de soare a fost pusă în evidenţă îndepărtarea de dreaptă a razei de lumină ca efect al masei solare. O stea cunoscută, eclipsată de soare in aceea clipă, a devenit vizibilă. Între timp şi lumină există incontestabil o congruenţă. Frângerea unei raze de lumină nu se poate datora decât unui defect de timp. 
  
Durata, o dimensiune fizică 
  
Toate evenimentele se desfăşoară in interiorul timpului sistem. În consecinţă o durată măsurată pe cronometru este puternic influenţată de starea sistemului în aceea clipă. 
  
Ziua astronomică este durate în care soarele revine la acelaşi azimut maxim. Pentru fiecare fus orar ora exactă a atingerii acelui azimut este 12. Astfel pentru toate zonele de pe glob ora locală indică şi poziţia soarelui pe cer. O zi are 24*60*60 = 86400 secunde. Astfel secunda capătă o valoare relativă, dar constantă şi poate servi drept unitate de durată adică o diferenţă de timp sistemic. 
  
Durata este dese ori confundată cu timpul care este cu totul altceva. Timpul a început, pentru cosmosul în care trăim, odată cu Marele Bang şi-şi va înceta curgerea în momentul sfârşitului vieţii omului pe această planetă. Diferenţe de timp, adică durate, apar la tot pasul. Ore de muncă, de distracţii, de odihnă apoi durata deplasării, a comunicaţiilor etc. Geometria este singura ramură ştiinţifica care, deocamdată, nu cunoaşte secunda. Dar prin generalizarea ei în geometria afină pauza s-a sfârşit. Elevul va studia de mâine, când o fi acel mâine, timpul de deplasare a triunghiului sau cercului de la A la B, altfel nu va pute şofa vehiculul. Piloţii ştiu de ce! 
  
Pentru omul de rând ceasul înseamnă, cel mult, ora de întâlnire ca să şie când să nu ajungă la locul cuvenit, din varii motive gândite din timp. Se scoală cu soarele şi adoarme odată cu găinile. La ce s-i servească ceasul de pe turnul bisericii, inexistent la Ortodocşi. 
  
Oare doar la atât serveşte ceasul? 
  
Astăzi absolut toate uneltele electronizate cuprind un ceas intern. Şi nu cu precizie de secundă ci milionimea ei. Oare de florile mărului? Nicidecum. 
  
Ne-am obişnuit ca harta de pe panoul automobilului să aibă în centru locul unde momentan se află maşina că nici măcar nu o privim. De-aţi ştii că trei sateliţi calculează simultan durata deplasării unei unde până la locul momentan al situării maşinii aşi rămâne mască. Da timpul generează poziţia maşinii indiferent dacă se află la nivelul mării sau pe vârful muntelui. Si nu numai maşina ci şi telefonul mobil îşi comunică poziţia, nu numai ca nevasta să-şi controleze soţul cam muieratic. 
  
Fotbaliştii trag e timp dacă le convine scorul, iar politicienii nu se mai luptă cu buzdugane ci cu zile de întârziere până … 
  
Timpul este viaţă şi viaţa este timp. Lumina nu mai vine de la lumină ci este creată de timp. 
  
Aşa să ne ajute Dumnezeu! 
  
Referinţă Bibliografică:
Timpul / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2710, Anul VIII, 02 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!