CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  





Am lipsit când a spus-o profesorul
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu-i o afirmaţie a mea. A spus-o Thomas Halva Edison unul din cei mai prolifici inventatori, primul care a făcut lumină, fără lumânare, numai încălzind electric un firicel de cărbune. 
  
Din păcate dascălii pruncilor noştri nu au lipsit la lecţia în care, cu mult timp în urmă, în copilăria lor, a spus-o nun oarecare dascăl, care o ştia din copilăria sa de la dascălul care …. 
  
În consecinţă constat cu mare tristeţe că odraslele noastre învaţă la şcoala obligatorie ceea ce dascăli lor o ştiu de la strămoşii lor ce au apucat epoca de piatră. 
  
Nu-i de glumit! Peste 50% din dascălii ţării noastre au studiat gramatica limbii române în vigoare înainte de marea revoluţie care ne-a adus bunăstarea în care trăim astăzi. Dar la Bacalaureat se cere gramatica aprobată mai ieri, pe care bineînţeles nu o ştiu decât puţini aleşi ai sorţii. Şi de-ar fi doar atât… ! 
  
Fizica, matematica nu mai zic de istorie şi chiar geografia se studiază de mai multe mii de ani şi, în mare parte, au rămas nemodificate de clipele pe care le trăieşte generaţie după generaţie. Şi totuşi, nepotul meu a învăţat la şcoală tot ce am învăţat şi eu, dar cerinţele pieţii muncii diferă ca cerul de pământ. Metodele de predare diferă. Se schimbă politic prin reformă după reformă şi peste altă reformă. Dar nivelul cunoştinţelor predate au rămas nemodificate. Aţi auzit la copii Dumneavoastră ceva despre fizica platformei în mişcare sau despre geometria afină cu planul ei U de la infinit sau …? Nici măcar înalţii profesori universitari, chiar dacă au auzit despre ele, nu au timp să le studieze deoarece sunt ocupaţi să dăscălească studenţimea cu ce au învăţat ei însuşi pe vremea studenţiei lor. 
  
Da astăzi piaţa muncii cere oameni pregătiţi, şcolarizaţi, dar nicidecum de dascăli care ştiu ce ştiu de la dascălii lor. 
  
Cu un secol în urmă, că tot sărbătorim centenarul României Mari, un profesor era profesor, preda ce avea în cap şi nicidecum programele reformelor reformatoare. Pe atunci găseai în biblioteca dascălilor atât tratatele părinţilor disciplinei cât şi revistele de specializate în care se publicau curent toate noile descoperiri sau demonstraţii. Azi demonstraţiile sunt făcute la catedra de geometrie numai pe figurile figurate de strămoşii milenari în nisip iar pe stradă de cei care rezistă pe baricade. 
  
Da! Acum 100 ani învăţai la liceu, gramatică, literatură, istorie şi alte discipline intelectuale. Dar existau şi şcoli de arte şi meserii în care erai pregătit, uneori cu matematici superioare, dar întotdeauna cu îndemânarea cerută unui meseriaş precum cizmar, croitor, mecanic, pictor, brutar. Da învăţai să porţi brăţara de aur a meseriei. Azi, dacă n-ai avut un profesor bun de gramatică nu ştii să vorbeşti LIMBA ROMÂNĂ şi în consecinţă nu eşti ROMÂN adică nu ai dreptul la salariile mari cât roata carul şi trebuie să devii penal spre a reuşi în viaţă. 
  
Da şcoala obligatorie pregăteşte numai viitori penali, care fug de muncă ca de ciumă dar fac bani cu duiumul ca şi babacul, modelul său de viaţă. 
  
După hora lui Lenin, un pas înainte şi doi înapoi, Lenin însuşi, un apologet al Socialismului Democrat s-a întrebat în vestita sa carte „Ce-i de făcut?” Cartea a fost atât de importantă încât a murit la câteva zile de la apariţia, ei fiind sinucis de Stalin, tătucul comunist al tuturor popoarelor sovietice sau nesovietice dar subjugate ca biata noastră ţară. 
  
Azi apariţia unei cărţi, chiar importante de-ar fi, nu mai sinucide pe nimeni. Pur şi simplu este folosită acolo unde nu ajunge hârtia „jenică” deoarece nimeni nu mai ştie să citească. O fi învăţat literele şi gramatica la şcoală ca să ia Bacalaureatul dar nimeni nu i-a oferit ochelarii minune care-ţi permit să şi citeşti. 
  
Pe drept! Ce-i de făcut? Să educăm poporul! Da, poporul, că este impersonal. Eu aş zice să educăm în primul rând mamele, apoi dascălii şi abia apoi copii la şcoală. N pot educa elevii, mamele care nu au timp să educe proprii copii că doar trebuie să facă bani să-i crească mari. Dar în RIMÂNIA totul se face de-a-ndoaselea. Pe nepusă masă apare LEGEA de educare a copiilor în şcoli! Bine, dar cine să o facă, cu ce mijloace, cine şi cum va pregăti educatorii, care sunt îndatoririle părinţilor şi cum sunt îndrumaţi? Cică nu-i rolul parlamentului să răspundă la asemenea întrebări. Parlamentul LEGIFEREAZĂ că d-aia este parlament. Dar vai Doamne, o lege trebuie sau ar trebui să conţină o expunere de motive, să fie bazată pe un studiu de oportunitate, pe o analiză a elementelor de condiţionare în vederea aplicării în termen finit. NU! O lege se votează, apoi Preşedintele poate cere completări o singură dată etc. Parlamentarii sunt puşi să semneze ca primarul. Blocul de locuinţe se aprobă înainte de asigurarea infrastructurii şi a utilităţilor, apoi Prim-ministrul vine la tăierea panglicii pe pod cu elicopterul deoarece podul încă nu a fost legat de mal. Ce mai ROMÂNIA ROMÂNILOR, încă, mâine va fi a RROMÂNILOR 
  
Ne trebuie părinţi şi educatori pentru a educa viitorul Patriei, copii. Până atunci şcolile vor pregăti şomeri cu diplome (dacă diplomaţii ştiu ROMÂNEŞTE, mai precis gramatică). Oricum economia ţării nu are nevoie de actuala şcoală reformat după secole de reformări succesive, astăzi la sărbătoarea centenarului ROMÂNIEI 9, Pardon, vroiam să spun transformarea RMMÂNIEI MARI în RONÂNIA 9 
  
a spus-o profesorul. 
  
Nu-i o afirmaţie a mea. A spus-o Thomas Halva Edison unul din cei mai prolifici inventatori, primul care a făcut lumină, fără lumânare, numai încălzind electric un firicel de cărbune. 
  
Din păcate dascălii pruncilor noştri nu au lipsit la lecţia în care, cu mult timp în urmă, în copilăria lor, a spus-o nun oarecare dascăl, care o ştia din copilăria sa de la dascălul care …. 
  
În consecinţă constat cu mare tristeţe că odraslele noastre învaţă la şcoala obligatorie ceea ce dascăli lor o ştiu de la strămoşii lor ce au apucat epoca de piatră. 
  
Nu-i de glumit! Peste 50% din dascălii ţării noastre au studiat gramatica limbii române în vigoare înainte de marea revoluţie care ne-a adus bunăstarea în care trăim astăzi. Dar la Bacalaureat se cere gramatica aprobată mai ieri, pe care bineînţeles nu o ştiu decât puţini aleşi ai sorţii. Şi de-ar fi doar atât… ! 
  
Fizica, matematica nu mai zic de istorie şi chiar geografia se studiază de mai multe mii de ani şi, în mare parte, au rămas nemodificate de clipele pe care le trăieşte generaţie după generaţie. Şi totuşi, nepotul meu a învăţat la şcoală tot ce am învăţat şi eu, dar cerinţele pieţii muncii diferă ca cerul de pământ. Metodele de predare diferă. Se schimbă politic prin reformă după reformă şi peste altă reformă. Dar nivelul cunoştinţelor predate au rămas nemodificate. Aţi auzit la copii Dumneavoastră ceva despre fizica platformei în mişcare sau despre geometria afină cu planul ei U de la infinit sau …? Nici măcar înalţii profesori universitari, chiar dacă au auzit despre ele, nu au timp să le studieze deoarece sunt ocupaţi să dăscălească studenţimea cu ce au învăţat ei însuşi pe vremea studenţiei lor. 
  
Da astăzi piaţa muncii cere oameni pregătiţi, şcolarizaţi, dar nicidecum de dascăli care ştiu ce ştiu de la dascălii lor. 
  
Cu un secol în urmă, că tot sărbătorim centenarul României Mari, un profesor era profesor, preda ce avea în cap şi nicidecum programele reformelor reformatoare. Pe atunci găseai în biblioteca dascălilor atât tratatele părinţilor disciplinei cât şi revistele de specializate în care se publicau curent toate noile descoperiri sau demonstraţii. Azi demonstraţiile sunt făcute la catedra de geometrie numai pe figurile figurate de strămoşii milenari în nisip iar pe stradă de cei care rezistă pe baricade. 
  
Da! Acum 100 ani învăţai la liceu, gramatică, literatură, istorie şi alte discipline intelectuale. Dar existau şi şcoli de arte şi meserii în care erai pregătit, uneori cu matematici superioare, dar întotdeauna cu îndemânarea cerută unui meseriaş precum cizmar, croitor, mecanic, pictor, brutar. Da învăţai să porţi brăţara de aur a meseriei. Azi, dacă n-ai avut un profesor bun de gramatică nu ştii să vorbeşti LIMBA ROMÂNĂ şi în consecinţă nu eşti ROMÂN adică nu ai dreptul la salariile mari cât roata carul şi trebuie să devii penal spre a reuşi în viaţă. 
  
Da şcoala obligatorie pregăteşte numai viitori penali, care fug de muncă ca de ciumă dar fac bani cu duiumul ca şi babacul, modelul său de viaţă. 
  
După hora lui Lenin, un pas înainte şi doi înapoi, Lenin însuşi, un apologet al Socialismului Democrat s-a întrebat în vestita sa carte „Ce-i de făcut?” Cartea a fost atât de importantă încât a murit la câteva zile de la apariţia, ei fiind sinucis de Stalin, tătucul comunist al tuturor popoarelor sovietice sau nesovietice dar subjugate ca biata noastră ţară. 
  
Azi apariţia unei cărţi, chiar importante de-ar fi, nu mai sinucide pe nimeni. Pur şi simplu este folosită acolo unde nu ajunge hârtia „jenică” deoarece nimeni nu mai ştie să citească. O fi învăţat literele şi gramatica la şcoală ca să ia Bacalaureatul dar nimeni nu i-a oferit ochelarii minune care-ţi permit să şi citeşti. 
  
Pe drept! Ce-i de făcut? Să educăm poporul! Da, poporul, că este impersonal. Eu aş zice să educăm în primul rând mamele, apoi dascălii şi abia apoi copii la şcoală. N pot educa elevii, mamele care nu au timp să educe proprii copii că doar trebuie să facă bani să-i crească mari. Dar în RIMÂNIA totul se face de-a-ndoaselea. Pe nepusă masă apare LEGEA de educare a copiilor în şcoli! Bine, dar cine să o facă, cu ce mijloace, cine şi cum va pregăti educatorii, care sunt îndatoririle părinţilor şi cum sunt îndrumaţi? Cică nu-i rolul parlamentului să răspundă la asemenea întrebări. Parlamentul LEGIFEREAZĂ că d-aia este parlament. Dar vai Doamne, o lege trebuie sau ar trebui să conţină o expunere de motive, să fie bazată pe un studiu de oportunitate, pe o analiză a elementelor de condiţionare în vederea aplicării în termen finit. NU! O lege se votează, apoi Preşedintele poate cere completări o singură dată etc. Parlamentarii sunt puşi să semneze ca primarul. Blocul de locuinţe se aprobă înainte de asigurarea infrastructurii şi a utilităţilor, apoi Prim-ministrul vine la tăierea panglicii pe pod cu elicopterul deoarece podul încă nu a fost legat de mal. Ce mai ROMÂNIA ROMÂNILOR, încă, mâine va fi a RROMÂNILOR 
  
Ne trebuie părinţi şi educatori pentru a educa viitorul Patriei, copii. Până atunci şcolile vor pregăti şomeri cu diplome (dacă diplomaţii ştiu ROMÂNEŞTE, mai precis gramatică). Oricum economia ţării nu are nevoie de actuala şcoală reformat după secole de reformări succesive, astăzi la sărbătoarea centenarului ROMÂNIEI 9, Pardon, vroiam să spun transformarea RMMÂNIEI MARI în RONÂNIA 9 
  
Referinţă Bibliografică:
Am lipsit când a spus-o profesorul / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2665, Anul VIII, 18 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!