CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  





Ceaiul, o băutură a sufletului
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Omul de astăzi îşi are obârşia în Africa de unde, prin migraţii, a populat întregul glob. Este interesant că urme sau vestigii ale civilizaţiei antice arată că omul antic şi de demult era departe de ceea ce considerăm omul epocii de piatră, a vânătorului migrator înlocuit în timp de statornicul agricultor. Construcţii impozante găsite ca perle arhitecturale pe tot întinsul globului precum şi bijuteriile de artă găsite în morminte alături de oase dovedind vechimi de sute de mii de ani, sau desene rupestre găsite în peşteri a căror vârstă este apreciată la milioane de ani dovedesc că omul are o istorie mult mai veche şi mai palpitantă decât o descrie biblia, o carte de istorie cu oarecare temei. 
  
Potrivit istoriei arheologice omului gânditor a apărut acum cca. 100 mii de ani după ce a găsit planta subtropicală numită ceai în actuala China. Ceaiul, o băutură obţinută din aceea plantă, a dezvoltat, prin tendinţa de meditare, gândirea activă, disecarea fenomenelor pe surse de provenienţă, practic tot ce înţelegem astăzi prin inteligenţă. Religiile iniţiale pornesc de la ipoteza că Divinitatea a îndrumat omul spre descoperirea ceaiului în scopul de a putea comunica direct cu el. Astfel, ca efect al ceaiului, omul a perceput că învăţarea, acumularea cunoştinţelor, duce la aprofundarea observaţiilor asupra naturii înconjurătoare şi în final la cunoaşterea şi respectarea Divinităţii. 
  
Zona Asiei răsăritene, apoi prin intermediarul Tibet situate cele mai înalte creste muntoase cât şi prin întreaga India, consumatorii de ceai au devenit centrul spiritual şi ştiinţific al întregii omeniri. 
  
Ceaiul a favorizat apariţiei religiei, o religie gândită, nu fachirismul vracilor locali care mai caracterizează unele religii apusene inclusiv cele bizantine. 
  
Iar religia gândită, transmisă prin călugări militanţi care, legând oamenii între ei prin vizite asidue, răspândesc rezultatele locale ale gândirii publice după aprofundarea lor prin meditaţia generată de consumarea ceaiului. Călugării apuseni se roagă, se roagă şi iar se roagă. Pentru ce aceste fierbinţi rugi adresate Divinităţii? Cică pentru binele omenirii, spre a înfrăţii om cu om şi spre a-i pregăti o viaţă de apoi mai ferită de greutăţile şi necazurile întâlnite zilnic pe acest binecuvântat pământ, Europa zilelor noastre. Şi cine popularizează binefacerile obţinute prin asidue rugăciuni? Păi normal, Dumnezeu, deoarece călugărul nu are timp să o facă trebuind să se roage, este permanent cu mâinile împreunate a rugăciune. Mâini care nu pot desfăşura o altă activitate, măcar aceea de a scrie dezvăluirile făcute „sfinţilor părinţi” de către Dumnezeire. Toate acestea deoarece nu au avut ocazia să bea ceai, un adevărat cei din planta cu acelaşi nume care creşte doar în cealaltă jumătate a pământului. De parcă n-ar mai exista internet şi avioane. Vreau ceai de Ceilon, am în cel mult 24 ore ceai de Ceilon. Asta-i tehnica de azi generată de ceaiul de Ceilon sau obţinut altundeva în Japonia, China sau India. 
  
Orice om, cu excepţia românului, cunoaşte drumul mătăsii sau drumul vinului. Puţin cunosc însă drumul ceaiului deşi ceaiul original este incomparabil mai valoros decât mătasea sau vinul. 
  
În fond ce este ceaiul? O plantă de la care se folosesc în special frunzele. Ceaiul verde (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ceai_verde) caracterizat printr-o anumită preparare a frunzelor este cel mai eficient atât în păstrarea sănătăţii, în special ca remediu împotriva tabacului la persoanele care suferă de viciul fumatului, cât şi la crearea unei stări momentane de bine care predispune la meditare. Ce mai, dacă bei un ceai verde, corect preparat, vezi lumea mai în roz cel puţin cât timp îţi faci digestia. 
  
La români, mai mult ca la alţi europeni, ceaiul este o infuzie de plante aromate diverse. Ceaiul ca atare, adică acela descris de Wikipedia, este o problemă de educaţie familială. „Nu ştie ţăranul ce este şofranul” ar fi o zicală care ne apropie de ceai. Practic, consumarea ceaiului în locul cafelei sau al tutunului este un atribut al religiei. Mahomedanismul, de exemplu, consideră folosirea ceaiului drept o activitate plăcută Divinităţii şi o recomandă tuturor celor care vor să adâncească prin meditare cunoaşterea Divinităţii. Efectul este vizibil asupra enoriaşilor consumatori de ceai. Sunt mai robuşti deoarece „Alah îi ajută. Fie-n veci Alah lăudat” (nu este frumos să pronunţi numele Divinităţii fără să adaugi o notă de slăvire a sa. Ar trebui ca şi preoţii Ortodocşi să ceară acest mic detaliu. Ar reduce înjurăturile cam prea frecvente). 
  
Sunt clipe în viaţă când o reculegere spirituală face mai mult decât cel mai sălbatic chiolhan. Un ceai în loc de o „sticluţă” de bere te poate salva de la un atac de cord. Un ceai verde poate deveni însă o adevărată satisfacţie spirituală mai ales servit într-un mediu adecvat. În orientul îndepărtat o familie fericită din două s-au găsit ca pereche într-o ceainărie unde au făcut cunoştinţă unul de altul. Este normal că aniversarea căsătoriei se face cu o floare, dar în faţa unui ceai verde servit protocolar. În Europa nu există ceainării în care poţi savura în pace sufletească un ceai. Într-o călătorie de afaceri am fost dus la o ceainărie, nu chiar de duzină, în centrul celui mai activ oraş din lume Shanghai, conduşi într-un separeu mai mult simbolic. Într-o clipă parcă am pătruns în paradis. Seful de sală a venit pentru comandă înmânându-ne o pliantă cu oferta zilei ca în orice restaurant. Am observat un schimb de priviri între interlocutorul meu şi ospătar după care am simţit o grea privire a acestuia, parcă aş fi fost la un interviu de angajare. Ospătarul şi-a luat pliantele, şi după câteva clipe s-a pregătit o masă de operare sub privirea noastră. Zece minute a durat prepararea ceaiului pe pietre înfierbântate. Două ceşcuţe, ca cele de cafea ale bunicii poate puţin mai mari, ne-au fost puse în faţă. Şi ce parfum emana din ele! Eram ochi şi urechi toată perioada de preparare care a părut o veşnicie. Ce să zic, o veşnicie plăcută în sunetele unei melodii în surdină. Păream că dorm cu ochii deschişi iar mintea era plecată aiurea cu sorcova. Nu-mi pot aminte la ce gândeam. Eram preocupat de … prepararea unui ceai! Mare scofală. Dar când am gustat acest ceai altă scofală. Mi-am reamintit de parcă acum se întâmpla o întâlnire de Joi, ziua de jurnă a bunicii cu doamnele din protipendada Bucureştiu-lui anilor perioadei interbelice, la care am asistat întâmplător copil fiind. Se servea ceaiul preparat în faţa înaltelor doamne. Doamne, nu o Firea sau o Tănase oarecare! 
  
Şi gustul. Ce gust! Sigur nu avea zahăr dar era mai dulce decât ambrozia servită zeilor. Oare pot descrie zeii gustul ambroziei? Mă voi duce să-i întreb. Dar după ce voi ajunge în rai şi nu mă grăbesc. 
  
Plafar-ul este un comerciant ca orice comerciant. Puţin îi pasă e sănătatea Dumneavoastră. Dar îşi laudă marfa cum poate. Frunza de ceai este mult mai bogată în substanţe minerale decât floarea de tei. Dar un ceai verde adus din China îl costă mai mult, motiv pentru care nu-l găseşti pe raft. Daca floarea de tei ar fi sigurul produs băgat cu pumnul în gura consumatorului treacă-meargă. Dar virulenţa reclamei comerciale face vandabile şi produse de mult expirate, de mult improprii comerţului, puţin recondiţionate. Şi noi înghiţim totul cu poftă deşi refuzăm să bem apa de robinet luată din camera de baie. 
  
Să vă fie de halal şi ceaiul infuzie de plante aromate. Eu prefer ceaiul ceai, iar dacă sunt bolnav înghit mai bine sucul de plante medicinale sub formă de tincturi deoarece nu am încredere în diluatele infuzii. 
  
Vă lasă gura apă? După o ţigară! Doamne iartă-mă. 
  
Referinţă Bibliografică:
Ceaiul, o băutură a sufletului / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2629, Anul VIII, 13 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!