CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Cugetari >  





România 1918
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Istoria este o poveste iar fiecare, chiar sau tocmai că a trăit evenimentele îşi creează propria viziune. Centenarul marii uniri şi evenimentele care au pregătit-o lasă impresii pregnante în sufletul meu pe care ţin să l dezvălui. Deci urmează descrierea unei istorii trăite, direct sau prin părinţi, în care nu anii şi domnitorii au întâietate ci reminiscenţele din suflet acumulate în inconştient. Scuzaţi vă rog în consecinţă mici inadvertenţe cu cărţile actuale de istorie, cert deformate de un anume Roller, rus romanizat sau viceversa, care a preparat „istoria academică” în anii comunismului.  
 
Pe 1 decembrie 1918 mii de români s-au adunat la Alba Iulia spre a-şi spune cuvântul privitor la unirea Ardeal-ului cu Regatul României. Cu 70 ani în urmă, in revoluţionarul an 1848 la Blaj, 30 mii de ţărani conduşi de intelectualitatea satelor s-au pronunţat ferm strigând: „Vrem să ne unim cu ţara” dar abia războiul de independenţă (ruso-turc 1877-78) a creat condiţiile internaţionale spre a se înfăptui.  
 
Practic in 1877, devenind iminent războiul ruso-turc pentru care România a dat oficial acordul de trecere a trupelor pe teritoriul ţării, pe 10 mai domnitorul Principatelor Unite, Carol de Hohenzoller-Siegmaringen, a aprobat proclamarea independenţei de stat dată de Mihail Kogălniceanu în ziua precedenta. Cu toată vitejia în lupte a ostaşilor români şi cucerirea oraşului Vdin, care a marcat sfârşitul războiului, aportul românesc nu a fost recunoscut de ruşi care, prin tratatul de pace de la San Stefano pe 3 iunie 1778 ne-a recunoscut independenţa de stat dar contra a 3 judeţe din Basarabia care au fost „cedate” ruşilor. Tratatul a fost revizuit la Berlin ruşii fiind obligaşi a ne restitui judeţele „cedate” odată cu părţi ale Dobrogei însuşite de ei de la turci intre care insula şerpilor şi oraşul Constanţa.  
 
Domnitorul ţării nu a fost mulţumit nici de revizuirea făcută. A fost convins de conaţionalii natali care i-au atras atenţia asupra avantajelor ieşirii la mare şi a controlului asupra gurilor Dunării.  
 
Într-adevăr Regatul României sub noua conducere regală (încoronarea regelui Carol I a avut loc în 10 mai 1881) a valorificat deplin ieşirea la mare astfel încât în 1913, războinicul rege Carol I să se implice în războaiele balcanice şi, victorios, să adauge micii Românii cadrilaterul, o bogată regiune din Dobrogea (două judeţe, formând un paralelogram aproape perfect).  
 
După moartea regelui Carol I urmează regele Ferdinand care acceptă intrarea în războiul dintre puterile centrale europene cu cele mărginaşe aliindu-se cu „prietenii” noştri de veacuri, ruşii, împotriva fraţilor săi de sânge, dovedind astfel patriotism ţării de adopţie pe care o conducea. Terminarea crâncenu-ui război mondial ne-a prins pe partea învingătorilor.  
 
Prin tratatul de la Versaiiles din 1918 se prăbuşesc unele imperii între care şi cel austro-ungar iar multora din beligeranţii câştigători li se recunosc drepturile de autodeterminare. În consecinţă Marele Sfat Naţional din Ardeal pe de-o parte, cu importante personalităţi din Regat între care regele Ferdinand, regina Maria şi liberalul Ionel Brătianu au convenit asupra unei adunări la Alba Iulia care să se pronunţe poporul localnic asupra autodeterminării regiunii.  
 
Zeci de mii de participanţi, în special ţărani, veniţi pe jos din toate colţurile din Ardeal, au ţinut să-şi exprime dorinţa de a se uni cu regatul. Unu decembrie 1918, data semnării declaraţiei comune devine astfel data de naştere a României Mari, în special repetarea unirii din anul 1500 când Mihai Viteazul a reunit sub acelaşi sceptru (cu trei peceţi) ţinuturile tradiţional româneşti.  
 
Cu timpul, în zilele noastre, ţara a pierdut însemnate şi frumoase ţinuturi precum Basarabia, Cadrilaterul şi ţinutul Herţa (nordul Bucovinei cu municipiul Cernăuţi), iar Ardealul este în pericol de a fi pierdut datorită duplicităţii politicienilor în căutare de voturi.  
 
Cu ocazia centenarului îndoliat cred că ţara în suferinţa amputărilor ne spune doar:  
 
Vai de alegătorii care pun interesele meschine, dese ori necinstite, înaintea intereselor naţiunii şi a lor ca cetăţeni, A ieşi la vot nu mai este un drept câştigat ci o obligaţie spre a mă feri pe mine, ţara, de ambiţiile unor proscrişi care ţin să şteargă din coduri faptele pe care cu bună ştiinţă le-au şi continuă să le facă. Să vă ajute Dumnezeu ca votul vostru să nu fie vândut prigonitorilor avizi. Un patriot nu voteaz niciodată hoţul, dar votează, Nu se „abţine” că n-are pe cine!  
 
Concluzia şi învăţămintele după 100 ani ai României mari este:  
 
Învaţă istoria ţării, asimilează cultura etniei tale paralel cu cultura tradiţională a ţării în care te-ai născut, nu adera la şovinismul susţinut de politicieni, a iubi ţara înseamnă a vota din cuget şi simţiri politicieni demni de stima ta, nemânjiţi de mărunte sau importante furtişaguri, profesează cu sârg şi dăruire meseria pe care ţi-ai ales-o şi ai învăţat-o spre a trăi mai bine, colaborează şi încearcă să-ţi înţelegi fratele nu-i taxa brânza mâncată, fii demn şi drept. Sabia taie tocmai capul plecat, cel semeţ nu poate fi atins.  
 
Referinţă Bibliografică:
România 1918 / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2585, Anul VIII, 28 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!