CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  





Pisicuţa mea dulce
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pisica nu-i acasă. Şoricelul se pregăteşte să joace hora pe masă.  
  
O Sâmbătă frumoasă de primăvară târzie. Aşteptam la gară Pisicuţa o prietenă a copilăriei din perioada Câmpulung. Se cheamă Lenuţa şi vine într-un grup să viziteze frumoasa mânăstire cu turnuri răsucite. Urma să se cazeze la mine şi nu ştia unde locuiesc.  
  
A sosit un grup de adolescenţi voioşi umplând gara de chiote. Abia am recunoscut Pisicuţa mea în diva grupului. Se împlinise în cei câţiva ani cât nu ne-am văzut şi era frumoasă foc. Aş zice că i-am pus gând rău de cum am văzut-o. Aveam şi de ce!  
  
Fiindcă organizasem o mică reuniune cu dans am invitat-o cu eventualul ei prieten ca să aibă pereche. Nu s-a oferit nici unul din grup, care îşi căutau fiecare gazdele.  
  
Locuiam într-o vilă, în centrul oraşului, mărginită de o micuţă grădină lateral şi curtea cu găini în spate. Aşa că nu deranja pe nimeni instalaţia STEREO_50 făcută de mine, pe care o amenajasem în sala de baluri. Puteam să ne facem de cap la propriu, dar numai în lipsa mămicii care ţinea la puritatea pruncului ei. Am instalat Pisicuţa în camera de oaspeţi, urmând să participe după dorinţă la agapă.  
  
Au venit Niki şi Doru cu prietenele şi Mariana, flirtul meu de zi. I-am prezentat pe toţi Lenuţei care a participat la tava cu sandviciuri şi subţirelele şpriţuri oferite de Maria, intendenta casei. Apoi Lenuţa a rămas printre noi în zgomotul asurzitor creat de pik-up în difuzoare. Nu numai politeţea ne împingea să o invităm pe rând la dans, deşi nu părea că îi displace singurătatea. Părea foarte rece şi preocupată, pe când noi ne încălzisem. Mariana chiar, dansa languros, lipită de măduva oaselor mele. Era intrigată de drăgălăşenia pisicuţei pe care, probabil, o considera fără temei evident, rivală. Pe atunci flirturile erau platonice. Rar distracţia se întindea asupra ceea ce se numeşte azi sex, deşi uneori fetele se ofereau iar băieţii îşi încercau întotdeauna norocul. Alte vremuri prin 50.  
  
Târziu în noapte distracţia sa terminat. Am condus-o acasă pe Mariana. Locuia vizavi aşa că nu a durat mult. Totuşi un lunguţ pupic de despărţire şi insidioasa invitaţie de a o însoţi sus, la care am rezistat, au mai durat.  
  
Pisicuţa nu era de găsit la înapoiere. Am ciocănit politicos la uşa camerei de oaspeţi şi am fost invitat să intru. Era în pat şi am întrebat-o dacă a găsit tot ce necesită protocolul de culcare. A mulţumit. Mă gândeam să-i spun noapte bună, ezitând asupra pupicului aferent. Dar nu dădea semne că prezenţa mea ar inoportuna-o. După câteva cuvinte asupra timpului probabil sa înfiripat o discuţie firească despre comportarea ei la agapă. Nu a recunoscut că ar avea probleme sau motiv de melancolie.  
  
Îndrăzneţ m-am aşezat pe marginea patului şi am mângâiat-o pe păr. Nu a dat semne de iritare. Aşa că am chemat în ajutor amintirile copilăriei de curând sfârşite. Aveam atunci aproape 11 iar ea cu o clasă mai mică. De statură potrivită volubilă şi jucăuşe am botezat-o Pisicuţa şi o tratam ca atare. Ne făceam împreună lecţiile. Eram amândoi studioşi, primii din clasă, dar asta nu ne scutea de firescul „de ce” al copilăriei.  
  
De ce ai părul mai lung? De ce diferă feţele noastre? Oare diferenţele se întind şi asupra restului corpului? Între alte multe.  
  
Laborantul farmaciei ne construise din lădiţe o căsuţă cu terasă. Avea în spaţiul de jos, acoperit, şi un simulacru de masă, chiar şi un pătuţ, cam de păpuşi. Acolo ne petreceam clipele libere care au devenit cele mai scumpe amintiri.  
  
În căsuţa noastră, numai şi numai a noastră, ne permiteam orice. Dese ori experienţele cereau să ne dezbrăcăm şi o făceam fără sfială. De aici până la o sistematică analiză anatomică a corpului, făcută reciproc fără nici o oprelişte, nu este decât un pas pe care l-am trecut repejor. Jocuri inocente, copilăreşti, dar cu un puternic iz de documentare, care s-a întins şi asupra unor cărţi. Mama fiind farmacistă şi autoare de manuale pentru studenţi nu duceam lipsă de material de documentare pe care îl studiam împreună. Ştiam totul despre reproducţia umană şi comparam cu dreptul femelelor de aşi alege partenerul ilustrat din faună.  
  
Cu o oarecare sfială i-am reamintit de episoade ale acelei documentări. A intrat în joc fără sfială. A constatat că timpul a adus importante schimbări anatomice care s-ar necesita studiate. Mi-a luat vorba din gură, nu altceva. Cu acordul ei urma să revin în pijama lângă ea.  
  
Nu cred să fi fost mai atent cu amănuntele pregătirii de culcare ca atunci. Minute în şir mi-am spălat dinţii folosind şi apă de gură. Într-o pijama nou nouţă m-am strecurat sub pătura folosită de ea. Am uitat, cred intenţionat, să sting lumina şi ea nu a obiectat.  
  
Şi … A început studiul. Mai mult din partea mea, ea se mulţumea să nu se opună. După ce am scăpat de cămaşa ei de noapte care ne deranja, mi-a dezbrăcat cu mânuţa ei pijamaua şi şi-a strivit sânii de pieptul meu dezgolit. Tot anatomie?  
  
Prima analiză vizuală sa oprit la chiloţei. Nu mai eram copii şi ne sfiiam totuşi reciproc să ne arătăm cum ne-a făcut natura. Poate datorită faptului că aşteptam modificări pe care nu natura le-ar fi făcut?  
  
A urmat testul de sucţiune. Mici pupice au început cu părul, apoi faţa ocolind gura, gâtul şi în final sânii. La un moment dat gura ei o căuta pe a mea. Nu găseam însă că ar fi sosit momentul. Jocurile dragostei erau la început. La sâni a intervenit şi limba. Se juca cu sfârcurile moi de pe merele de piatră. Nu a durat mult ca limba să găsească şi buricul apoi sa oprit la graniţa constituită de chiloţei. Era timpul să scăpăm de ei aşa că amândoi am folosit câte o mână. O dată coborâtă graniţa, undeva unde să nu mai deranjeze, limba şi-a continuat drumul descendent. După puţin păr a dat de un globuleţ cald cu care sa jucat insistent creând reacţii aproape violente. Două mâini hotărâte mi-au luat capul şi l-au îndrumat spre gură. Un sărut insistent în timp ce picioarele se desfăceau îmbietor, încă stânjenite de chiloţi. Cu un gest a aruncat chiloţii şi a încercat să se strecoare sub trupul meu.  
  
Scăpând de gura care mi-a tăiat respiraţia am continuat analiza cu limba, fără să iau în considerare evidenta invitaţie. Deci limba, parcurgând din nou sfârcurile şi buricul a ajuns la globuleţ. Continuând explorarea am avut o surpriză. Buzele mari nu erau deschise cu toată desfacerea maximă a picioarelor. Limba a întâlnit o îngustă cărare sub care un fund elastic. În sfârşit a întâlnit o găurică, dar într-o membrană. Fata era virgină!  
  
Am revenit în poziţie normală alături de ea refuzând locul oferit între picioare. De astă dată am sărutat-o lung pe gură. Apoi i-am şoptit la ureche de parcă întrebarea era atât de indecentă încât nu se putea exprima cu voce tare: „Când ai avut ultima aventură?”  
  
Mi-a răspuns târziu, confuz, cu ezitări şi contraziceri. Am aşteptat liniştit povestea ei. A urmat o lungă clipă de tăcere. Apoi din nou întrebarea mea: „Poţi descrie deflorarea? Este o clipă care nu se uită.”. Concomitent i-am dirijat mâna pe mădularul meu învârtoşat. La pipăit tot, măsurându-l cu palma. Aproape am ejaculat sub această mângâiere.  
  
A tresărit oarecum speriată: „Atât de mare? Cu el se face reproducerea?”  
  
A urma dialogul, cu paze, ezitări, dar fără contraziceri:  
  
- Ai rămas la propriu pisicuţa din copilăria mea deşi ai devenit „fetiţă mare”. Ce te-a determinat să mi te dai?  
  
- Himenul, bată-l vina. Iar mi-a făcut figura.  
  
- Iar?  
  
- Nu este ce crezi. Nu mai există alt prost pe lume care să mă fi refuzat. Dar de ce toate colegele se pot lăuda cu u cele mai incredibile poveşti de amor? Ele cum au fost deflorate?  
  
- Le-ai întrebat?  
  
- Seducţie, jurăminte nerespectate sau violuri semi acceptate. Li se întâmplă. De ce nu şi mie?  
  
- Ai încredere în aceste colege?  
  
- Sunt cele mai bune prietene. Nu ne minţim.  
  
- Tu le-ai spus că eşti virgină?  
  
- La vârsta mea? Crezi că sunt nebună?  
  
- Cum te descurci dacă eşti direct întrebată?  
  
- Bine exprimat. Mă descurc. Schimb vorba sau răspund la precedenta întrebare.  
  
- Spune te rog cum se comportă băieţii în vecinătatea ta?  
  
- Mai degrabă eu mă comport băieţeşte. Majoritatea nici nu iau cont că sunt fată.  
  
- Există totuşi băieţi care se simt ciudat in prezenţa ta?  
  
- Bine înţeles. Uni, dar foarte puţini, mă acostează direct cerând o întâlnire sau alte năzbâtii. Nu sunt scutită de formula <Singurică, singurică!>. Alţii, chiar multicei, parcă înghit un băţ la apropierea mea. Sunt rigizi, evită să mă privească, amuţesc. Dar dacă le cer ceva execută prompt. Cred că ar sări şi în fântână dacă mi-ar veni cheful să le-o cer.  
  
- Cei din urmă te iubesc. Nu a apărut printre ei cel la care să ai şi tu afecţiuni. Dacă te întâlneşti cu jumătatea ta fi sigură că veţi face o groază de puradei.  
  
- Sincer, speram ca tu să fii această jumătate. De aceea ţi-am oferit deflorarea.  
  
- Faci o greşeală. Nici o dată nu vei găsi respectul masculului căruia i te-ai oferit. Nici dacă te vrea nu este o garanţie că ţine la tine. Eşti prea frumoasă ca cel care te iubeşte să îndrăznească măcar să-ţi sărute degetul.  
  
- Dar de ce tu ai îndrăznit?  
  
- Nu aş zice că nu te iubesc. Dar o iubire de frate, de prieten. Iubirea care generează o familie unită este cu totul alta decât dorinţa fizică. Pare absurd dar ori care băiat rămâne mut, este timid, tocmai în faţa aceleia cu care ar dori o familie fericită. Sincer, te-am vrut încă din gară şi, dacă nu ai fi fost virgină, aş fi făcut totul să te am, cum ai şi putut constata. Am îndrăznit fiindcă erai <Singurică, singurică!>. Înţeleg acum şi de ce mi-ai acceptat şi încurajat curtea. Doreai să scapi de himen. Şi atât tot!  
  
- Şi de ce nu ai finalizat acţiunea de cucerire?  
  
- Tocmai fiindcă ţin la tine. Ne leagă o copilărie de neuitat. Datorită ei sunt în situaţia să-ţi testez oricând elasticitatea himenului şi dacă nu-l găsesc să am contactul dorit sau acceptat de amândoi. Dar numai în perioada de nefertilitate sau cu protecţie.  
  
- Eşti brutal de sincer. Spune-mi ce sar fi întâmplat dacă mă deflorai acum?  
  
- Nimic anormal, dar cu consecinţe. La timp oportun ai fi regretat amarnic că nu te poţi dărui proaspătă şi neprihănită tatălui copiilor tăi. Şi ţi-ai fi amintit cu amărăciune de mine. După cum am mai spus deflorarea nu se uită nici o dată de ambii participanţi. Nu te juca cu sursa amintirilor. Nu există mijloc de reparare sau neglijare. Şi sunt foarte dureroase.  
  
- De ce, totuşi, atâtea tinere fete se joacă cu sursele de amintiri?  
  
- Este o modă în a trăi prezentul fără prejudecăţi asupra viitorului. Poate nu întâlneşti nici o dată jumătatea aşteptată. De ce să te privezi de plăceri? Şi mai este un ceva pe care experienţa mi l-a relevat. O fată care a cunoscut deliciile amorului nu dezvăluie nici o dată secretul, chiar şi celei mai bune prietene.  
  
- Deci prietenele m-au minţit?  
  
- Bine înţeles. Sunt virgine ca şi tine dar narează din experienţe ale autorilor citiţi. Câte o dată chiar cred minciuna. Tu ai scrupule, dar tot nu dezvălui public că eşti virgină. De ce oare a fi proaspătă şi neprihănită este astăzi o plagă?  
  
- Nici eu nu am răspuns la această întrebare. Mă pune însă pe jar presupusa ta experienţă. Eşti sigur despre ce afirmi?  
  
- Absolut sigur. Ca guru al matematicii am condiţionat deseori sfatul de o istorioară. Uneori condiţionam direct, bine înţeles pe ton glumeţ, <mi-ai ceda pentru a obţine indicaţia?>. Am obţinut răspunsuri afirmative tocmai de la cele care nu pretind frecvente aventuri. Colegele tale, atât de experimentate, mi-ar fi răspuns, tot glumeţ <pune-ţi pofta-n cui!>  
  
- Cred că ai dreptate. Am constatat mai demult o similitudine din experimentele prietenelor. Nu m-am gândit nici o dată să caut în literatură soluţii contra indecentelor întrebări asupra virginităţii. La urma urmei nu sunt datoare nimănui să explic dacă mi-am început viaţa sexuală sau nu.  
  
- Mai eşti supărată că refuz să te deflorez?  
  
- Nu!  
  
- Nu te cred. Dovedeşte-o!  
  
- Cum?  
  
- Arată-mi în carne şi oase o virgină de 18 anişori. Parcă atât împlineşti anul acesta.  
  
- Dacă asta ţi-e voia, uite, cobor din pat şi fac piruete aşa cu m-a născut mama.  
  
Şi a făcut ce a zis cu toată graţia posibilă. Aveai ce admira.  
  
  • Înainte de aţi ura noapte bună, ca să poţi admira mâine turnurile răsucite, o întrebare indiscretă.
  • Spune!
  • Mă vei mai lăsa să testez elasticitatea himenului sau va trebui să te cred pe cuvânt?
  • Poţi să mă crezi pe cuvânt, iar trupul meu va fi la dispoziţia ta dacă şi tu răspunzi la fel.
  • Ai cuvântul meu. Acum un pupic de nani!
Nu mi-a dat un pupic ci un languros sărut, mai să mă sugă cu cizme cu tot.  
  
 
  
Epilog  
  
După ani buni ne-am întâlnit întâmplător pe plaje la mare. Mi-a prezentat soţul şi cele 2 bomboane care trebăluiau în jur. Şi eu mi-am prezentat soţia şi cei doi fii jucăuşi.  
  
Într-o mică pauză mi-a spus de faţă cu toţi:  
  
  • Aş vrea să schimbăm câteva amintiri între 4 ochi.
  • Te crezi îndatorată? Nu ai nici un motiv.
  • Totuşi? Am permisiunea familiei!
  • Să ne retragem la masa din colţ. Poate nu strică o bere.
  • Nu! Vii în camera mea la ora 4 când soţul şi copii fac obişnuita plimbare de după amiază. Să nu spui nu!
  • Dacă-i ordin, cu plăcere.
Am povestit soţiei toată tărăşenia, cu picante amănunte. M-a tras de urechi dar nu a avut nimic împotriva întâlnirii programate. Deci, la 4 fără 5 m-am îndreptat spre camera ei. Văzusem fetiţele plecând. Soţia m-a interpelat şugubăţ; „Sper că vei mai da pe acasă!”. Pe acelaşi ton am răspuns „Rămâne de văzut!”  
  
Mă aştepta tolănită pe un fotoliu.  
  
Fără nici un preludiu mi sa adresat direct:  
  
  • Vrei să faci testul sau trecem direct la treabă?
  • Bine înţeles testul este esenţial.
  • Nu te-au convins copii.
  • La naştere s-au mai văzut himene intacte. De ce nu ar exista şi după?
  • După două?
  • De ce nu?
  • Deci încep eu dezbrăcatul cu cămaşa ta. Tu poţi începe cu ori ce de pe mine. Nu port sutien.
Zis şi făcut. Ne-am dezbrăcat pe rând unul pe altul. Inclusiv.  
  
Ne-am privit goi, ca în copilărie. Dar acum nu ne mai jucam.  
  
  • Ciclul?
  • În prima săptămână!
  • Deci fără
  • Fără!
Ne-am aşezat unul lângă altul pe marele pat nupţial dar nu ne era gândul la treabă.  
  
  • Înţeleg că i te-ai dăruit virgină?
  • Da, datorită ţie.
  • Cum v-aţi găsit?
  • Mai simplu decât crezi. Am fost colegi la şcoală.
  • Unul din timizii executanţi ai toanelor tale?
  • Bine înţeles. Sfaturile tale mi-au deschis ochii şi am urmărit ce mă înconjoară. Ne-am reîntâlnit după facultate. El tot timid în prezenţa mea deşi era deosebit de volubil în rest. Am luat eu iniţiativa şi am început să ne cunoaştem mai bine.
  • De curiozitate cum l-ai dat pe brazdă?
  • Mi-am scos chiloţii după o uşă crăpată, special sub ochi săi.
  • Şi?
  • M-a deflorat cu aviditate de îndată. Tot atunci am stabilit data căsătoriei.
  • Cum? Ai absolvit facultatea virgină? Sper că nu eşti economistă ca să cadă globul de pe sediul institutului.
  • Te ţii de glume!
  • Ia spune, te-a văzut soţul în această ţinută?
  • Goală? Sper că nu. Mă feresc.
  • De ce? Bărbaţii se dau în vânt după femei goale. Dacă nu le au acasă le cumpără.
  • Eşti sigur?
  • Soţia uită, de regulă, prosopul tocmai pe patul de lângă mine şi-l caută după duş.
  • Cred că nu mai apucă să se usuce.
  • Ai ghicit!
  • Va trebui să fac şi eu duş? Goală sunt, iar tu de lemn Tănase
  • Eşti grăbită? Apropo cât durează plimbarea fetiţelor?
  • Tu cât ai aprobarea să lipseşti?
  • A admis probabilitatea că nu mai vin acasă.
  • Şugubăţule. Ori cum, două ore mai putem discuta. Apoi trebuie să ne grăbim. Să-ţi duc eu mâna la obiectul de test sau preferi ritualul cu limba? Sincer, nu mi-a displăcut de fel.
Am pupat-o dulce iar ea şi-a strivi sânii de pieptul meu. Era deci serioasă treaba. Mădularul începea să dea semne de supraerecţie.  
  
  • Ai făcut asta şi cu soţul?
  • Ce?
  • Să-ţi striveşti aşa sânii goi.
  • Bine înţeles că nu! Obişnuim să facem copii numai noapte când întinde mâna spre mine. Dau jos cel mult chiloţii.
  • Doar n-o să dormi cu ei! Ciudate obiceiuri. Şi se mai miră unele sunt părăsite de soţi. Nu-ţi dai seama că va căuta aiurea tot ce nu găseşte acasă?
  • Ce insinuezi? Să fac cu soţul ceea ce fac cu tine?
  • Şi-a câştigat dreptul prin a sămânţa din cele 2 bomboane. Eşti acum datoare să-i fii amantă. Cu mine de ce o faci?
  • Adică?
  • Oferă-i tot ce şi-ar putea dori de la alta. Ai din belşug resursa necesară.
  • Nu înţeleg. Doar îi aparţin şi-şi poate lua.
  • În închipuirea ta. Tu nu eşti tu în contactele cu el. Cum îi aparţii dacă nici măcar nu i te-ai arătat goală? Amanta te primeşte goală de la uşa de intrare şi nici pe departe nu are corpul tău.
  • Dar nu mi-a cerut-o nici o dată. Cred că l-aş fi satisfăcut. Îl iubesc cu adevărat!
  • Ai luat iniţiativa când l-ai văzut prea timid. Crezi că s-a lecuit de timiditate? Deocamdată te consideră dar ceresc de care nu trebuie să abuzeze. Trebuie, cu tact să iei iniţiativa ca să facă şi ce-ţi face plăcere. De exemplu am înţeles că explorarea cu limba nu-ţi displace. De ce să nu o facă şi el?
  • Este prea lălâu. Se mulţumeşte să ejaculeze în mine. Rar mă satură cu adevărat.
  • Tu şi numai tu eşti de vină. L-ai refuzat vreo dată când te cere?
  • O face atât de rar că ar trebui să renunţ la un plăcut eveniment. Cum să fac să-l determin să mă viziteze mai des?
  • De ce nu-l vizitezi tu, ca să folosesc expresiile tale.
  • Cum?
- Cheamă-l deseară să te frece pe spinare când faci duş.  
  
- Cum, să mă vadă când mă spăl?  
  
- Sau când fac pipi? Ce este rău în asta? Doar eşti a lui şi natura nu se limitează la aşa numitele <decenţe>  
  
- Mi-ai tăiat maul! Vroiam să spun că este indecent.  
  
- Deci?  
  
- Crezi că mă va vrea doar pentru că mă vede goală?  
  
- L-ai momit cu mult mai puţin, măi fetiţo! Nu pari atât de naivă cum eşti. Dar deseară nu-i vei ceda. Mai mult ca sigur, după ce te va şi şterge pe spate cu prosopul oferit de tine va vrea să te pupe. „Puneţi pofta-n cui” va fi răspunsul tău şi te vei duce dezinvolt la culcare în cămaşa de noapte pe care o vei îmbrăca de faţă cu el.  
  
- Nu este obrăznicie?  
  
- Ar fi obrăznicie să-l accepţi ca al doilea în aceeaşi zi.  
  
- Atunci să amânăm pe poimâine mâncărimea de pe spinare.  
  
- Văd că ai rămas şcolăriţa ascultătoare şi te prinzi. Totuşi, ori când şi sub ori ce motiv o vei face nu este indicat să-i cedezi când ai provocat tu erecţia. Cel puţin prima dată.  
  
- Acum, la mare ar merge. Pot avea usturimi de la insolaţie şi-l chem să mă ajute. Chiar şi sub duş. Ce mă fac acasă când îl vreau şi el rămâne de lemn?  
  
- Va trebui să găseşti prosopul sub nasul lui după duş. Poate îl exciţi suficient să te vrea în noua ipostază. Dacă da, fă tot posibilul să-şi striveşti sâni de pieptul lui. Nu-i o greutate să desfaci bumbii sau pur şi simplu să-i ridici pijamaua. Dar numai după ce înfipt-o.  
  
- Dar dacă nu se excită?  
  
- Chiar atât de naivă eşti? Nu ai remarcat privirea interlocutorului dacă ridici cu un singur centimetru poala rochiei? Este adevărat că după duş poţi apare în costumul Evei numai în faţa soţului. Şi merită să o faci. E ca şi când te-ar fi agăţat pe stradă. Imposibil să nu-i crească nivelul.  
  
- Deci?  
  
O mică pauză. Ne uitam unul la altul excitaţi. Trebuia acum terminat.  
  
- Să începem cu jocurile de amor. Nu contează dacă eşti sau nu îmbrăcată. De regulă se începe cu echiparea completă. Dezbrăcatul, cel puţin al ei, face parte din joc.  
  
Aparent timid am sărutat-o pe vârful nasului. Mi-a tras de îndată capul într-un sărut languros. Era destul de excitată. Am început să o caut cu mâinile. Pe păr, obraji, gât şi terminând pe piept. Tremura sub mâinile mele. Urmând momentul dezgolirii sânilor mi-am înfipt mâinile în ei şi i-am sărutat sfârcurile, începând jocul cu limba. Şi …  
  
Jocul a fost corect dus dacă ejacularea ambilor este simultană, ceea ce s-a şi întâmplat.  
  
Ne-am trezit după câteva secunde strâns îmbrăţişaţi. Gâfâiam amândoi dar eram fericiţi. Nu se poate reda în cuvinte stare excepţională în care ne aflam.  
  
Treptat am revenit la realitate, cu ochii pe ceas. Nu trecuseră cele 2 ore deşi părea că suntem de-o veşnicie îmbrăţişaţi. Am început să ne îmbrăcăm. Primele cuvinte au cam întârziat. Nu doream să rupem vraja. Eram conştienţi amândoi că pentru noi este prima şi ultima îmbrăţişare fructuoasă.  
  
  • Soţia ta are aceste satisfacţie?
  • Bine înţeles. Am contribuit împreună la perfecţionarea procedeului. Am început şi eu cu căutarea coapselor, pătrunderea şi ejacularea până mia dat peste lăbuţe. Pur şi simplu nu răspundea la solicitările nocturne. Într-o seară, eram deja în pat, când ea, după duş, căuta prosopul aflat lângă mine. Am prins-o, dar nu s-a lăsat pătrunsă. M-a dezbrăcat pe îndelete şi a început ea jocul. Nu-ţi poţi închipui senzaţia pe care am avut-o când mi-a atins cu limba antena după ce dezbrăcase tot ce întâlnea în drum. Am apucat-o brutal, am răstignit-o cu mâinile lateral să nu poată interveni şi am forţat cu genunchiul deschiderea picioarelor. Am avut prima ejaculare simultană cu efectele pe care le-ai simţit acum. De atunci discutăm liber asupra contactelor le solicităm cu sau fără acceptare şi le conducem aproape pe rând. Dacă mă simt obosit trece ea la atac şi mă urcă în rai. Ori cât de obosită s-ar simţi ea, câte o dată cedează la jocul de amor. Nu întotdeauna. Am învăţat că suntem 2 care decidem.
  • Şi eu ce să fac? De ce nu mi-a hărăzit Dumnezeu un soţ ca tine?
  • Nu Dumnezeu este de vină ci tu însăţi. Formează-ţi bărbatul aşa cum doreşti. Este necesar si posibil. Nu ştiu în ce relaţii de comunicare vă aflaţi. Dacă este cazul simulează că ai învăţat din cărţi, aş zice din vânt. Dacă nu lucrează gelozia între vei spune răspicat că ai învăţat pe propria piele. Ce ştie el despre mine?
  • Totul. Ştie că-ţi datorez virginitatea pe cari i-am dăruit-o din toată inima.
  • Printr-un şiretlic?
  • Mă faci să roşesc, tocmai acum?
  • Ştie şi de convenţia de testare a himenului?
  • Da! eram tare îmbujorată şi abia şopteam când i-am spus-o şi a apreciat sinceritatea.
  • Voi povesti şi eu soţiei tot ce s-a întâmplat aici. Doar împreună le-am învăţat şi nu sunt proprietatea mea.
  • Sugerezi să povestesc şi eu soţului?
  • Nu se poate da un sfat. Depinde de multe, în special de înţelegerea dintre voi. Dar, dacă este cazul, procedează ca soţia mea. Învaţă-l că deşi vă aparţineţi sunteţi totuşi 2 care hotărăsc, nu numai în actul sexual.
  • Îţi cer acum o sinceritate totală. Ţi-ai înşelat soţia?
  • Nici nu poate fi vorba despre o înşelare. Avem o convenţie reciprocă potrivit căreia greşeala mărturisită este pe deplin iertată. Cu alte cuvinte ea se consideră înşelată numai dacă află de la altul aventura incriminatoare. Valabil şi pentru mine. De ce să ne periclităm convieţuirea atât de fericită prin lipsa unei mărturisiri?
  • Ai avut astfel de aventuri şi ce reacţie a avut mărturisirea?
  • Unul din cazuri ar fi: O colegă de serviciu stârnea colegii prin frumuseţe şi volubilitate. Eu nu prea aveam timp să o văd. Ori cum îmi era indiferentă. Întâmplarea face să fiu constituit în echipă cu ea în acţiunea de mutare a unei arhive. Într-o încăpere mică dar bine iluminată, ea, şezând turceşte pe podea, tria dosarele aduse de mine de pe rafturi. Din când în când, la mari intervale, venea restul echipei să ia dosarele sortate. După o vizită de preluare, tocmai terminasem unul din dulapuri şi m-am aşezat în faţa ei să-mi trag sufletul. Privirea mi-a căzut pe picioarele larg desfăcute şi meditam asupra poziţiei buzelor mari. Observându-mi privirea flutură cu un dosar, cică agăţat, rochiţa dezvăluind că nu poartă chiloţi. Am întrebar-o candid dacă are cumva un prezervativ. Volubil mi-a răspuns că nu este necesar. Apoi m-a luat de mână în camera alăturată şi s-a săltat pe masa de tăiat desene. Desfăcând picioarele îmi spune simplu „Vino!”. Rochiţa mai acoperea locul faptei, dar nu era impediment. Am dat jos pantalonii, am înfipt-o şi am ejaculat. Simplu ca în patul conjugal înainte de marea schimbare, a constat soţia când i-am povestit.
  • Dar ea?
  • M-a înşelat cu mine şi nici măcar nu a mărturisit.
  • Cum se poate aşa ceva?
  • În autobuzul aproape gol şedeam unul lângă altul. Cu o privire languroasă din care curgea din belşug dragostea m-a aprins şi am căutat-o. Ajunsesem la fundul chiloţeilor când s-a sculat ca să coborâm. Acasă m-a urecheat zdravăn dar m-a trântit pe pat şi a condus cu tot tipicul un act. Mai era soarele pe cer. Noaptea a cerut <repetir> pe care l-am acordat cu plăcere.
  • Totuşi nu vă pot înţelege. Între voi un simplu „Vrei?” poate genera un act oricând şi oriunde?
  • Numai dacă răspunsul este „Da!”. Mi s-a întâmplat mai ieri la geamandura din zare. Şi unde mai pui că mi sa dat goală. Era cât pe ce să-i pierd costumul de baie care nu mai sta lipit de piele.
  • Glumeşti?
  • De loc. Este o realitate. Dar a fost act strict conjugal. Pătrundere şi ejaculare. Ne mai permitem astfel de excepţii când stimulii vin de afară.
 
  
 
  
  • Îţi mulţumesc din suflet. Cred că şi această întâlnire va schimba radical cursul vieţii mele.
  • Aş fi fericit să o aflu. De data asta fără nici o convenţie.
  • Chiar nu mă mai vrei? Cu ce am greşit?
  • Glumeşti. Am avut atâta plăcere cât am şi oferit. Mi-aş dori ca şi cuplul vostru să ajungă la această performanţă. Trebuie să ne creştem copii în climat favorabil creat şi de o înţelegere sexuală. Am acum un mare atu în faţa soţiei. Dacă zice „nu” o ameninţ că tu vei zice „da”.
 
  
Am ieşit braţ la braţ dar, după uşă, am grăbit pasul. Simţeam necesitatea să ne pupăm odraslele. Amândoi!  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Pisicuţa mea dulce / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!