CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  





Mentalitate
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Doamne dă-mi mintea cea de pe urmă” spune in vechi proverb românesc. O blasfemie deoarece este o crimă să precupeţeşti voia Domnului Dumnezeul Nostru. Dumnezeu nu de dă nici măcar ploaia cea mănoasă necesară la timpul oportun de agricultura ţării.  
  
Nu întâmplător ploaia ne este dată de activitatea legislativă a parlamentului nostru care determină emisiunile poluante precum CO2 admise. America nu a aderat la convențiile de limitare iar natură, cu voia Domnului, îi dă dese furtuni violente combinate cu ani de secetă. Poate Stalin, dictatorul regimului comunist de mai ieri, nu era chiar nebun când solicita bieţilor creştini să-i ceară lui pâinea cea de toate zilele nu lui Dumnezeu.  
  
„Mintea cea din urmă” o putem avea nu din voia Domnului ci prin mama care ne-a alăptat, prin şcoala care ne-a pregătit, din nivelul de chefuri pe care cutumele le solicită, din inter-ajutorarea omului de către om. La greu un om ia o hotărâre care se cheamă propriul ajutor iar acesta este dat de nivelul de şcolarizare şi experienţa gospodărească dobândită din munca de zi cu zi, A cade în aceeaşi greşeală este o meteahnă cauzată de faptul că uni oameni nu bagă la cap experienţele nereuşite.  
  
Dacă este o blasfemie să ceri Domnului Dumnezeului Tău ceea ce nu-ţi poate băga în traistă este aceeaşi crimă aceea de a cere parlamentarului ceea ce prin Lege nu poate să facă.  
  
Este o obişnuinţă aceea de a învinui parlamentarii aleşi că:  
  1. Nu ridică salariile tuturor oamenilor muncii. Sindicatele, în numele salariaţilor, fac mare tărăboi şi „se luptă” din răsputeri să obţină salarii mai mari. Este adevărat că administraţia ţării este patronul pentru salariaţii proprii, cei din învăţământ şi sănătate şi în această calitate pot legifera hotărâri şi se conformează asupra propriilor salarii sau pensii stârnind oprobriul maselor de votanţi. În rest creează doar, când creează, Legi privind salarizarea care trebuie aplicate de toţi patronii ţării. Legea este greu de aprobat deoarece fiecare deputat are interese în alte domenii care se bat cap în cap unul pe altul.
  2. Nu creează locuri de muncă. Locuri de muncă unde? Îngrijitori ai palatelor parlamentare? Sau poate chelneri la frecventele baruri din incinta acestor palate? Funcţionari sunt prea mulţi deoarece din patru în patru ani se adaugă noile rude sau amante ale proaspeţilor ocupanţi de fotolii. Au avut grijă parlamentarii care plecă ca noii să nu poată da afară protejaţii lor. În comerţ şi industria ţării locurile de muncă sunt create exclusiv de patroni, parlamentarii neputându-se amesteca. Salariul minim este alt motiv de ceartă datorită intereselor lezate.
  3. Nu absorb fonduri europene şi nu realizează noi şi noi investiţii. Parlamentul este investit de puterea Legii să emită, aprobe şi să urmărească planul master de dezvoltare a infrastructurii ţării incluzând sănătatea şi învăţământul. In baza acestor planuri cât şi în limita fondurilor repartizate prin bugetul anual, întreprinzători particulari pot licita lucrări finanţate din buget. Vai ce circ! Răuvoitori fac oferte nereale iar parlamentari veroşi oferă suprapreţuri de necrezut făcându-şi parte. Principalele locuri de muncă nu sunt create de aceste investiţii finanţate din buget asupra cărora parlamentarii pot avea influenţe. Ţara necesită 1001 întreprinzători particulari în toate domeniile posibile. De regulă întreprinzătorul nu are bani proprii suficienţi pentru finalizarea investiţiei şi apelează la bănci care au bani din depunerea economiilor tale dragă cititor. Astfel dacă şi numai dacă ai încredere într-o bancă, banca are încredere într-un întreprinzător iar acesta foloseşte toate resursele pentru crearea locului de muncă banii economisiţi devin puternic capital care se transformă în spitale, şcoli autostrăzi eventual cu aportul bugetului ţării dar şi în centrale energetice care folosesc gunoiul urban sau de grajd, fabrici care valorifică direct pe ogor recolta agricolă, transformarea pădurilor în mobilă de valoare. Şi câte altele nu pot realiza întreprinzătorii mai ales dacă au făcut o şcolarizare pragmatică în străinătate de unde si-au acumulat cunoştinţele şi curajul să-şi investească economiile în ţara de baştină. Majoritatea fondurilor europene rambursabile sau nu sunt destinate tocmai întreprinzătorilor amintiţi şi nicidecum parlamentarilor în afacerile lor dubioase.
Tot ce a fost spus de candidaţii parlamentari sunt minciuni crase deoarece aceştia îşi arogă drepturi şi calităţi străine de statutul de parlamentar. Promisiuni deşarte, apă de ploaie. Oare cât timp această adormire a judecăţii poporului prin cultivarea puterii presupusă a fi apanajul parlamentarilor aleşi.  
  
Poate unele partide, mai cinstite în principii, au încercat cu toate mijloace să arate că nu pot îmbunătăţii traiul amărât al populaţiei dar pot organiza legislaţia în acel fel încât tot omul să poată economisi un sfanţ care, investit în economia ţării, creează locuri de muncă, în specia bunăstare. Aşa zisul guvern zero a muncit din greu ca să schimbe mentalităţi, să elimine teama care ne învrăjbeşte. Singur nu poate nimeni să facă ceva util.  
  
Oricât de întreprinzător aş fi şi oricât aş fi putut economisi spre a încropi un capital iniţial, fără ajutorul rudelor care, chiar dacă nu contribuie cu mijloace pot sugera un sfat, o îmbărbătare, fără credit bancar (încredere acordată de bancă), fără sprijinul şi bunăvoinţa organelor de avizare care, în termen util să acorde îndrumarea şi avizul necesar nu pot face nimic  
  
O investiţie fructuoasă este un concurs de împrejurări cu participarea directă a tuturor factorilor. Este suficient dacă unul, oricare, nu vrea sau să pretinde pentru sine luna de pe cer, şi o mulţime de locuri de muncă nu se mai pot rezolva.  
  
Este parlamentul de vină? Da, atât timp cât favorizează, dese ori prin Lege, nepotismul în loc de meritocraţie, atât timp cât pune în prim plan interesele sale sau ale susţinătorilor săi. Ei bine guvernul zero nu a lucrat niciodată împins de interese proprii şi are realizări importante chiar dacă sunt umbrite de adânci reforme care, în lanţul elementelor au trebuit să fie inserate.  
  
Nici un parlament sau guvern nu va putea realiza singur nici măcar simţitoare ameliorări ale nivelului de trai, Altfel ar fi dacă toţi şi-ar da mâna ca să rezolve pas cu pas serioasele probleme cutumare care îngreunează conducerea eficientă. Trebuie reinstaurată încrederea care de un sfert de veac este pe curs descendent. Numai hoţul strigă primul: „Prinde-l, m-a jefuit”. Recunoşti hoţul prin lacătele cu care se înconjoară, nu-i nevoie de ajutorul DNA. Şeful care cere o hârtie suplimentară celor legal necesare se teme să-şi ia răspunderea rezolvării. Este un virtual hoţ deoarece pune un lacăt suplimentar. Nu mai avem nevoie de asemenea şefi. Putem să-i dăm afară fără milă dar este mult mai util să-i convertim folosind bogata lor experienţă arătând că o recunoaştem şi ne sprijinim pe ea. Încredere se obţine numai prin încredere. Dar înşelarea încrederii este cu atât mai păguboasă.  
  
Lipsa de încredere, dese ori şi repulsia de a plăti impozitele datorate cezarului, provoacă fuga capitalului din ţară. Presupun că un om obişnuit se trezeşte cu o avere. Indiferent dacă averea a fost obţinută strict legal sau la limita legalităţii ea stârneşte dubii sau măcar invidie. Dacă această avere, după plata impozitelor, este investită direct într-o întreprindere sau prin bancă la finanţarea altor investiţii ea devine absolut legală şi contribuie la înflorirea economiei ţării prin creare de locuri de muncă. Consider că multe investiţii în paradisuri fiscale sunt efectiv evaziuni fiscale iar parlamentul ar fi în drept să legifereze confiscarea totală. Numai aşa neinspiratul va plăti impozitele şi nu va mai trebui să exporte capitalul care, rămas în ţară, contribuie direct la noi locuri de muncă.  
  
Să sperăm că drasticele măsuri impuse ultimelor alegeri vor reforma, cel puţin în parte,comportarea noilor parlamentari. Important este ca aceştia să despartă grâul de neghină adică să acorde importanţă problemelor şi nu populismelor. Se pare că 27 ani de permanentă confruntare electorală sunt suficienţi. Noul parlament va legifera nu-şi va perpetua poziţia predominantă prin populisme fără acoperire.  
  
Referinţă Bibliografică:
Mentalitate / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2172, Anul VI, 11 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!