CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Angela Dina-Moțățăianu - Sincronismul miturilor în proza Elisabetei Iosif - romanul ARTUR
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sincronismul miturilor în proza Elisabetei Iosif 
  
O viaţă întreagă am deschis cu evlavie cărţile, fie pentru bucuria propriului spirit, fie pentru a le tălmăci elevilor mei. 
  
Cu aceeaşi emoţie trec şi acum dincolo de coperţi, mai ales când este vorba de confraţii cu care împart bucuriile şi grijile epocii. 
  
De ce emoţie? Pentru că nu sunt totdeauna convinsă că le voi putea înţelege mesajul, că voi simţi vibraţia cu care şi-au înzestrat creaţia. 
  
Am citit romanul Artur. 
  
Cunoscând deja aplecarea autoarei către mituri, am pornit puţin mai încrezătoare la drum. Dar nu m-am încrâncenat să descopăr sensuri, ci m-am lăsat în voia expozeului de tipul cadrelor cinematografice, deschizând cu fiecare capitol o altă cale în puzzle ori găsind rost unei întrebări retorice dintru început. 
  
Şi romanul Artur abundă în lirism, e nota personală a Elisabetei Iosif! 
  
“Un crepuscul însângerat îneca la orizont un şoim singuratic, zburând deasupra colţilor de stâncă ai Caraimanului, pe râpele căruia se prăvăleau plete de şipot argintiu.” 
  
Iată, aşadar, un exemplu în care apar stimuli pentru văz şi auz, deopotrivă. 
  
Percepem mediul înconjurător mai bine dacă activăm simultan mai multe simţuri.Se ştie asta! Nu este întâmplătoare alegerea citatului anterior. Sunt multe alte exemple de fraze vizual-auditive care construiesc un soclu ideii că gemenii Artur şi Paul, despărţiţi în fragedă pruncie după moartea părinţilor într-un tragic accident, sunt, in sine, parte a uneia şi aceleiaşi fiinţe. 
  
Artur e stăpânit de sunet, fiind un cronicar muzical de renume, ce-şi va întregi chemarea în cea de reporter în sanctuarul undelor radio, iar Paul e pictor, vrăjindu-i pe cei din jur prin exploziile de culoare, în permanenta sa fugă de gri. 
  
În ce epocă vieţuiesc personajele? În cea mai frumoasă din istoria culturii şi intelectualismului românesc: în epoca interbelică. 
  
Şi de unde altundeva s-ar putea auzi nota de fond a epocii decât dintr-o Cafenea? Şi nu oricare, ci Cafeneaua Corso. Ea poate, la o adică, să adune şi boema literară, jurnaliştii ori artiştii din Cafeneaua Capşa, ştiindu-se că cele două – Capşa şi braseria Corso – erau în realitatea românească polii lumii intelectuale din anii ’30. 
  
Cafeneaua a strălucit ca loc de reuniune şi, deopotrivă, de comuniune a ideilor ori de segregare a valorilor, după modelul franţuzesc… 
  
Mi-ar plăcea ca personajul Paul Verona să fie umbra pictorului cu acelaşi nume, deşi, prin trimiterea la pictura murală a Palatului Cantacuzino din capitolul REVELAŢII, eşti tentat să apropii personajul din roman de Arthur Verona, unchiul lui Paul. 
  
Poate Arthur Verona, pictorul atribuit deopotrivă clasicului şi impresionismului, se desface sub ochii cititorului în personajele Artur şi Paul… Doar autoarea ne poate lămuri, căci pentru dânsa numele au o simbolistică aparte! 
  
Pe Artur îl cheamă Dumbravă, iar aleasa lui e strigată Artemisa Arbore. Nimic întâmplător, un iscusit joc onomastic, dezvăluit în capitolul REGĂSIREA. Artur vorbeşte de oglinda răsturnată în care-şi vede semenii, de Fata Morgana, iar Artemisa tălmăceşte în asta apropierea de Regele Artur, cu-a lui soră Morgana… 
  
Artemisa împrumută din puterile zeiţei Artemis şi, prin înţelepciunea-i de soră a zeului luminii, Apollo, îi mijloceşte lui Artur soluţia izbăvitoare. 
  
Artemisa şi Artur înving, printr-o simplă călătorie, posibilele efecte dezastruoase ale unei configuraţii astrale şi fac să tacă glasul planetelor. 
  
Doi muritori sunt mai presus de zei! O legătură puternică între cei doi îl salvează pe Artur de la pericolul orbirii şi-i cufundă pe amândoi într-o pasiune atemporală. 
  
În alt plan, fraţii îşi împărtăşesc telepatic visele, sentimentele, materializându-le reciproc… Mai mult, experimentează anticipat senzaţii ce-ar putea fi trăite de celălalt, aşa cum se întâmplă cu cina celor lipsiţi de vedere din capitolul VIBRAŢII, la care Paul participă, îngrijorat de posibila ipostază viitoare a fratelui Artur… 
  
Autoarea, însă, nu se mulţumeşte cu doi gemeni, părţi ale întregului! 
  
Subtil, este introdus în scenă şi Cristian, cel din spatele oglinzii în care se reflectă Artur şi Paul. Încă un nume-simbol, de data aceasta pentru creştini. Cristian e senator, iar perechea lui, Alexandrina, de spiţă principară. Cuvinte şi nume cu semantică nobilă… 
  
Şi iată cum fiinţa umană capătă într-adevăr puterile triumviratului şi accede la esenţa celui de-al treilea ochi, simbol transcendental… Omul Elisabetei Iosif e condamnat la iluminare! 
  
Acţiunea e picurată în mai multe locuri de pe mapamond. Dialogurile abundă în romanul Artur, întrerupând pasaje descriptive ori monologuri interioare. Ciudat, însă lipsa accentului pus pe retorica nuanţată a fiecărui personaj nu deranjează, ci, dimpotrivă, dă senzaţia de apropiere în opinii, de completare totală reciprocă. Aşa se-ntâmplă cu tot ce-şi mărturisesc cuplurile Paul – Artemisa, Cristian – Alexandrina ori gemenii. 
  
Şi, odată sfârşit romanul, m-am întors la motivul prezenţei în fundal a Cafenelei Literare. 
  
În Cafeneaua Capşa şi braseria Corso au păşit în timp Nicolae Iorga,Tudor Arghezi, George Călinescu, Ion Barbu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, dar şi Eliade, Cioran sau Ţuţea... 
  
Printre aceştia, activ şi doritor de schimbare s-a arătat a fi Eugen Lovinescu. Aşa i s-a ivit Teoria sincronismului, cea prin care îndemna preluarea unor elemente fundamentale ale altor culturi, mai evoluate şi introducerea lor în specificul naţional, într-un amplu proces de sincronizare, de adaptare la spiritul timpului. 
  
Ce face Elisabeta Iosif în al său roman Artur? 
  
Pune în operă, într-un fel, îndemnul lui Lovinescu şi împleteşte mitologia greacă, simboluri antice egiptene, dar şi creştine, locuri şi repere onomastice din Evul mediu, fixându-le în solul fertil al plaiurilor dâmboviţene. 
  
În romanul Artur al Elisabetei Iosif regăsim repere de netăgăduit ale freamătului spiritual universal, sprijin de cremene pentru acela care trăieşte doar pentru propria-i împlinire spirituală! 
  
Angela Dina-Moţăţăianu, 8 decembrie 2018 
  
Referinţă Bibliografică:
Angela Dina-Moțățăianu - Sincronismul miturilor în proza Elisabetei Iosif - romanul ARTUR / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2902, Anul VIII, 11 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!