Să ştii ca-mi este teamă de lumină
De-ntuneric,mamă , şi de gând
Aâtea păsări calme în grădină
Mi -au însemnat tăcerile tăcând.
Mi-aprinde-amintirea uşoară scânteie
Şi luminează-o clipă rama de argint
Acolo zâmbeşte steaua mea femeie-
Mama,e regină-n rai cu îngeri tivit.
Cât a trecut ..doar şase ani de-atunci
Când la căpătâi ţi-am pus un sfeşnic
Cu flori în mână te caut printre cruci
Şi lacrima din ochi se scurge vesnic.
Rănită sunt ,de timp şi-nstrăinare
Trecutul ca o vrajă se -aşterne uşor
Tresar în vis de mângâieri uşoare:
E mâna mamei chemată de dor.
