CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Relatare >  


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017        Toate Articolele Autorului

Despre Che Ghevara, medicina revoluționară și poezie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  

Zilele trecute am fost invitată de actrița Doina Ghițescu pentru data de 13 iunie orele 16.30 să particip la Liceul ”Miguel Cervantes” din București, la un eveniment cultural organizat de către de Asociația de prietenie româno-cubaneză (președinte domnul Petre Ignatencu) împreună cu Asociația scriitorilor ”Academus” (președinte scriitorul Cristian Neagu). Co-organizator, moderator și recitator: actrița Doina Ghițescu - membră a Asociația de prietenie româno-cubaneză. Subiectul ? Che Ghevara ( 14 iunie 1928 – 9 octombrie 1967) eroul devenit simbol al tineretului militant pentru dreptate socială totul desfășurat în prezența invitaților de onoare, Excelențele lor: E.S. Dna Nieves Ileana Hernandez PORTALES - ambasadoarea Republicii Cuba și E.S. Dl.Victor Ramon CARAZO- ambasadorul Republicii Venezuela în București. În sală, a fost o asistemță formată din: conducerea liceului, elevele și profesoarele incluse în programul artistic din partea a doua care a constat într-o prezentare de costume populare și moda cu rochii stilizate din costumul popular realizate de arhitecta Alexandrina Ardelea, președinta Fundației cu același nume, membră a Cluburilor UNESCO din România, reprezentanții Partidelor socialiste, foști diplomați, foști activiști care au pus umărul la realizările mărețe ale socialismului în România, și un nepot al Împușcatului Ceaușescu (executat după cum se știe, prin împușcare).
După cuvântul de deschidere rostit de Petre Ignatencu și doamna profesoară Camelia Rădulescu, directoarea liceului, a urmat prezentarea datelor biografice ale lui Ghevara ( de către doamna Emilia Ignatencu vicepreședinta Asociației ) au rostit alocuțiuni ambasadorii menționați, apoi Cristian Neagu și subsemnata.
În timpul limitat pe care l-am avut la dispoziție am ales să vorbesc mai puțin despre aspectul revoluționar ( au făcut-o alții) cât despre gândirea și comorile sufletești ale fostului student rebel care a absolvit Facultatea de Medicină în anul 1953, despre cum a ajuns el la concluzia că trebuie să se implice cu toată dăruirea unei cauze mărețe. Importul de revoluție din Asia și fostul URSS le-a impus un limbaj pe care l-au adoptat cu toții, cei care au aplicat învățăturile ”părinților popoarelor”, începând cu Marx, Stalin, Lenin, de care Che Ghevara nu era străin, a crezut în ele, ca un idealist adevărat. Mi-amintesc de orele de învățământ politic cum profesorii ne vorbeau despre el, Nelson Mandela și Patrice Lumumba.
Dacă ar fi trăit, în 14 iunie 2017, argentinianul Che Ghevara ar fi împlinit 89 de ani...
Filozoful român Petre Țuțea – supranumit Socrate al României – afirma că două tipuri de oameni sunt fascinante: sfântul și eroul. Ei bine, Che Ghevara prin atitudine și faptele curajoase, perseverența în acțiune, și prin sacrificiul suprem de care era conștient că poate să se întâmple, a dovedit că este un erou. Asta admiră lumea la el!
Putem afla multe din relatările celor care l-au cunoscut personal, despre felul cum era Che, dar cel mai bine este să adunăm datele furnizate chiar de el într-un discurs fulminant rostit în fața Gărzii Naționale Cubaneze la 19 august 1960 din care citez:
”Visam să devin medic sau om de ştiinţă faimos, îmi doream să muncesc nebuneşte pentru a descoperi cine ştie ce lucru care, apoi, ar fi ajutat întreaga planetă şi, nu în ultimul rând, mi-ar fi adus mult dorita faimă. Eram, ca majoritatea dintre noi, doar un produs tipic al societăţii în care trăiam.
Însă, după ce am absolvit studiile, datorită conjuncturilor speciale şi, poate, şi datorită firii mele, am început să călătoresc un timp în întreaga Americă şi, astfel, să mă familiarizez cu modul de viaţă pe care l-am întâlnit. Pot spune că, în afară de Haiti şi de Santo Domingo, am văzut toate celelalte ţări ale Americii Latine.
Călătorind în împrejurările acelea, întâi ca student şi mai apoi ca medic, am fost nevoit să am contact direct şi cu sărăcia, cu foametea, cu bolile, cu neputinţa părinţilor de a-şi trata copiii din cauza lipsei banilor, cu haosul creat de foametea continuă şi de suferinţă. Se mergea până într-acolo încât un părinte accepta pierderea propriului copil ca şi cum ar fi fost un accident banal al sorţii, aşa cum se întâmplă adesea şi în clasele de jos ale ţării noastre.
Am realizat atunci că există un lucru cel puţin la fel de important ca faima sau ca cine ştie ce descoperire ştiinţifică sau medicală. Şi acest lucru este ajutorul pe care-l poţi da celor din jurul tău.
Continuam însă, aşa cum facem toţi, să rămân doar un produs al societăţii în care trăiam, deşi îmi doream să-i ajut, prin propriile-mi eforturi, pe cei din jurul meu. Călătorisem deja foarte mult, mă aflam în acea perioadă în Guatemala-am început să scriu o serie de însemnări privind atitudinea pe care ar trebui să o aibă un medic revoluţionar. Am făcut deci o analiză pentru a vedea de ce anume ar avea nevoie un viitor medic revoluţionar.
În acea clipă am realizat însă esenţialul: pentru ca cineva să devină medic revoluţionar, sau măcar pentru ca cineva să se poată numi revoluţionar, trebuie să aibă loc o revoluţie!
Căci acţiunile individuale, izolate, indiferent de puritatea ce le animă, sunt zadarnice, iar dorinţa de a-ţi da viaţa pentru nobile idealuri nu are rost atâta timp cât lucrezi singur, aiurea, în cine ştie ce colţişor al Americii, luptând împotriva guvernelor potrivnice şi a condiţiilor sociale ce stau în calea progresului.
Însă, pentru a crea o revoluţie ai nevoie de ceea ce există din plin în Cuba: mobilizarea exemplară a întregului popor care, ştiind să-şi folosească atât armele cât şi solidaritatea, a reuşit să înţeleagă de acum care este valoarea armelor şi a solidarităţii.
Astfel ajungem la esenţa problemei cu care ne confruntăm acum. În zilele noastre un individ are, în sfârşit, dreptul şi chiar datoria de a fi, întâi de toate, un medic revoluţionar- adică o persoană ce-şi pune întreaga pregătire profesională în slujba revoluţiei şi a poporului.
Însă din nou apar vechile întrebări: cum poate cineva, în zilele nostre, să ducă la bun sfârşit o activitarte de asistenţă socială? Cum se poate uni aspiraţia individuală cu trebuinţele societăţii?”
Ghevara ajunsese la o maturitate nu numai politică ci și filozofică. La aceasta a contribuit mult experiența personală atât cea din Africa – unde și-a dat seama că popoarele nu sunt pregătite să primească revoluția – cât și înaltele funcții de răspundere pe care le-a primit ca cea de ministru după ce fusese comandant de penitenciar unde au murit 153 de deținuți politici care au avut parte probabil de aceleași condiții ca cei din România, numiți acolo contrarevoluționari.  
  
Dar să revenimm la discursul lui Che: ”Locuitori ai Havanei ce sunteţi prezenţi aici, următoarea idee: în Cuba este pe cale a se naşte un nou tip uman, un tip pe care poate nu-l vom putea aprecia chiar cum se cuvine aici, în capitală, dar care poate fi întâlnit în orice colţişor al ţării.” Parcă am auzit i noi discursuri despre ”un om nou al timpurilor noastre, un nou tip uman” de la idealistul nostru.
S-a trezit responsabilitatea medicului din el, a gândit în perspectivă ajungând la concluzia că medicina preventivă este de viitor, și pentru acest lucru este nevoie de oameni bine pregătiți profesional:
”Dar, într-o bună zi, va trebui să transformăm medicina într-o ştiinţă care va ajuta la prevenirea bolilor şi care va îndruma populaţia către îndeplinirea îndatoririlor medicale. În viitor medicina va trebui să intervină numai chirurgical sau în domenii în care îndemânarea oamenilor noii societăţi pe care o creăm va fi depaşită.  
  
Pentu orice îndatoriri revoluţionare, este absolută nevoie de oameni. Revoluţia nu nivelează, aşa cum susţin unii, voinţa şi iniţiativa generală. Dimpotrivă, revoluţia eliberează calităţile deosebite ale oamenilor. Revoluţia doar îndrumă aceste calităţi. Iar datoria noastră actuală este aceea de a îndruma calităţile creatoare ale tuturor profesiniştilor medicinei spre atribuţiile medicinei sociale.”
La ora actuală ne aflăm la sfârşitul unei epoci, şi asta nu numai aici, în Cuba. Indiferent de ce s-a sperat sau ce s-a spus până acum, tipul de capitalism pe care-l cunoaştem, în care am crescut şi sub care am suferit, a fost înfrânt pretutindeni în lume. Monopolurile au fost înfrânte, iar ştiinţa colectivă dobândeşte zilnic noi şi importante succese.
În America am avut mândria şi datoria morală de a ne transforma în avangarda unei mişcări de eliberare, mişcare ce a început cu mult timp în urmă pe alte continente înrobite, Africa şi Asia. O astfel de schimbare socială profundă are însă nevoie în egală măsură de schimbări adânci în structura mentală a poporului.
Individualismul, sub forma acţiunii solitare a individului într-un mediu social, trebuie să dispară în Cuba. În viitor individualismul va trebui să devină utilizarea eficientă a tuturor indivizilor în scopul beneficiului absolut al colectivităţii.
Dacă noi medicii vom reuşi, dacă vom folosi aşa cum trebuie această puternică armă care este solidaritatea umană, dacă ne vom cunoaşte clar ţelurile, inamicul şi direcţia ce trebuie să o urmăm, atunci toate acestea ne vor face să ştim, pe zi ce trece, care ne este drumul. Este un drum pe care nimeni nu ni-l poate arăta, un drum ce se descoperă odată cu fiecare călător, odată cu experienţele zilnice prin care va trece şi cu fiece lucru bun pe care, prin profesia sa, îl va dărui spre bunăstarea populaţiei.”

Cu toate aceste greutăți, el a continuat lupta pentru idealul său de a vedea popoarele Americii Latine ieșite din starea de sărăcie și foamete, de care erau responsabili - după părerea lui - imperialiștii americani. El dorea respect nu dispret, pentru cei oropsiți: ”Va trebui deci să ne dezbărăm de vechile noastre concepţii, să conştientizăm acest lucru, şi să ne apropriem din ce în ce mai mult de popor. Oamenii nu vor mai trebui să audă din partea noastră cuvinte de genul: Iată, prin prezenţa noastră aici ne arătăm compasiunea faţă de voi. Am venit să vă învăţăm ce ştim, am venit să vă facem cunoscute greşelile pe care le-aţi făcut, am venit să vă arătăm cât sunteţi de inculţi şi cât de ignoranţi puteţi fi în cele mai elementare lucruri!. În locul acestor cuvinte va trebui să fim mai dornici de cunoaştere şi mai smeriţi pentru a învăţa mai multe de la acest mare izvor de înţelepciune care este poporul”.
În acest discurs Ghevara a vorbit și despre greșeli, din care rezultă ca medicii să se implice doar în actul medical inclusiv pe front, nu ca soldați combatanți:
”Trebuie să vă spun, de pe acum, că un medic, chiar de va fi vreodată şi soldat sau revoluţionar, va trebui să rămână tot medic. Să nu faceţi şi dumneavoastră aceeaşi greşeală pe care am facut-o noi în Sierra. Poate nu a fost chiar o greşeală dar, în orice caz, toţi camarazii medici din acea perioadă ştiu că ne părea dezonorant de a rămâne să îngrijim un rănit sau un om bolnav preferând să arătăm pe câmpul de luptă de ce suntem în stare  
  
O altă greșeală care să nu se repete, este aceea ca cei socotiți contrarevoluționari să nu fie priviți ca dușmani ai propriului popor – așa cum observ în zilele noastre, după aproape treizeci de ani de democrație, cum sunt priviți cei cu opinii diferite de către cei de stânga , adică sunt intoleranți.
Parcă aud: ”Aș pune furtunul de apă pe ei ”(pe protestatarii din Piața Victoriei de pildă, în anul 2017, nemaivorbind de Fenomenul Piața Universității– n.a).
Că socialismul a fost și este o utopie, o demonstrează istoria secolului al XX-lea și realitatea de acum. Popoarele nu au fost pregătite de revoluție și nu se pot pune în practică ideile marxiste adevărate (cele aplicate au fost modificate încât și Marx ar fi spus: eu nu sunt marxist, adică nu se recunoaște în ceea ce a au prelucrat alții din opera sa) pentru ca nu sunt oameni pregătiți spiritual, moral, să aibă spiritul jertfei în ei, adică acel om de tip nou trebuie să preceadă schimbările. Ce s-a întâmplat în noua orânduire instaurată prin forță? Au umplut închisorile, gulagurile, au construit canale cu deținuții politici – cetățeni dintre cei mai gospodari și onorabili, elita intelectualității, au pus în funcții de conducere activiști de partid - inițial fără școală, fără studii, apoi pe cei îndoctrinați, a apărut în schimb burghezia roșie care a preluat privilegiile clasei pe care o răsturnaseră de la putere. Și? Când a venit momentul atât în Rusia cât și în celelalte țări inclusiv în România, se știe ce a urmat...
Revenind la eroul Che Ghevara, mai vreau să subliniez încă ceva. Într-o scrisoare adresată părinților, al cărui titlu este deosebit de duios: ”Dragii mei bătrânei”, se autocaracterizează ca un încăpățânat și rătăcitor fiu, dovedind că era conștient că firul vieții sale este altfel decât își doresc în general părinții.
Cu speranța că cele câteva aspecte expuse mai sus sunt revelatoare privind generozitatea, dăruirea, dorința de mai bine care sălășuiau într-un om de mare sensibilitate cu suflet de poet care a fost Che Ghevara, mă refer acum spre sfârșit, la iubitorul de literatură. El a scris poezii mobilizatoare conforme cu crezul său, dintre care cea mai cunoscută este poezia:
Până la victorie întotdeauna
(hasta la victoria siempre)
 
  
la drum
înflăcărat profet al aurorei
pe cărările ascunse şi părăsite
să eliberăm crocodilul cel verde pe care-l iubeşti atât  
  
la drum
învingători ai celor ce ne uimesc
cu sufletul plin de stelele revoltei lui Marti
să jurăm că vom învinge sau vom muri  
  
când vocea-ţi va răspândi în cele patru zări
reforma agrară
justiţia
pâinea
libertatea
alături de tine
cu aceleaşi cuvinte pe buze
vom fi şi noi  
  
şi câd va veni capătul călătoriei
binefăcătoarea alungare a tiranului
alături de tine
cu speranţa în lupta din urmă
vom fi şi noi  
  
şi dacă plumbul ne va opri din drum
cerem un giulgiu din lacrimile cubanezilor
ca să acoperim oasele luptătorilor
înghiţiţi de valul istoriei americane.  
  

Consider că ultimul catren a fost premonitoriu pentru sfârșitul lui tragic. Cu inteligența sa, a pătruns până la urmă firele nevăzute ale revoluției sovietice ca și Panait Istrati, și a criticat Moscova, câțiva ani mai târziu, atrăgându-și disgrația conducătorilor comuniști. Conform teoriei conspirației, în 24 februarie 1965, în timpul unei apariții televizate în Alger, Il Comandante ataca fățiș Moscova într-un discurs incendiar care viza politicile socialiste, nerespectarea drepturilor omului și complicitatea cu puterile occidentale în țările din Africa și Asia. Cel care este nevoit să se confrunte cu reacția vehementă a URSS-ului în urma acestui discurs este nimeni altul decât Fidel Castro. În același an, liderul cubanez Fidel Castro avea să dea citire celebrei scrisori de adio a lui Che, scrisoare prin care argentinianul renunța la cetățenia cubaneză și lua asupra sa întreaga responsabilitate a acțiunilor sale. Așa era Che! Zadarnic își pun și poartă unii de pe la noi bereta ”a la Ghevara” imaginea eroului luptător, pentru că nu au cum să semene cu el, nu au spiritul lui. Ei sunt ipocriți, lași, trădători, adună proprietăți pe unde apucă, la munte, la mare, la oceane, pe mai multe continente... recunoștea  
  
Se pune întrebarea: cine l-a trădat până la urmă pe Che când a fost prins în 1967? răspunsul este următorul: una dintre femeile din anturajul lui Che Guevara din timpul ultimei sale încercari de rebeliune, Haydee Tamara Bunke Bider (cunoscută sub pseudonimul Tania) era, în realitate, un agent KGB infiltrat în rândurile luptatorilor de guerilla din grupul său. Urmare a acestei trădări, a fost încercuit și capturat împreună cu alți camarazi în localitatea La Higuera în zona râpei Quebrada din Bolivia, în data de 8 octombrie 1967.
Se povestește că mai multe persoane l-au putut vizita pe Che, printre care învățătoarea din sat, care i-a adus mâncare și care și-a amintit urmatorul dialog:
”De ce cu inteligența și fizicul dumneavoastra, familia și responabilitățile pe care le aveați, v-ați pus într-o asemenea situație? Pentru idealurile mele” a fost răspunsul...A doua zi, (9 octombrie 1967) a fost executat prin împușcare.
Din momentul când s-a aflat de moartea lui, a fost plâns de milioane de oameni care au văzut în el un salvator, unii asemenănându-l chiar cu Iisus. Când trupul lui ciopârțit de gloanțe a fost adus din munții Boliviei unde condusese lupte de gherilă, călugărițele prezente și cei care l-au pregătit pentru îngropăciune i-au tăiat șuvițe de păr să le păstreze ca talisman. La 15 octombrie, Fidel Castro recunoștea moartea lui Ernesto Guevara și a proclamat trei zile de doliu național. El a fost înmormantat cu funeralii de erou național, împreună cu șase camarazii de arme cu care luptase în Bolivia, în mausoleul din Santa Clara (din Cuba).  
  
Intâlnirea de la Liceul M.Cervantes s-a încheiat așa cum aminteam cu o prezentare de modă și pe lângă alte momente, subliniez prezența scriitoarei și traducătoarei în/din limba franceză Ecaterina Chifu care a recitat ”Odă în metru antic ” de M Eminescu (în limbile română și franceză, totodată amintind comemorarea poetului nostru național în data de 15 iunie) și evoluția a două încântătoare și talentate tinere: soprana Alexandra Moroiu și mezzosoprana Alexandrina Vizitiu acompaniate la pian de Alexa Mihăescu, artiste care ne-au readus din lumea încrâncenată a lui Ghevara în lumea luminoasă, fără frontiere a artei. Programul artistic a fost urmat de un coktail oferit de Ambasada Cubei în România.  
  
Referinţă Bibliografică:
Despre Che Ghevara, medicina revoluționară și poezie / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!