CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Spiritual >  




Autor: Dumitru Ichim         Ediţia nr. 3079 din 06 iunie 2019        Toate Articolele Autorului

Dumitru ICHIM - BINECUVÂNTĂRI (PSALMI)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PSALMUL MIGDALULUI  
 
Amarul e-o culoare, ne spun toți spaniolii,  
Ce-i poți gusta tipicul chiar și-n otrava-a noua.  
Cred că iubesc, că fagii-și fur straiul din magnolii;  
Pe-un colț de pat stă noaptea, să nu-și trezească roua!  
 
S-a-nnărăvit chitara de plajă andaluză,  
Prin somn adelirându-și cer și delir: te amo,  
Din țara unde jarul e cântec pân' la spuză,  
Iar de-o întreb de tine, hoțește-mi zice: Cheam-o!  
 
Departe-n fundul luncii - tristețea unui graur!  
Ca florile de smirnă va mirosi pelinul.  
De unde ia apusul tighel mărunt de aur,  
Și-al cărui sânge urlă-n lumina lui rubinul?  
 
De-a fost cândva o mie, va fi și-a doua noapte,  
Că nins va fi migdalul cu ne-ndrăznite șoapte.  
 
 
PSALM DE-NTOARCERE-N SONET  
 
Am să-ndrăznesc povață să dau ierbii,  
Ușor obrazul peste mine pună,  
Ca pe-o vioară adăpându-și cerbii  
Cu limpezirea nopților din strună.  
 
A carillon chema-va carioca,  
Nestins de zări e-n cântec, deci întornu-l;  
Din Algonquin și până la Muskoka,  
Rar, albi mesteceni, o s-adie cornul.  
 
Mi-e cerul mării-n roșu, ce însamnă?  
Urechea pun s-ascult ce-ndrumă drumul,  
Cum celălalt meridian condamnă,  
Cu fratele arțar pierzând ghiordumul.  
 
Ca melc mă voi retrage, plin de seară,  
Sonetului cu viță ca la țară.  
 
 
PSALMUL CE-A NĂSCUT LUMINA  
 
Cum poate fi iubire de n-o urzică frica,  
Și nezdrobit de valuri mărgeanul de ostrov?  
Taborului colibă-Ți făcui ca rândunica,  
Măsuță-n trei vocale precum a lui Rubliov.  
 
Departe-i Galileea... Dau râpilor zănoagă!  
O boare spre părelnic ecouă-n crepe-de-Chine;  
Hulubul sfânt e condor, sigiliul ce se roagă,  
Au dragostea nu-i zborul heraldic, victorin?  
 
La ce-mi ajută voia, când ciuruit mi-e scutul?  
Chiar pân' și buruienii nu-I scapi de înflorit!  
Din pielea bietei capre, drăcesc făcură cnutul!  
Cum primul rod al gurii - Cuvântul, răstignit?!  
 
Că buzele, nu vântul, în lume-au iscat vina,  
Și totuși, nu-i sărutul ce ne-a născut lumina?  
 
 
PSALMUL CULES DIN CUMPĂNIRE  
 
Gând ros, mâncat de mană... Îi stă s-adoarmă seara!  
Hambar de-ai fost, din treier, comorile-ți sunt pleava.  
N-a fost pe-aici o școală? Cum de stăpână-i moara,  
Nălucă înspre verde, subțire ca otrava?  
 
Te clevetește iarba că-n strană-ai pus orgoliul  
Și duci la braț chitara cu coapsă andaluză...  
Nici n-ai murit și stanca e-n vârf de casă, doliul,  
Fără a ști că-n muguri mai este bumb la bluză.  
 
Omar Khayyam, ce zice Prietenul pe roată?  
Nu pui petrolul lămpii, ci vinul în ulcioare,  
Deci cântă-mi de-adumbrirea pe umăr alb de fată  
Și pentru ce nu spinul, ci flacăra mă doare?  
 
Cel trist nu vede pâinea, ci paiul smuls din țarnă.  
Cât dragostea mi-e cupă, uită de-olar, și toarnă...  
 
 
PSALM CU TINERI DIN LICEU  
 
Răcoare de lumină, făcând din palme scafă,  
În loc să-mi stâmperi setea, te risipeai hârjoanei,  
Zbughindu-o, când noaptea-ți scăpa de sub agrafă,  
Trezind în flori ziditul, din trup de pom, al Anei...  
 
...despre Izvorul Negru să tacă-n codri cornul  
Și de-un podeț cu înger trecându-o în peste!  
Să-nșoape menestrelul pe unde unicornul  
Sporea, din flaut negru, apusul de pe creste.  
 
Doar mușchi, cânta-i-ar drumul, cu gadini și parihle,  
Până la porți de-aramă, acas' la Sfânta Miercuri.  
Taci, menestrel cum toamna mi-o stinse printre sihle...  
„Hei, dragă Arhimede, ai adormit pe cercuri?  
 
Examenu-i la ușă, ce-o să ne facem oare?”  
Răspund zâmbind: „Mi-e sete, și-aș bea cireșe-amare!”  
 
 
PSALMUL CE-A SCĂPAT GÂNDIRII  
 
Gândirea-ades se-ntoarce în bolnițe balcâze,  
Unde-și greși coconul neprihănit, de flutur.  
Din buchi culeg cerneala, nectaru-l las la gâze,  
Că nu-ntrupi jar din paie, ci din rărunchi de butur.  
 
Ce gust dai geloziei de-i aur sfânt poleiul?  
De prea senină-i bolta, nu-i stă furtuna-n pungă?  
Povești, cu stea în frunte, din nuc le fură teiul  
Până păcatu-și bate catismele în dungă.  
 
Tu, răsfățata mării, vioară și stihie,  
Porți șapte anotimpuri în zvârcolitul humii,  
Ce bine-ți stă ascunsul sub vălul geloziei,  
Mireasmă de lumină de la-nceputul lumii.  
 
Din iad și rai faci una, le-nvolburi spuma-n frâie,  
Cărbuni' aprinși nu-s oare sămânță de tămâie?  
 
 
PSALM LA ȘASE, ÎN AMURG  
 
Prin mine trece lumea, ca apa-n scoc tristeții!  
Păstrez din păpurișuri oglinzi cu ipochimeni,  
Din geana-ți arcuită, luci treaz al dimineții,  
Spre codrii făr' de-ntoarceri, înconjurat de nimeni.  
 
Las în adâncul nopții o buhă în diată,  
Francois Villon descâlce-mi fir încurcat spus lunii,  
Și-n Eufrat poveștea cu noi, din niciodată,  
Când ne zburau prin luncă sumerieni lăstunii.  
 
Un câine altui câine îi va urma trăsura,  
În loc de clopot, sturzul arțarii o să-mi cheme,  
Olarului din țarnă îi voi plini scriptura  
Cu-o viață spulberată prin crivăț și poeme.  
 
Și va fi semn, din ceruri, cum n-a văzut Canada:  
Din nori natali, Cel-Veșnic, va slobozi livada.  
 
 
PSALMUL DE PRIN ATLANTIDA  
 
Cercai din luminândă, subțire ca un fum pe  
Trezirea dimineții, nălucii să-i prind firul  
Comorilor, blestemul din grinda pietrei scumpe  
De-a-mi adăpa din sete și ochiul, și respirul.  
 
Mărgeanului - oglindă, în zid de os luminii,  
Nu mlădierea coapsei, prin cărămizi ca moaște,  
Că neîngăduința cântam prin iad Grădinii;  
Nu-n rumen fruct - ispita, ci-n frica de-a cunoaște!  
 
Ca prin pustiu morgana în vârf de munți, castelul.  
Lui Caron smulg obolul și milă-i dau ca vornic,  
Crai-Nou, doar jumătate ne-arată din inelul  
Din fosta Atlantidă, dintr-un străfund de ornic.  
 
Oriunde-ai fi, în noapte stă psalm aprins la geamuri,  
Ca primul nins al lunii migdalului pe ramuri.  
 
 
PSALM CE SE OGLINDĂ-N PSALM  
 
Chiar orb, toiagul vede prin ciocănindu-mi drumul,  
Că-i flacăra, nu pașii, nenumărații ce mor. Se  
Cunoaște cum se zbate, nu zloata naște scrumul.  
La ușa Ta, de-o viață, tot scriu iubirea-n Morse.  
 
Precum un cedru-asemeni, închipuiesc rășină,  
Dintr-un străpuns sub aripi, cădesc cu nard sublimul,  
N-aduc nici boi, nici capre; jertfesc lumina lină,  
Din zeci de ochi, să soarbă mireasmă, serafimul.  
 
Și-s mut precum migdalul sub primele omături;  
La ce folos e vorba ce vântu-și dă la treier?  
Când inima Ți-e mamă, în toate-mi ești alături,  
Utrenii cânt prin iarbă, cu fratele meu greier.  
 
E rug aprins sonetul și psalmul lui descalțu-l,  
În fața arcei, David înstrună primul valțul!  
 
 
PSALMUL CE-A FOST DIN ALABASTRU  
 
Ce gust să aibă pâinea, de inima nu-i frântă,  
Și sarea dacă-și neagă din lacrimă izvodul?  
Rugină-i sârma strunei, de iadul nu-și frământă;  
Sămânța ce se sparge nu-și învenină rodul?  
 
Doar marea și nebunii iubirii fie-i graiul,  
Pentru tării stihia-i, n-o pui cu-n sfat în zgardă,  
Că sacru este vinul, de ne-a-mbătat rubaiul  
Cum să te joci cu focul pe buze ca să ardă.  
 
Pe umăr lasă-ți noaptea și cântă-mi numai firul  
Din ceas de râu, al apei ce nu s-o mai întoarce,  
Că țepii sunt târziul, cântându-și trandafirul  
Ce din apus rănirea atât de crud și-o toarce.  
 
Cât poate ca să doară aroma de albastru!  
- Ai grijă, ciobul taie că-i psalm din alabastru!  
 
 
PSALM LA SPOVEDITUL SERII  
 
O fi păcat lumina, nespusa, ce înțeapă  
Pe unde-apusu-și cere răscumpărări din rană?  
Nu-ntorci în mâl un lotus din cruda lui năstrapă.  
Dai vorba, poama umbrei, milogilor pomană,  
 
Dar îți păstrezi negraiul, ascunsul cer, ca vinul,  
C-or cere-ndrăgostiții să torni din duhul strunii  
Fluida-nveșnicire, rostită de-a rubinul,  
Când buze-ntreabă-n taină descântecele lunii.  
 
Greșit am fost ninsorii, de-am imitat migdalul,  
Cercând cam ce gust are spre alb necunoscutul?  
Că n-a dansat vreodată ca-n inimă chimvalul  
Cu-atâta străvezime-n tot ce lumină lutul,  
 
Iar de-am greșit veciei, ciuntind c-un hat tărâmul,  
Ne-o pocăi sărutul pân' o-nflori salcâmul!  
---------------------  
Dumitru ICHIM  
Kitchener, Ontario, Canada  
6 iunie 2019  
Referinţă Bibliografică:
Dumitru ICHIM - BINECUVÂNTĂRI (PSALMI) / Dumitru Ichim : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3079, Anul IX, 06 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Dumitru Ichim : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Ichim
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!